Cel mai puţin iubit dintre pământeni

(adaptare după romanul lui Marin Preda, "Cel mai iubit dintre pământeni")

cotonogeşte fumul ăsta, Petrini!

aplecarea în sala de mese
te-a făcut să ciopârţeşti
omul fără un ochi

şi acum
muşti din ultima treaptă
pe care ai găsit
femeia smulsă
din podul palmei tale

ţi-a fost dat să te-nvârţi
în cercurile verighetei

pe uşa bisericii scrie
să rămâi

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inefabulă

să nu generalizăm
infinitul

pentru că acesta
poate fi cuprins
într-o clipă
întoarsă pe dos
cu podul palmei
în care
creştetul lui

şi-a găsit

odihna

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mocăniţa

sânul era presat
de calea ferată

o dungă neagră urca
pe coapsă
până la ceea ce a mai rămas
din ceea ce am smuls

diblurile au prins rugină
sub ochi

mă gândeam
la ultima ei
dorinţă

fumul gri ieşea din păduri

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai sănătos să cucereşti succesul treaptă cu treaptă, decât să ţi-l aşeze cineva în podul palmei şi să nu ştii ce să faci cu el.

Iulia Pascaru
Adăugat de Iulia Pascaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâmplare soră cu mama

când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toţi trecătorii

m-am apropiat cu buzele
de ciutură

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele
am trecut podul
am dat bir cu fugiţii
şi vrabia din mână

erai ochioasă
ca mătuşa mea
care te blagosloveşte în bibliile satanice
pe care nu le mai înţeleg
de la o vreme

acum ce rost are
să pui cărămida sub capul nopţii?

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alhambra în cinci minute

nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aş sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ţi-a-ncolăcit artera

vino acasă
vino şi lasă
banii pe masă

cât de frumoasă
aş putea să fiu în acest mărăcine
şi totuşi nu ştiu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine

nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă

tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru şi moale
adoarme cu noi sub covor

nu mai am încredere în fluturii fără ochi

au în plus o aripă
transparentă şi verde
ca ultima clipă în care veneai
sau plecai
sau veneai
şi priveam cum se pierde
filmul prost regizat

ce păcat, ce păcat...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua lor, a femeilor

Când Dumnezeu te-a creat
Cu piele fină ochi frumoşi
Un nume femeie el ţi-a dat
Eva în raiul cu meri faimoşi

Esti perechea la bărbat
Iubesti cu sufletul şi îl alinţi
Eşti mamă la fată şi băiat
Femeie ai avut şi tu părinţi

Tu esti portiţa născătoare
Femeie ne-ai făcut pe noi
Iubeşti bărbatul ca pe soare
Cu sufletul ne-ajuţi la nevoi

Femeia nu vrea comori
Când sufletul ţi-a dăruit
Nu te gândi că te cobori
Rămâi în veşnicie iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu uita binefacerile Lui

Nu uita ce ţi-a făcut
Domnul tău, Stăpânul vieţii
Cum atunci când te-a durut
În necazul tău acut,
Când erai în umbra ceţii
Ţi-a fost ghid şi ţi-a fost scut.

Binefaceri ştii c-au fost
Sute, mii... nenumărate
El ţi-a fost un adăpost,
A plătit grozavul cost
Să te ia-n eternitate,
A dat vieţii tale rost.

Cum din vid te-a ridicat
Aminteşte-ţi toată viaţa
Dor de Cer El a plantat
Şi în har te-a îmbrăcat
Şi-a topit în tine gheaţa
Şi pe braţe te-a purtat.

Prins în drama nopţii reci
A venit să-ţi dea căldură
Când căzut-ai pe poteci
Te-a-nălţat să poţi să pleci
Să te plimbi, să faci lectură
Despre viaţa cea de veci.

Nu uita cum te-a scăpat
Din noian de nepăsare
Cum, apoi, te-a înzestrat
Cu-n avânt ce s-a dublat
Să-L slujeşti cu consacrare
Şi când traiu-i complicat.

Binefaceri ieri şi-acum
Toate-s pentru-a ta-mplinire
Sunt merinde pentru drum
Nu le pierde nicidecum
Căci vorbesc despre-o iubire
Îmbrăcată în parfum.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl lui Petrini: Sunt oameni pe care învăţătura îi face oameni! Pe tine te-a făcut un neruşinat!

replică celebră din romanul Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980)
Adăugat de Flavyus_cesc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu unei femei care nu e doar frumoasă

N-a fost destul că Domnul îţi dat-a frumuseţe,
Ţi-a dat un car de daruri: şi milă, şi blândeţe,
Nobleţe în privire şi-n port, şi demnitate,
Şi-atâta bunătate – mai bună decât toate.

Privesc la tine, înger, şi-s mut ca de-o minune,
Că-n bunătatea-I mare, ţi-a dat şi-nţelepciune.
Eu cred că Tatăl nostru când te-a făcut pe tine,
Nu te-a făcut ca pe-alţii, ci S-a-ntrecut pe Sine!

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1994)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ar scrie

o poezie despre păduchi (?!)
nu se găsesc poeţii
cu tocurile pregătite pentru a scrie despre o in
sectă
corp turtit dorso
- ventral nu ar fi bun pentru a dansa
la bară sau pe mese
eu am fost scăldat în călimară cu cerneală
şi voi scrie o poezie despre insectele
care se plimbă pe hainele şi pielea omului
sau în
părul nostru
trebuie să fim încântaţi: pă
duchii l-au mâncat de viu
pe sulla - şi ăsta a fost dictator şi tot l-au piş
cat sau supt -
l-au mâncat şi pe regele iudeu irod
iar pe măritul filip al II-lea al spaniei nu l-au părăsit
nici în mormânt
are o culoare alb mur
dar pentru omul modern
luat dintr-o simplă îmbrăţişare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi cu bine

În liniştea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.

Mai trece o egretă, când şi când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streşine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.

"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puţine,
Pe casa ei cea nouă de granit,

Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii recunoscător celui care te-a vătămat, căci ţi-a oţelit voinţa. Fii recunoscător celui care te-a înşelat, căci ţi-a lărgit orizontul cunoaşterii. Fii recunoscător celui care te-a abandonat, căci astfel te-a învăţat că nu trebuie să depinzi de nimeni şi de nimic. Fii recunoscător celui care te-a doborât, căci astfel ţi-a întărit capacităţile. Fii recunoscător celui care te-a dojenit, căci astfel ţi-a sporit înţelepciunea. Fii recunoscător tuturor celor care te-au întărit şi te-au desăvârşit.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din casa-n care nu se intră

ochiul tău blând
când îmi stai la sân
şi îţi îngân
poveştile de-adio ale vânătorilor

care caută cerbii
în umbrele ierbii

umbra ta către o casă părăsită
ochiul tău blând
şi palma-nvechită peste care treceau
liniile strâmbe ale gloanţelor
fine ca praful de puşcă

simţi cum te muşcă?
simţi?
obrazul pe ceasuri cu zimţi
s-ar odihni, iubito, dar tu

cu ochiul blând
şi urma ştearsă

rămâi întoarsă către NU

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la rimă pentru rimă

Scârţăit de şandramale
peste inimi
peste-a mea
sentimentalisme goale
plâng în ochi de narghilea.
Tremură
o acatistă
din sobor de nibelungi...
ce-i femeia onanistă
cu ocheanele prelungi?
Sfârc de miel în podul palmei
cu untură de omăt
cu femeia îţi faci rostul
doar de îngerii se-mbată
şi din zgomotul alarmei
în gamelă zbat un făt.
Dulci arţari în cornul iepei
se ridică cer pe cer
când femeia-n dorul stepei
te dă oază printre lei
Vai şi-amar de iataganul
ce nu are-n zimţi femeia
Ea e arta şi minciuna
Ea e gâtul şi e cheia...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisorile tale

Nu ştiu de ce am aruncat scrisorile tale,
Nu mă întreba, cred că nici nu-ţi pasă.
Oricum, azi nu se mai scriu asemenea scrisori,
Poate doar la recuzită de teatru.
Cum ţi se par acum, puerile, desuete?
Dealtfel, le-ar fi stat foarte bine
Prăfuite în podul vreunei case,
În colbul din mijlocul drumului,
În cenuşa vreunei sobe părăsite,
În fumul care bântuia odată pe deasupra oraşului.
Dintre alte sute de nimicuri,
Nu ştiu cum naiba am aruncat
Tocmai scrisorile tale!
Apropo, pe ale mele le mai ai?
Le mai citeşti?
Nu că ar avea mare importanţă,
Oricum ai aruncat anii aceia la gunoi,
I-ai mototolit împreună cu ziarele vremii,
Cu evenimentele locale de doi bani,
Cu amantlâcurile tale nenorocite.
Totuşi dintre multe alte sute de nimicuri,
Volbură a anilor,
Scrisorile tale îmi lipsesc acut,
Îmi săreau mereu în ochi,
Păreau atât de nevinovate,
Atât de albe, de pure,
Ca prima şi ultima zăpadă
A celei mai albe dintre ierni,
De la începuturi...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte ale trădării: trădarea celui care ţi-a făcut rău: este o faptă necreştinească, condamnabilă; trădarea celui pe care nu-l cunoşti şi care nu ţi-a făcut niciun rău: este o faptă foarte condamnabilă; trădarea celui pe care-l cunoşti şi care nu ţi-a făcut niciun rău: este o faptă extrem de condamnabilă; trădarea celui care ţi-a făcut numai bine, precum trădarea lui Iisus de către Iuda: este o faptă de neiertat, care nu i-a fost iertată nici de Iisus lui Iuda; trădarea părinţilor de către copii, a copiilor de către părinţi, sau a fraţilor între ei. Ultima formă de trădare este o faptă abominabilă de neiertat, care le întrece în grozăvie pe toate celelalte.

George Budoi în Trădarea şi Trădătorii (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii trag la sala de forţă alţii la sala de mese.

aforism de David Boia (20 iunie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia de sticlă

Acum ştiu femeie de sticlă
Te-am învins.
Mă atrăgea vinul coapselor tale,
Focul de sânge al cărnii,
Tainele frumuseţii
ascunse sub piele,
Vibraţia blând rotundă
a aerului din formele tale,
Mierea din păr.
Acum ştiu femeie de sticlă
E de ajuns
să pui toate acestea la loc,
E suficientă jertfa
acestor daruri către Dumnezeu
care te-a creat din foc,
vin şi lapte
Aer şi miere
Şi-atunci rămîi goală,
goală de tot
În smalţul sticlos al formelor tale,
Femeie de sticlă
în care dansează acum
Jumătatea geamănă
a sufletului meu.
Abia azi
mă-ndrăgostesc cu adevărat!
Abia acum ştiu femeie de sticlă
Cine eşti, cine sunt, cine am fost
La început de Lume

În sfera Paradisului...

poezie de Rodica Elena Lupu din Ferestre colorate
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sala de protocol - Definiţie

O încăpere ce uimeşte,
Cu mese aranjate şic,
La care bei, mănânci domneşte
Şi unde nu plăteşti nimic!

epigramă de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!