Adun amintiri
Adun amintiri de prin plaiuri de rai
Când razele line coboară spre zori,
Se-aude, departe, un sunet de nai
Și roua se-așează-n petale de flori.
Îl suflet le prind, ca pe darul divin,
Să mângâie clipa și dorul nestins,
Căci vraja plutește pe cerul senin,
Iubire sădind pe tărâm necuprins.
La tine am gândul în clipe de dor
Și arde-n tăcere cuvântul nescris,
Mă leagănă-n taină un val de fior
Ce duce aievea spre calea de vis.
Adun amintiri din freamăt de dor
Și-n lacul iubirii privesc ne-ncetat,
Pe mal de vei trece cu pasul ușor
De-o blând-adiere voi fi mângâiat.
Căci fructul speranței naște iubire
Celestă ca roua în câmpul de flori,
Un rug de plăceri, aprins în privire
Dă farmecul sacru, luminii în zori!
poezie de Nicuță Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicuță Ioan Lungu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.