
În memorie se structurează semnale
Muntele-i plin de tuneluri cu vibrații,
nu li se știe capătul, pot fi un labirint,
nimeni nu intră mai mult decât îi permite teama
și mulți crează legende și întâmplătri curioase.
În memorie se structurează semnale,
sunt lucruri care înglobează imagine și spirit
și false unghiuri de unde privim succesiv
spre un timp care s-a închis demult în sine.
Tot ce naște curbe-n adâncuri, ipotetice capcane
nepăzite pe intuneric de îngerul luminii,
au posibile variante ce ispitesc necunoscutul,
lasă în urmă doar vise subțiri ca un abur răcoros.
Nu mă iartă gândul, viclenia care atrage
drumul ca pe un joc dincolo de noi
fără sunete-n auz și culoare în văz,
cu multe numere în combinații nesfârșite.
Până la urmă mă obișnuiesc cu himerele,
îmi așez în casete cuvintele selectate
și învăț să le folosesc în armonie cu sufletul
până mă pierd în poezia lor lăuntrică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre semnale
- poezii despre posibilitate
- poezii despre poezie
- poezii despre numere
Citate similare

Socotesc cum bat visele
Stau și aștept pe o bancă
pe lângă care amintirile trec pe lângă mine
din timp în timp gândurile fug și ele
se depun în memorie ca într-un sertar
pe care nu-l deschide nimeni
fără cheie
oamenii își măsoară fiecare pașii
până unde trebuie să ajungă
nu se lasă înduplecați
de cei care-i privesc mirați
nu mă zoresc să plec mai repede
am răbdare cu mine
mai bine îmi găsesc să repet un poem
care m-a prins cu inima desfăcută
viața decurge normal
îmi doresc o libertate reală
care nu se prea întâmplă
mai degrabă sper
oricum speranța nu moare
socotesc cum bat visele
am o teamă de neprevăzut
care se vântură prin gânduri și vise
nu mă îneacă apa tulbure
mă feresc de angoase
plec și mă pierd în mulțimea insipidă
caut ce nu găsesc
iar gândurile rămase-n memorie
nu mă lasă liber
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre viață, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre dorințe

Curcubeele dimineții
Nu mă mai întorc la vechile forme,
pășesc spre noile deschideri
sunt un mugure care așteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
și nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.
Nu mă pierd în cuvintele nopții,
diminețile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
și răsăritul topește întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naște liberă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre dimineață
- poezii despre curcubeu
- poezii despre întuneric
- poezii despre râuri
- poezii despre primăvară
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte

Nu mă mai regăsesc în trup
n-am întârziat mult
închis în interior
am pornit pe drumul luptei consecvente
în care nu mă las niciodată învins
privesc cu înverșunare
sunt un gladiator în fața morții
cu tot sufletul mai presus de cer
lumina care mă învăluie arde cu foc
nu mă mai regăsesc în trup
doresc să cuceresc un alt spațiu
fără milă.
știu voi rămâne să-mi vindec rănile
cu iubirea ta pansament
prin care nu mai supurează
liniștea pe care o învăț pe de rost
nu are cuvinte
are doar gesturi
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Poezie și revelație
Nu un fapt este o poezie
ci revelația lui în cuvinte
ce urcă prin simțirea noastră
până ne închide în cercul luminii
și ne face să gândim frumos.
O femeie este și devine o muză
care este mai mult decât o femeie
din care adjectivele dau pe dinafară,
pune trăsăturile în ochii iubirii
și creează liniile subțiri ale atingerii
cu gândul plăcerii sublime.
În mine supraviețuiesc minunatele poeme
în care viața și dragostea se împletesc
și sufletul se încarcă
cu trăirea deplină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire sau poezii despre plăcere

Fără să cadă cerul pe noi
Dacă nu-ți pierzi cumpătul
îți pot explica ce nu-ți convine
fără să cadă cerul pe noi,
de-o să se sperie păsările.
La mine am destule variante
care nu te lasă buimac,
să navighezi pe mări străine
fără să știi unde ajungi sau naufragiezi.
Limba pe care n-o cunoști
o poți înlocui cu gesturi și semne
bine conturate și calme
care spun mai mult decât cuvintele.
Dacă înțelegi ce-ți spun alții
ești cel mai înțelept intrus
împăcat cu gândul că nu-i niciun pericol
și tot ce se întâmplă
e o curiozitate plăcută și hazlie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sperieturi, poezii despre păsări, poezii despre pericole sau poezii despre cunoaștere

Sufletul nu mi-a rămas gol
chiar dacă ai mușcat din propria umbră
o parte din tine se reface odată cu ea
și nu întârzie să se miște pe liniia impusă
care ne desparte unul de altul
și trecem fără să ne vedem cu inima
chiar dacă ochii ar vrea să spună ceva
e trist că nu ai privit destul
drumul de pe care veneam grăbit.
cuvintele aveau un sâsâit de șarpe
și din prudență nu le-am putut folosi
nici măcar gesturile nu m-au ajutat prea mult
eram într-o sărăcie de mijloace
și posibilități de manifestare directă
sufletul nu mi-a rămas gol
l-am înfășurat în iubirea flămândă
și l-am lăsat să-și caute liniștea.
de acum este cazul trăirii din plin
în casa bogată ce m-a dobândit
cu angoasele mele cu tot
în cercul rotit până la margini
mai mult decât știu
mai mult decât cred
în viclenia unei boli
pe care o vindec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre prudență sau poezii despre medicină

Mama m-a împins înainte
M-am născut copil sub geana luminii
și am crescut din imagine în imagine ca un film
cu actori buni,
cei care m-au urmărit n-au fost toți mulțumiți
unii chiar m-au hulit,
dar drumul a fost bolovănos, plin de nevoi
fără liniște
fără mulțumiri.
Din spate mai mut mama m-a împins înainte
și-mi căuta steaua în care credea
cu multe rugăciuni, la fiecare presimțire.
În icoana de pe perete, lacrima ei
avea miros de mir.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre imagine, poezii despre icoane sau poezii despre filme

Las ușa deschisă luminii
viața nu se lasă furată rămâne la ușă
o să mă strecor printre oameni
fără să înțeleg de ce
la mijloc e cercul închis într-un ceas
prin care trece timpul egal
cu clipele pierdute în afară
ca o pisică în miezul nopții de sânziene
privesc nepăsător sfârșitu-i purificat de foc
duhurile rele se întorc dincolo
să se odihnească
îndoi colțurile zilei și aștept,
să ascund greșelile făcute din răutate
nimeni nu mai crede în minciuni sfruntate
trăirea mea se simte cu inima
e ca o melodie pusă pe suflet cu arcușul
care vibrează
și unge
mă simt un învins
fără participare la luptă
până când va veni asfințitul
las ușa deschisă luminii
să se așeze în lucruri și ființe
noaptea se împăturește-n ore înalte
se prinde pe aripile întunericului
și zboară
zboară cu timpul măsurat de oameni
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre răutate sau poezii despre pisici

Mă irită vorbele mari
nemulțumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aștepți
și răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se oprește niciodată
mă irită vorbele mari
fără substanță în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditație decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile
multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de liniște
pe pământul plin de nesiguranță și împrevizibil
alerg ca un schilod prin deșert
cu speranțe mereu agățate
de orizonturile care fug tot mai departe
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nesiguranță, poezii despre nemulțumire, poezii despre deșert, poezii despre ceas sau poezii despre Pământ

Iubirea urcă pe trepte
Iubirea urcă pe trepte până la tine,
așteapt-o cu o cupă de miere
și deschide ușa inimii să se topească-n ea
până ce suferința devine bucurie lăuntrică.
Cuvintele-și caută metafore șlefuite
în care respiră comori cu pulpele albe
și visează tuneluri cu lumina la capăt
dincolo de tot ce stă ascuns.
Sângele capă tă mișcarea vijelioasă,
sporește flămând în cercuri lăptoase
și trupul femeii își uită păcatul
înainte de a se mântui prin smerenie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trupul femeii, poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre smerenie, poezii despre mântuire, poezii despre mișcare sau poezii despre miere

Labirint
Privesc cu uimire în sufletul meu
și lucruri de care nicicând n-am știut
se-arată zâmbindu-mi, spunându-mi că eu
sunt cel ce le-adună din necunoscut.
Sunt multe, și-apar pe măsură ce merg
cu gândul, uimit, pe ciudate cărări,
ce par diafane și-n urmă se șterg
pierzându-se, parcă, spre alte-așezări.
Sunt locuri știute, cu cerul aprins,
înaltul e sacru. Ciudatul decor
mă cheamă, m-atrage, spre el sunt împins
iar pasul mi-e sigur și încrezător.
Sunt altele-nchise sub cer mohorât
din care răzbate un aer închis,
secrete ascunse în loc zăvorât
din partea de suflet pierdută-n abis.
Parcurg, cu uimire, un vast labirint
prin care demult n-am mai fost și ascult
o muzică nouă, un clinchet de-argint
ce-acoperă totul și-apare-n tumult.
E-aproape ieșirea din sufletul-vis,
îți văd ochii umezi ce-așteaptă să ies,
privești înspre sufletul proaspăt deschis
prin poarta la care doar tu ai acces.
Aleg amintirile-n care-am crezut:
o inimă care pe buze-a pulsat,
un dans ce se termină cu un sărut,
-Iubito, de-ai ști ce frumos am visat!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre sărut, poezii despre secrete, poezii despre prăpăstii sau poezii despre muzică

Labirint
Privesc cu uimire în sufletul meu
și lucruri de care nicicând n-am știut
se-arată zâmbindu-mi, spunându-mi că eu
sunt cel ce le-adună din necunoscut.
Sunt multe, și-apar pe măsură ce merg
cu gândul, uimit, pe ciudate cărări,
ce par diafane și-n urmă se șterg
pierzându-se, parcă, spre alte-așezări.
Sunt locuri știute, cu cerul aprins,
înaltul e sacru. Ciudatul decor
mă cheamă, m-atrage, spre el sunt împins
iar pasul mi-e sigur și încrezător.
Sunt altele-nchise sub cer mohorât
din care răzbate un aer închis,
secrete ascunse în loc zăvorât
din partea de suflet pierdută-n abis.
Parcurg, cu uimire, un vast labirint
prin care demult n-am mai fost și ascult
o muzică nouă, un clinchet de-argint
ce-acoperă totul și-apare-n tumult.
E-aproape ieșirea din sufletul-vis,
îți văd ochii umezi ce-așteaptă să ies,
privești înspre sufletul proaspăt deschis
prin poarta la care doar tu ai acces.
Aleg amintirile-n care-am crezut:
o inimă care pe buze-a pulsat,
un dans ce se termină cu un sărut,
- Iubito, de-ai ști ce frumos am visat!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mă lași fără vise
Eu mă despart de ceea ce scriu,
de frumusețea imaginară,
gândesc cu dezinvoltură o existență palpabilă.
Tu nu mă lași fără vise,
îmi spui că până la urmă gândirea are idei
care nu te lasă în umbră.
Rabd cu dăruire și voință neclintită timpul de pază
lângă focul care-mi arde inima
cu flăcările iubirii albastre.
Prin lume circulă tot felul de zvonuri
și chiar amenințări apropiate,
este o luptă surdă între competitori mari
care nu ne face să uităm de teamă
dar plecăm din start cu o povară pe umeri
mai grea decât crucea.
Sunt atât de constant în vederi,
încât te miri cum trec peste obstacole
și merg mai departe la țintă
cu acele convingeri formate demult
ce se adaptează la schimbările din viață
ca și minciuna la existența reală.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre existență, poezii despre schimbare, poezii despre obstacole, poezii despre nuntă sau poezii despre minciună

Fără corp și pași
tăceri rupte din tainele nopții
îmi lasă teama în simțuri
într-un timp continuu, fără corp și pași
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul
multe întâmplări se pot manifesta
în viața fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu și de performanțe
sedimentate-n scrieri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre simțuri sau poezii despre grafică

Răzbunarea timpului pierdut
Nimeni nu-și amintește de spiritele mari
toți se scaldă în balta mediocrității.
S-a încetățenit mersul melcului
fără casă, doar cu perspective
plătite din timp unde trebuie
și apoi se așteaptă măsura,
cu cine să se realizeze
și-n capul cui să se spargă,
de o să se răzbune timpul pierdut
pe cei care au vorbit prea mult
și n-au făcut mai nimic.
O să mușc din cuvinte cu foame
până s-or trezi din letargia bolnavă
toți cei care se lasă prostiți.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre plată, poezii despre mediocritate sau poezii despre boală
Lasă urmă
Lasă urmă-mi zice viața, oriunde-ai să pui călcâiul,
Numai vise și răbdare, fie-ți mereu căpătâiul
Și cât brațele pot strânge, tu cu ele înconjoară,
Să iubești și să trăiești, clipele, ca-ntâia oară.
Lasă, lasă lumea să se mire și să facă mii de cruci
Nimeni, nimeni, niciodată să nu știe unde-apuci
Peste toate vin uitări și uitarea vom fi poate,
Urmele, de-ți sunt adânci, vântu-n față nu le bate
C-or fi mulți ce stau atenți, pasul cum ți-l potrivești,
Dar nicicum din drumul tău, curios să nu te oprești
A trăi e-un privilegiu, ce ni-e dat fără întrebare
Are omul cât e viu zilele cu nor și soare
Lasă semn, unde nu calcă decât îngerii, în rai,
Căci acolo-i locul unde, mâine la odihnă stai.
Lasă-n urmă amintirea, unui om plin de dreptate
Și din cele dăruite, cerul sfânt îți face parte
Ești un bob ce odrăslește și cu grijă face spic,
Vine secera și taie, până n-a rămas nimic
Și porți tolba suferinței, cântând lumii partituri,
Ești un suflet rătăcit, lângă trunchiuri din păduri
Și-n hățiș de griji mărunte, mintea ți se poticnește
Lasă urmă, om frumos și cu dragoste trăiește
Că nu-i cerul cenușiu și nici lumea nu-i albastră
Tot ce faci, aici rămâne, gândul e salvarea voastră,
Că străbate mii de veacuri și nu-și află un răspuns
Lasă urmă și dorește, nu ține nimic ascuns,
Că trec vremurile-n grabă și doar visele te-aline
Lasă urme, spune viața că și zilele-s puține!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile sau poezii despre viitor

Sufletul fereastră spre cer
Să poarte pe umeri, lemn sănătos
în care se cioplește durerea,
mâna cu dălți ascuțite să încrusteze
tot ce se spune despre moarte și viață.
În fibră să ardă gândul fierbinte
dezlegat de teama negrei preziceri
până totul se va sfârși luminos.
Numai sufletul fereastră spre cer
la care sosesc îngerii,
să creadă în lăuntrica putere
cu degetele să-și facă semnul
și inima de măr fermecat
din care fiecare să muște iubire.
Și pe deasupra este o rugă
ce te convinge de adevăr,
iar apoi cuvântul
ce se îmbracă în slavă
în timp ce toți așteaptă cu inima strânsă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre negru, poezii despre mâini sau poezii despre muște

Memorie și uitare
uitarea se așează ca o noapte peste morți
nu văd nimic mai lacom
să nu se sature niciodată
în timp lucrurile se petrec la fel de nefiresc
cu înțelegere sau nu
rupte de imaginația normală
ca o minte cuprinsă de bunăvoință
după o mulțime de reacții inverse
începi să-ți controlezi modul de gândire
lumina nu cade întotdeauna unde trebuie
și se uscă și crapă pământul de arșiță
împart numere și le aranjez în șiruri
după anumite criterii alese
care se pierd în memorie
teoria mea se susține pe propriile picioare
dar puțini o cred validă
fiindcă puțini sunt complet valizi
în umbra dorită
am o pornire
care dispare la soare
aștept ziua sau noaptea
ori poate razele acelea penetrante
care-ți citesc întreg corpul
aleg cuvintele și le pun în simboluri
le scriu cu sufletul
apoi le las
să vă deschidă inima.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică sau poezii despre picioare
Pe scurt, aceste gânduri activează anumite sentimente, sentimentele emană vibrații, iar vibrațiile atrag alte vibrații asemănătoare, prin procesul de rezonanță. Bineînțeles că aceasta este doar o imagine de ansamblu a procesului de atracție a experiențelor. Însă, dincolo de acest proces, până la acest proces, are loc procesul de atragere a gândurilor în sine. Odată ce omul înțelege că atrage, poate deveni conștient de faptul că el nu este gândurile sale. De fapt, chiar expresia "gândurile mele" reflectă o separare evidentă între om și gând. "Gândul meu" - deodată sunt două părți: "gândul" și "eu". Așadar, cine ești tu? "Gândul" sau "tu"? Gândul sau cel care gândește? Gândul sau gânditorul? De fapt, nu ești nici gândul, nici gânditorul, căci tu ești Prezența din spatele procesului mental, care poate observa procesul, fără a se implica în el. Omul nu este mintea sa. Omul are o minte care gândește gândurile aflate pe aceeași frecvență de vibrație și care călătoresc în același sens.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Relația cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre imagine, citate despre devenire sau citate despre atracție

Ce nu se vede și nu se simte
gândesc și privirea-mi rămâne fixă
încep cu o căutare-n memorie
și fac legături între cunoștiințe
adaog ce știu și ce vreau să știu
fac o sinteză din care să se nască
forma logică de recunoaștere
în care numerele și semnele
capătă semnificații
de întrupare abstractă
dincolo de ele Dumnezeu
verifică
tainele creației sale.
mă inființez în fiecare gând
pe cele exagerate nu le selectez
cu restul nu știu ce să fac
poate scapără undeva o idee
dar nu mă pierd în așteptare
schimb mereu întrebările.
acum forțez necunoașterea
până mai există
până îi sar cercurile strâmte
de pe rotundul împerfect.
găsesc că lumea nu e pe gustul meu
e prea închisă-n geometrii
am tăcerea pusă sub cupole
o explicație nu poate fi definitivă
ce nu se vede și nu se simte
este totuși la locul său ascuns
de unde trimite semnale.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre logică