Nicolae Vălăreanu Sârbu

Memorie și uitare

uitarea se așează ca o noapte peste morți
nu văd nimic mai lacom
să nu se sature niciodată

în timp lucrurile se petrec la fel de nefiresc
cu înțelegere sau nu
rupte de imaginația normală

ca o minte cuprinsă de bunăvoință
după o mulțime de reacții inverse
începi să-ți controlezi modul de gândire
lumina nu cade întotdeauna unde trebuie
și se uscă și crapă pământul de arșiță

împart numere și le aranjez în șiruri
după anumite criterii alese
care se pierd în memorie

teoria mea se susține pe propriile picioare
dar puțini o cred validă
fiindcă puțini sunt complet valizi
în umbra dorită
am o pornire
care dispare la soare

aștept ziua sau noaptea
ori poate razele acelea penetrante
care-ți citesc întreg corpul

aleg cuvintele și le pun în simboluri
le scriu cu sufletul
apoi le las
să vă deschidă inima.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Întotdeauna iubirea

Mereu lași lucrurile să se scuture,
pui în ele porțile deschise ale înțelegerii
și drumurile trec odată cu veșnicia
sub lumina ca o săgeată în tolba săracului
ce așteaptă vindecarea de inimă
când inima își cere dreptul puterii.

Întotdeauna iubirea mai înaltă decât noi
este și în străinătatea cu unghiuri ascuțite
de unde își culege sănătatea mierii
și intră în memorie pe liniile curbe,
să deschidă acel tărâm minunat
unde se nasc trăitorii în cuvântul sfânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cercul nu cade

Se rotesc într-un cerc pe o margine de cer,
cercul nu cade,
nu are unde să se deschidă,
pământul e prea departe în albastru.

Nopți de busuioc își risipesc mirosul
prin aerul de care îngerii nu fug
și suferința urcă în altă lume
pe care nimeni n-o cunoaște.

Tu lasă-i să-și joace norocul
cu aceste bacnote din buzunare
de care vor să scape ca de o umbră
care se ține după cei împătimiti.

Pune-i liberi
să-și deschidă ochii și inimile
celor pe care-i întâlnesc pe drumul
lung al mântuirii de suflet.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Lumina care ne stăpânește

Dintre întrebările fără răspuns
niciuna nu mă ridică în picioare
și cred că totul decurge normal,
lumea se mișcă după legile proprii
și după convingerile formate în timp.

Lumina care ne stăpânește pe pământ
ne va limpezi și poate ne ajută,
să înțelegem mobilul care ne conduce
spre unitatea și dragostea universală,
ori spre diferența care ne face unici
cum percepem existența
și cum o structurăm în conștiința noastră
încât să rămânem ziditori ai viitorului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cântec și cuvinte

cântecul își frânge sunetele în surdină
în inima celor care iubesc cu teama
de făpturi închipuite

cuvintele se rup în silabe și adaugă semnificații
împart pe măsuri ritmul
și-l repetă

ușile se deschid

se încarcă în memorie
tot ce trebuie reținut și spus

se-nfășoară-n lumina dătătoare de viață
din care îngerii curg prin aer
și Dumnezeu
rămâne-n interiorul ființei
oglindă a sufletului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Limba în care scriu

am cântărit fiecare vorbă și cuvânt
din limba în care scriu
și mi-am găsit în ele sufletul în murmur

am căutat în fiecare miezul seminței
modul ei de germinare
sunetul acela crud al verdelui viu
care răspunde c-un surâs luminii.

și m-am trezit într-o lume sensibilă
ce nu se lasă îndepărtată de frumos
pune în matcă cursul apelor
peste care trec poduri de speranțe

de când îmi ești alături
mă tot întreb unde-mi păstrez inima
și unde o găsesc iubită
când tu ești plecată departe

timpul care mă încape zilnic
fuge mai repede decât mă aștept
temerea pe care încă n-o scriu
este că nu te vei mai întoarce
dar aripile trebuie să rămână în zbor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Amintiri vechi, trăiri noi

noaptea e stăpânită de amintiri vechi
au adormit cu pătura trasă pe cap
și cei care dorm alături
visează-n cuvinte sforăitoare

dimineața răsuflă ușurată pe prag
și mă cheamă afară
cu ochii lipiți de somnul greu
sunt rupt de orice înțelegere
și mă culc la loc

nu mă pot desfășura foarte devreme
sunt într-o transă a oboselii acumulate
sunt într-o alcătuire a ploilor scurte
după care căldura se ridică în aer
și cu ochii încercănați
priveghez lumina strălucitoare
dar nu se clatină nimic

mi se uscă cuvintele de dor
pipăi cu degetele inimii iubirea
și sângele tot mai subțire-n sunete
compune cântecul drag
pe buzele moi

în amiaza dragostei zălog
voi rămâne cu logosul umbros
să aprind tot ce ating
și tu să arzi fără flacără vizibilă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

O monedă validă

ai trecut și rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touși fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin

gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
și văd mai departe ținta de atins

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poartă pe umeri un giuvaier

Se înfășoară-n pereți de rouă,
are o limpezime-n priviri care îmbată verdele
pășește odată cu stelele prin ierburi.

E desfătată ca o vocală sonoră
În sufletul vibrant al unui cântec de dragoste.

Dacă o cunoști îi pui sărutul în mâini,
te temi de oglinda divină,
ascunzi în trup o atingere dorită
care-ți macină gândurile și te face dependent
de o flacără care-ți circulă prin sânge.

Nu știi ce se întâmplă cu tine,
puțini cred că ești stăpânit de fluturi
și sub piele porți vârstele florii.

Între mine și ea-i o amiază de lumină
unde nu odihnește nicio umbră.

Între noi valuri din suflul iubirii
poartă pe umeri un giuvaier.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Curcubeele dimineții

Nu mă mai întorc la vechile forme,
pășesc spre noile deschideri
sunt un mugure care așteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
și nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.

Nu mă pierd în cuvintele nopții,
diminețile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
și răsăritul topește întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naște liberă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Noaptea copilăriei

Nu ademeniți noaptea cu păduri adormite,
ori râuri cu peștișori de aur
când mamele își culcă copiii cu povești
și-n ochii lor somnul e sub gene,
ca un freamăt care te acoperă cu frunze
de-ți înfășoară liniștea după trup
și sufletul cade ascuns
în simfonia dragostei.

Noaptea asta mi-e o mamă iubitoare
îmbrăcată-n straie pe care razele lunii
o fac mai frumoasă decât o zână
și nu pot să adorm decât privind-o
ca un bărbat uitat
în copilărie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Se crapă de dimineață

Aștept dintr-odată să mă treci
peste puntea durerii
cu răbdarea unui orb.

Lumina curge fluidă pe pământ
prin oasele albe ale cerului,
Luna culcată pe partea sa nevăzută
cerne trecerea arcuită pe axă
prin sitele stelelor.

Noaptea disjunsă în procesul cosmic
rupe cu dinții din întuneric
și se grăbește să apună.

Se crapă de dimineață prin fante de lumină
ca într-un lemn cu inima roșie
abundent sângerândă.

Soarele își desenează răsăritul
c-un crepuscul de culori
care se varsă peste marginile orizontului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Să ajuți oamenii... este o afacere riscantă. Fii pregătit să-ți încasezi "răsplata" aproape imediat după ce investești dăruire, efort, timp și dragoste; le deschizi o ușă a cunoașterii prin care multe resurse prețioase pot intra în viețile lor îmbogățindu-le, unor oameni care se mulțumesc doar cu privitul, rămânând în pragul ei și atât; unii te pot "recompensa" chiar și cu pietre, pe când alții aleg să fugă rupând pământul. Prea puțini sunt cei care au curajul să intre pe ușă... Lucrurile mari sunt întotdeauna înfricoșătoare pentru acei care nu le cunosc... așa cum sunt și cele din lumea nevăzută pentru cei care încă dorm...

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare plăcută, ton serios

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mă irită vorbele mari

nemulțumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aștepți
și răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se oprește niciodată

mă irită vorbele mari
fără substanță în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditație decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile

multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de liniște
pe pământul plin de nesiguranță și împrevizibil
alerg ca un schilod prin deșert
cu speranțe mereu agățate
de orizonturile care fug tot mai departe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În memorie se structurează semnale

Muntele-i plin de tuneluri cu vibrații,
nu li se știe capătul, pot fi un labirint,
nimeni nu intră mai mult decât îi permite teama
și mulți crează legende și întâmplătri curioase.

În memorie se structurează semnale,
sunt lucruri care înglobează imagine și spirit
și false unghiuri de unde privim succesiv
spre un timp care s-a închis demult în sine.

Tot ce naște curbe-n adâncuri, ipotetice capcane
nepăzite pe intuneric de îngerul luminii,
au posibile variante ce ispitesc necunoscutul,
lasă în urmă doar vise subțiri ca un abur răcoros.

Nu mă iartă gândul, viclenia care atrage
drumul ca pe un joc dincolo de noi
fără sunete-n auz și culoare în văz,
cu multe numere în combinații nesfârșite.

Până la urmă mă obișnuiesc cu himerele,
îmi așez în casete cuvintele selectate
și învăț să le folosesc în armonie cu sufletul
până mă pierd în poezia lor lăuntrică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu știu altceva

lumea este egală numai cu sine
o poți deosebi după perioade istorice
în rest se rupe în continente

lumina cade pe ochi
în orașe se torc întâmplări ciudate
care nu încap în forme regulate

gândurile bat la ușile închise
nu există o bancă de vise
mă trezesc golurile din memorie
și sufăr de incertitudine
ca un cal
după o cursă necâștigată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

într-o noapte ruptă de îndoieli

Când se întoarce cu spatele
Nu mai văd și partea din față
și nu se cade să mă ridic de jos
mai mult decât o linie

nu sunt un găsit de ocazie
cu buzunarele rupte de căutare
totul se petrece într-o tăcere locuită

nu știu ce poate să se lipească
ca o dorință fără sens
oricum nu mă pierd de mine

iubirea e o plagă greu de vindecat
supusă acelorași greșeli
pe care le fac în fiecare zi
fără să mă gândesc prea mult

într-o noapte ruptă de îndoieli
pe care n-o mai poți opri
și tu guști din amărăciune
și nu spui nimic

nu uita să-ți lași privirea acasă
poate cineva descifrează orizontul
spre care mergem împiedicați
cu inima-n palme

lumea dă din cap și se miră
cum se poate clădi ceva din bucăți
strânse dintr-un oraș plecat în afară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Curcubeul vieții

Cerul nopții e tăiat de stele sinucigașe
ard înainte de a ajunge pe pământ,
cei care le privesc în picaj
o fac admirativ.

Întunericul ascunde vrăjitoarele fără cap
care ne ispitesc treptat credulitatea,
au trecut pe lângă noi îngerii
ce nu mai vor să zboare
triști de falsa credință.

Cum să ne păzim de aceste înșelăciuni
care pot risipi disperare
și ne aruncă dincolo de înțelegere
cu mâinile darnice
și sufletul pustiit
de himere.

Mi se pare deosebit de clar,
să distingi dintr-o dată albul de negru,
să judeci la rece
când în memorie ți se încurcă gândurile
cu iluzii induse.

Cu lumina care mă înfășoară
rânduiesc în minte adevărul,
noaptea îmi lasă urme de sub tălpi,
fac franjuri din întuneric
și apoi le colorez
în curcubeu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Chemare la vatră

Nu mă culc pe nicio ureche,
nici nu aștept pe la colțuri,
fiindcă n-am astâmpărul necesar,
tu mă chemi întotdeauna la vatră
unde totul arde, nu așteaptă tergiversări.
Simt ce și cum trebuie să mă mișc
chiar și-n încurcători stupide
în care m-au vârât alții.

Sunt surprins de mijloacele folosite
fără să-mi stăpânesc voința
și nu aștept să mă răcoresc,
să devin rece
când sufletele sunt pe jeratic
și se frig.

Doresc să-mi câștig liniștea,
să dorm
în fiecare noapte de somn.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Socotitorul

Socotesc prea repede,
oamenii mă privesc cu nedumerire,
nu cred și verifică.

Apoi se miră tulburați.

Eu nu le spun aproape nimic,
sunt neștiutor al cauzei
în care de fapt și cred.

Pleacă convinși că am un dar divin
și rămâne așa,
nu-l împart cu nimeni,
dar exersez în fiecare zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-o clipă

Ea trece dezbrăcată
prin poemele mele de dragoste
și cei ce le citesc
își retrăiesc tinerețea,
se privesc în oglindă
cu ochii în amiaza luminoasă
ce le măsoară timpul
și surâd.

Într-o clipă totul se va șterge
și nimeni nu va observa.

Orașul se va cufunda în memorie,
noaptea va stârni un luceafăr
cu razele reci,
să rămână de pază
dragostei neîmpărtășite.

lumina va fi o călăuză
pe care o urmăm
cu iubire lăuntrică.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook