Memento mori

în lumină venim în lumină plecăm
condensaţi într-o iubire înaintemergătoare
cu aripi fermecate spre soare zburăm
în lumea de dincolo nemuritoare

eu voi rămâne veşnic în versul mirean
unde nu încape regretul suspinul
va fi ca perla prinsă de mărgean
în marea speranţei s-o ştie seninul

însoţiţi de cântec păşim către stele
sunete de viori vibrează în suflet
vom lăsa în urmă tristeţile grele
eşecuri amăgiri vaiete şi urlet

azi număr primăveri cu miros de lalele
cu toate minunile adunate prin umblet

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă pentru mai târziu

lăsaţi-mi poezia ruptă din iubire
să şoptească la izvoarele speranţei
flăcări de emoţii şi de fericire
doruri argintate din oglindă creanţei.

nu cer nimănui poeziei trofee
lăsaţi-mi versul să atingă stele
să cerşească lumină din Calea Lactee
iertarea pentru toate păcatele mele.

cu poezia am trecut mai uşor
prin viaţa plină de asperităţi
cu versul în sânge pot să şi mor
căci mi-am lăsat amprente în cetăţi.

lăsăţi-mi poezia torent neânvins
am strîns în ea lumină din necuprins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o linişte divină

astăzi mă simt un cercetaş cutezător
vreau să descopăr al vieţii miraj
prin orizont mă poartă un dor arzător
iubirea de lumină o port în bagaj.

descopăr chimia zâmbetului nostalgic
pe chipul trecătorului grăbit spre destinaţii
descopăr rezonanţa sentimentului magic
legătura cu timpul cu sublime atracţii.

atâtea bucurii câştigate prin umblet
prin lumea cu poveşti despre împlinire
cu slove absolute în minte şi suflet
cerul picură în mine o ploaie de fericire.

nu ştiu de mânie de suspin de urlet
o linişte divină se-aşterne prin trăire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expozeul iubirii

iubirea este un veşnic anotimp
trece şi prin mine cu alean lucid
uneşte cerul cu lanul din câmp
şi cu tandreţe mai sparge un zid.

se înalţă augustă la stele la lună
mă transformă şi pe mine în lumină
doar cu iubire pot fi mai bună
petală de vers cu polen în stamină.

iubirea a creat din lume un rai
toate florile să emane miresme
pe alei de poveste cu cântec de nai
aduce iertarea pe catapetesme.

la capătul lumii iubire-i Dumnezeu
nemuritoare forţă descrisă-n expozeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii sublime

fiecare gând e-o treaptă către Univers
tapetată cu crini, căptuşită cu vers
locul unde am ajuns e plin de îngeri
unde nu sunt vaiete nici plângeri.

în aura pământului e o hora de stele
se soarbe lumină să între sub piele
luceferii împart elixirul gustos
pe-o rază solară mă aşteaptă Cristos.

e linişte şi pace în fiecare sferă
divină armonie la început de eră
raiul s-a extins în cosmosul sacru
unde nu ajunge nici un simulacru.

un cvartet de viori răsună la răscruce
visul de înălţare îl simt mă seduce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină mireană

la si la sol fa re, cântec de mărgean
vibrează în adâncuri de suflet boem
se-mpletesc lumini cu dorul mirean
dintr-o mirare verde se naşte un poem.

florile de colţ dansează cu vântul
sus pe vârful muntelui Bucegi
cu raza mântuirii se uneşte cuvântul
care nu se-apleacă la picioare de regi.

pe dealuri înverzite răsună cavalul
tineri se nuntesc din magică iubire
ţărmul fericirilor e mângâiat de valul
care scaldă suav vraja din privire.

dragostea lui Dumnezeu revarsă Graalul
cu elixirul vieţii cu sorţi de mântuire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea cu mărgăritare

m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.

versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezeşte drumul către mâine.

versul este stâlpul de care mă susţin
când furtuni nebune răvăşesc seninul
el mă creşte puţin câte puţin
prin miraj destramă suspinul şi chinul.

viaţa fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe de suflet

poemele mele sunt podoabe de suflet
le împart cu lumea cu inima deschisă
viaţa m-a surprins cu minuni prin umblet
cu reflecţii luminate din datina nescrisă.

secunde de iubire brodate cu mătase
cu sângele vesel ce îmi curge prin trup
lumini de la stele nu vreau să mă lase
fericiri preţioase dulci ca mierea din stup.

muza îmi vorbeşte în stare de veghe
strălucitoare cu chip de luceafăr
pe oceanul speranţei cuceresc o leghe
mulţumită că sunt cu spiritul teafăr.

mă învelesc cu slove de natură străveche
mă scald în lacul cu floare de nufăr.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe de An Nou

vreau pe toate planurile o revigorare
să fie primăvară în sufletul meu
să se-mplinească vise sub raze de soare
să-mi fie neted drumul către Dumnezeu.

să fie lumină, să fie şi culoare
în gândurile mele care mă preocupă
ard ca un foc cu multă ardoare
să fie fericire în fiecare clipă.

a mai trecut un an cu bune cu rele
dar am avut aproape prieteni valoroşi
mi-au intrat în suflet constelaţii de stele
să slăvesc cerul printre oameni pioşi.

să fie viaţa mea un rai cu roz lalele
între munţii dragostei sublimi, glorioşi.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

sufletul meu este imensă enciclopedie
cu stele în palme şi cântecul pe buze
am transformat tristeţea într-o parodie
am scăldat în lumină gândurile confuze.

am lângă mine oameni pe care-i iubesc
le dau versul meu încărcat cu speranţe
cerul cu luceferi cu rugi îl înmulţesc
doruri atârnă greu în albastre balanţe.

cântă viori în mine şi cerul le ascultă
aş vrea să îi fur morţii încă un veac
să răspândesc în lume iubirea ocultă
mi-a fost hrană de suflet şi leac.

o rugăciune sfântă către ceruri zboară
credinţa-n Dumnezeu deznădejdi doboară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea, nostalgie departe

Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.

Într-o zi voi fi tunet şi ploaie.
Într-o zi veţi cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...

Cine ştie dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar şi suspinul.

Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.

Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voinţa de a ne înălţa din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălţările.

Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.

poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, COPACUL...

Eu m-am ascuns adesea, de mine, prin pădure
Şi mă credeam copacul cu trunchi şi ramuri dure;
Am alergat timidă spre licăriri de soare
Şi mă credeam, eu însămi, o stea nemuritoare....

Mi s-a-ntâmplat odată s-alerg spre nicăieri,
Să zbor printre iluzii chiar dincolo de zări,
Am alergat prin beznă şi prinsă în hăţiş
Nu-mi mai găseam cărarea să ies spre luminiş...

Atuncea eu, copacul, m-am clătinat în noapte
Şi-am picurat în zori cu rouă şi cu şoapte...
Mi s-a deschis deodată fereastra către Cer
Şi m-am rugat în taină:,, Nu mă lăsa să pier!''

Şi am rămas copacul firav, dar în picioare;
Eu mai alerg şi-acuma, ca orice muritoare,
Să ies din întuneric, culeg din cer lumină,
Şi trec prin,, uşi'' deschise... cu inima senină....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seninul florilor

Într-un fior al dimineţii zori,
M-a mângâiat o rază de lumină,
Visele s-au spulberat prin pori,
A mai ramas un licăr ce suspină...

Într-o fărâmă de privire,
S-a spart o şoaptă de iubire,
Sunt cioburi dintr-un iris răsărit,
Lumină a sufletului hărăzit...

Sorb seva lacrimilor primăveri,
Din roua ce inundă dimineţi,
Imi ţes credinţa firelor vieţi,
Croiesc seninul florilor de meri...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat

Să purtăm în suflet cântec şi lumină!
Căci murind, prin moarte, iar vom învia,
Prunci întru născare, facere divină,
Dragoste şi pace, fluture şi stea.

Fericiţi şi liberi, ca un râu de stele,
Colinda-vom lumea către asfinţit
Şi ne vom întoarce, călători în lume,
Către cei pe care veşnic i-am iubit.

Când la tâmpla lunii, iarăşi, trandafirii,
Lacrima-şi revarsă - rouă de iubire,
Vom pătrunde poate, tainele-omenirii,
Vom găsi în moarte,-un strop de fericire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem însufleţit

trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă
timpul meu e freamăt pur de poezie
tăcerea cenuşie e închisă în stâncă
pe care răsună cântec de ciocârlie.

ador cuvântul primit de la sfinţi
vibrează în lumină ca o melodie
topeşte în raze zăpezile din minţi
şi din tristeţe face frumoasă parodie.

vorbesc cu poeţii câte-n lună şi stele
poeme cu picioare aleargă prin suflet
prind şi aripi de zbor sentimentele mele
când clipele golaşe se îmbracă în sunet.

pun vise la clocit în coşul de nuiele
timpul să le-nmulţească în zi de răsunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

lăsaţi-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor şi de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc şi mă alint.

lăsaţi-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.

lăsaţi-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorinţa mea cea pământească
să atingă faimă şi strălucire.

sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veşnicie sufletescul meu tezaur.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Mantia grea de zăpadă
s-a topit sub strălucirea
ghioceilor în cascadă
ce zămislesc fericirea.

Primăvara... dulcea hoaţă
ne pictează cu lumină
şi ne fură cu sfială
tot ce este rece în viaţă.

Iarba verde şi crudă
ne îndeamnă să iubim,
cerul mai des să-l privim
printr-o adiere caldă.

Să păşim prin primăvară
prin miros de lăcrămioare,
asta e marea comoară
din suflet... la fiecare!

Să ne crească rădăcini
de flori albe şi lalele,
în inimă de copil
să ne îmbrăţişăm cu ele...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecoul sărbătorilor eterne

colindul meu o bucată din suflet
îl împart cu lumea pusă pe schimbare
răsună sub paşii ordonaţi prin umblet
departe, departe de hoarde barbare.

cântec împletit cu flori de busuioc
strune de vioară pune în mişcare
ninge cu iubire şi cu mult noroc
Hristos se naşte pentru fiecare.

înmulţesc cu gândul a iernii magie
oraşul zâmbeşte prin mii de lumini
pocnete de bici iar fac gălăgie
vine anul nou îmbrăcat în crini.

zăpada speranţei pe munţi se aşterne
eu sunt ecoul sărbătorilor eterne.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia care oftează

tristeţea de toamnă iar mă împresoară
cerul deasupra parcă este de plumb
clipele sunt grele ca pietrele de moară
izvorul meu susură lângă lan de porumb

o lumânare mi se aprinde-n piept
sufletul meu îngenunchiază iar
chem prin rugăciune astrul înţelept
să mă umple de lumină şi de har

pe marea speranţei navighez haotic
fără să ştiu pe unde ancora s-o cobor
aproape de laguna cu verdele exotic
să-mi fie cald şi iarna frigul să-l dobor

e noapte în suflet simfonia oftează
pe harpa cerului atârnată de rază

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm înspre soare

Iubirea mea cu ochi frumoşi ca crinii,
Revino din nou la mine!
Că sufletul îmi tânjeşte de dor
Şi aş vrea să am aripi, să zbor!

Să zbor până la soare şi lună,
Să-ntreb de ce nu mai suntem împreună
Şi unde este dragostea cea nemuritoare,
De ce-a dispărut ca un val de mare.

Ea apărut ca o scânteie
Când te-am văzut pe tine, femeie
Dulce ca un fagure de miere
Şi frumoasă cum e luna-ntre stele!

Vino, iubirea mea, cu miros de crin
Ca durerea să-ţi alin
Şi să-ţi sărut obrazul moale, ca să-ţi crească aripioare!
Să zburăm înspre soare, hai, vino, iubirea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neîmplinit, Sărmane Suflet

Neîmplinit, Sărmane Suflet
Ţi-ai înălţat ochii spre Stele.
Ai Hotărât să stai din Umblet
Şi ţi-ai pierdut Paşii prin ele!

Rănit de lumea efemeră,
Suflet străin şi-'nsingurat
Ţi-ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Şi-ai plecat!

Nu te-a costat decât o Clipă.
Nu ai admis că nu se poate...
Şi, ţi-ai făcut bagaju-n Pripă
Şi-un Pas către Eternitate.

Nu ţi-a păsat că laşi în urmă
Un Trup inert, în văl de ceaţă
Şi curioşi ce-asiduu scurmă.
Cătând Pelinului Dulceaţă!

Oh! Suflet tumultos ca marea
Erai atras de-acel miracol.
N-ai vrut să îţi anunţi plecarea...
Grăbeai spre Marele Spectacol.

Neîmplinit, Sărmane Suflet
Menirea ta e Scrisă-n Stele!
De-ai hotărât să stai din umblet
Îţi poartă Paşii printre Ele!

Marcat de Lumea Efemeră
Suflet complex... Înstrăinat,
Ai luat o Viză Viageră
Ai spus "Adio!"... Şi-ai Plecat.

poezie de Maria Ciumberică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!