De ce

De ce, e omul astăzi neputincios şi surd
Trăindu-şi ani daţi în neguri şi absurd?
De ce, e orb în suflet şi fără de simţire
Pierzând adesea calea şi sfânta sa menire?
De ce, e omul nostru nechibzuit şi prost
Nu vede decât banul, averi fără de rost?
De ce, se-nveşmântează în lungă nepăsare
Pierzându-şi mântuirea şi zborul către soare?
De ce, omu-i de gheaţă şi în trăire mut
La geamătul de frate în negură pierdut?
De ce, nu are un crez, voinţă înzecită
Să dăruiască-n jur iubire-n cer sfinţită?
De ce, e omul crud călcând pe oseminte,
Puterea şi mărirea e tot ce are-n minte?
Hălăduieşte-n viaţă, nebun, debusolat
Neştiind că toate astea în van le-a adunat.
În ceasul cel din urmă să fim mai înţelepţi,
Cu suflete curate şi-n cugete mai drepţi,
Numai prin rugă aprinsă vom fi învingători,
Mergând pe drumul vieţii, miloşi şi iertători.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul stil şi omul caţă
Omul duşman, omul frate
Dacă îl citeşti din faţă
Ştii pe cine are-n spate!

catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul

Eu ştiu de mult că n-are rost
Ca să mă pun cu omul prost,
Că nu te scapă-ntregul glob,
De îţi pui mintea c-un neghiob.

Când eram mic, neştiutor,
Măicuţa mă-nvăţa de zor,
Şi multe mama m-a-nvăţat:
Să nu mă pun cu omul beat,

Să mă feresc de om vulgar
Şi de copita de măgar,
Să mă feresc de omul prost,
Că îmi pierd timpul fără rost.

Deci când un prost mă ia în râs,
Îl părăsesc cu un surâs,
Nu e surâs de fericire,
Ci unul de compătimire...

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (1 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţi neîmplinite...

Când n-are omul ce să facă
O ia pe drumuri ca nebunul
Şi-alege din trasee unul
Îşi ia şi soaţa pentru clacă
Sperând să-i placă
Îi merge gura ca taifunul
Şi schimbă placă după placă
Soţia
Fără să mai tacă...

Când n-are omul argumente
Să o-ntrerupă pe soţie
O ia pe drumul dinspre vie
Şi-n fericitele momente
Precum Terente
Se-ndrăgosteşte în prostie
Îşi lasă soaţa cu talente
Şi pleacă
Fără argumente...

Când n-are omul pic de minte
E inutil să vă mai spun
Crezând că e pe drumul bun
O ia cu capul înainte
Ideile şi le dezminte
Bezmetic ca un om nebun
Îi umple capul de cuvinte
Soţia
Veşnicul taifun!

Când n-are omul ce să facă!...

poezie de Gheorghe Gurău (7 ianuarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la voinţă până la putinţă

Se spune că,
dacă omul ar vrea,
multe ar avea.
Numai că,
de la voinţă,
până la putinţă,
este cale lungă.
Numai cine poate,
calea o străbate,
la final s-ajungă.
Un proverb ne spune,
că omul propune,
iar Domnul dispune.
Doar Domnul hotărăşte
cât, şi cui să dea.
Pe cine răsplăteşte
după munca sa.

poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzmeriţa gândurilor

Şi mergând pe Jiu în sus
M-am întors mereu pe curs;
Mai jos am dat de un fluviu
Botezat de mult Danubiu.
Care curge către zare
Hăt, departe până-n mare

Jiul nostru mai are fraţi
Prin Moldova şi Carpaţi.
Uite aşa vere sau frate
Toate în lume-s numărate.
Omul numără zilele
Apa sapă malurile

În viaţă totul creşte
Nimic nu se iroseşte.,
Arunci în brazdă un grăunte
Din el ies seminţe multe.
În acel spiculeţ de grâu
Cu pai 'nalt până la brâu.

Că... şi planta la fel pomul
Au o viaţă ca şi omul
Când unul pleacă sau dispare
Altul pe loc va apare.
În nesfârşitul infinit
Plin de enigme-n circuit

Că nimic nu se mai ştie
În lumea noastră ce-o să fie?
Încarnare..., Inerţie...,
Ori uitare pe vecie!

De când este omenirea
Tot se cată fericirea
Viaţă lungă pe vecie
Dragoste şi armonie!

poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaţie

Creată-i lumea din nimic
Şi-n numai şapte zile,
Fără cafea, fără ibric,
Doar suflete fragile.

Cu-n soare blând şi iubitor,
Cu stele... căzătoare,
Amestecându-le cu dor,
În drumul lor spre mare.

Cer şi pământ... cu ape reci
Şi omul şi scânteia,
Nu vei pleca de-aici în veci,
Când vei vedea... Femeia.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)

Motto:

Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă si prin carte!

(Grigore Vieru)

Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viaţă!

Cum vine omul, numai, numai soare,
Şi-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Şi-o întristare pentru-o-ntreagă viaţă!

Cum vine omul, numai, numai miere
Cum pleacă omul, inimă-n durere:
Câte-o fărâmă pentru fiecare,
Cât are omul, inima, de mare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii din care omul învaţă

Chiar dacă uneori este bine să şi plângi,
important este să-ţi ştergi lacrimile
şi să priveşti cu încredere în viitor.
Să zâmbeşti şi să simţi dragostea celor din jur.
E drept că în viaţă, omul are şi de pierdut,
că este nevoit să plângă,
dar trebuie să aibă şi puterea să se ridice.
Să nu abandoneze lupta cu greutăţile vieţii.
Ele sunt lecţii din care omul trebuie să înveţe.
Să înveţe cum să le depăşească,
cum să le evite.
Numai astfel va putea să-şi recunoască propriile greşeli.
Va învăţa că necazurile pot fi depăşite, nu bocite.
Va trebui să ţină minte că
de iubire nu faci paradă
chiar de-o întâlneşti pe stradă.
Să ţină minte că în viaţă trebuie să fii curajos,
nu fricos, altfel, tot ce faci iese pe dos.
Toate acestea sunt lecţii care te învaţă
cum să reuşeşti în viaţă.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta carte

Sfânta Carte, Cartea legii
De tine n-o depărta
Caută tu zi şi noaptea
Să faci ce e scris în ea.
De Domnul e insuflată
Şi ea este de folos
Să înveţe şi să-ndrepte
Omul ce e păcătos.

Nu te îngrozi pe cale
Când Domnul e însoţitor
Căci în toate ce vei face
Vei ieşii biruitor.

Slovele ce-s scrise-n Carte
Abat ochii de la rău
Ele dau înţelepciune
Sunt Cuvânt din Dumnezeu.

Martoră-i cartea aceasta
Martora-mpotriva ta
Ea este spre bucurie
Sau ea te va condamna.

Nu te abate de la calea
Care ţie ţi-o arată
Zi şi noaptea-n orice vreme
Suflete pe ea o cată.

Har şi pace de la Domnul
Curge din Cuvântul sfânt
Flacără-i, iubire sfântă,
Călăuză-i pe pământ.

Odihnă şi mângâiere
Pentru suflet ostenit
Alinare-n suferinţă
Pentru omul necăjit.

Te îndemn la Domnul vieţii
Să păzeşti porunca Lui
Să citeşti în Sfânta carte
Şi ca îndrumar s-o pui.

Te îndemn să te apropii
De lumină, fericire
Ea, frate, să te conducă
Până sus în nemurire.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politrucul este o specie umanoidă nouă, Homo degeneratus (omul degenerat), cu sinonimele: Homo agrammaticus (omul agramat), Homo atheus (omul ateu), Homo avarus (omul avar), Homo demagogus (omul demagog), Homo duplex (omul duplicitar), Homo egocentricus (omul egoist), Homo ferox (omul feroce), Homo hypocritus (omul ipocrit), Homo ignorans (omul ignorant), Homo ilogicus (omul ilogic), Homo inanimis (omul fără suflet), Homo ireligiosus (omul nereligios), Homo mendax (omul mincinos), Homo necans (omul ucigaş), Homo sanguinis (omul sângeros), Homo vindictus (omul răzbunător). Specia Homo degeneratus a degenerat din specia Homo sapiens subspecia sapiens (omul înţelept sau omul inteligent) şi n-are nici conştiinţă, nici suflet, nici remuşcări. Multiplele sinonime ale lui Homo degeneratus arată doar o parte dintre trăsăturile definitorii ale acestei specii.

George Budoi în Politică şi politicieni (14 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a creat banul şi nu banul pe om, dar cu timpul banul a devenit mai important decât omul.

antimetabolă aforistică de David Boia (4 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca doi pribegi

Mă-mbrăţişez cu vântu-n astă seară
Ca doi pribegi vom colinda prin lume,
Eu, suflet ne-ngrădit, cu aripa uşoară
Visând s-ajung pe un tărâm anume.

Tu, vântule năvalnic, prietene şi frate,
Învaţă-mă acum să zbor fără de teamă,
Cu gânduri nebuneşti, însă nevinovate,
În taină să vorbesc cu îngerul din vamă.

Hai, s-alergăm degrabă prin norii ameţiţi
De un amurg în flăcări şi ibişi călători,
Să beau din plin uitare din aştri abia iviţi
Şi să ascult iubirea prin glasul de cocori.

Tu, vântule hoinar, lipeşte-mă de tine,
Arată-mi calea vieţii şi cât mai este aţă,
Să ştiu trăi în pace, fără păreri străine,
Departe de himere şi vorbele de gheaţă.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

Omul e cel mai pur copac din lume,
Cu frunze veşnic verzi, rodind necontenit.
Omul e-un nume dat cândva, demult
Fiinţei tinere cu ochi de sticlă
Ce poartă-n piept aur topit
Şi-n gând comoară de argint.
Trăind efemer într-un etern trufaş,
Omul pictează tonic cărările ce se arată
Şi varsă nesătul culori aprinse,
Necuviincioase amintiri - decenii stinse.
Întregul ceas i-o căutare
Fără menire şi fără nicio arătare,
Dar... când însuşi ticăitul lui se-opreşte,
Omul răsuflă pentru totdeauna
Şi sferele de sticlă se ciobesc atât de tare,
Ca nimeni, niciodată să le mai repare.
Slove s-au scris cu sânge pe foi de fildeş
Să stea de căpătâi acelora ce vor să ştie
Ce-i omul ca fiinţă, zâmbet şi suferinţă.

poezie de Kevin Iovănescu (19 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-NCERCA VREODATĂ CA SĂ LĂMUREŞTI PE OMUL PROST-Ruba
Nu-ncerca vreodată ca să lămureşti pe omul prost,
C-acest demers al tău îţi seacă seva fără rost
Şi timpul cel mai preţios în van ţi-l iroseşti,
Iar toate faptele-nsumate îţi aduc un cost.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu se foloseşte de Cabala, totuşi înaintează spre scopul creaţiei pe calea suferinţei, pe calea panicii (בעתה = beita), însă omul care foloseşte droguri se detaşează şi de esenţa vieţii omeneşti, a cărui scop existenţial este să ducă omul la necesitatea atingerii scopului vieţii. Iar, dacă omul se detaşează în totalitate de viaţă, el se află în necaz. Chiar şi când simte suferinţe, omul nu ştie de ce şi nu se întreabă de ce, chiar faptul că experimentează suferinţele demonstrează că el evoluează. Cu toate că aceasta este o evoluţie înceată, totuşi este o evoluţie. În contradicţie cu asta, drogatul se rupe şi de această dezvoltare naturală.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişaţi-vă mai des!

Ştiţi c-avem nevoie mare,
Zilnic, de îmbrăţişare?

Ca să fim mai sănătoşi,
Mai puternici, mai frumoşi,
Să trăim o viaţă lungă,
Forţele să ne ajungă
Pentru toate câte vrem
Să le facem, să le-avem,
Pe cei dragi, să nu uităm,
Zilnic, să-i îmbrăţişăm!
Pe copii, părinţi, bunei,
Pe cei mari, pe mititei,
Pe colegi, prieteni, fraţi,
Să-i cuprindeţi, nu uitaţi!

Sincera îmbrăţişare
Răsădeşte-n inimi soare,
Bunătate şi căldură!
Nu rămâne loc de ură,
De invidie, tristeţe...
Multe are să înveţe
Omul din îmbrăţişare -
Sufletu-i devine floare...

Supărat? Îmbrăţişarea
Îţi explică ce-i iertarea.
Pe cel crud, ea îl învaţă:
Toate dreptul au la viaţă!
Pe bolnav, îl lecuieşte,
Pe bătrân, întinereşte.
Celui slab, îi face bine,
Îi dă-ncredere în sine.
Vede: nu e un ratat,
Dacă l-ai îmbrăţişat!

Magica îmbrăţişare
Face lumea zâmbitoare,
Mai frumoasă şi mai bună,
Pace-n suflete adună,
Transformând IUBIREA-n CREZ!
OAMENI, VĂ ÎMBRĂŢIŞEZ!

poezie de Ala Mîrza Turbal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul politic

Fără jenă şi morală,
De cei mulţi puţin îi pasă,
A trecut uşor prin şcoală,
Şi se vede, n-are clasă!

epigramă de Gheorghe Constantinescu din revista "Lumea epigramei", nr. 7 (2012)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te fereşti...

E înţelept ca-n drumul tău,
Să te fereşti de omul rău,
Da-i şi mai mult şi mai cu rost,
Să te fereşti de omul prost!

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (5 martie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult

Mă culc noaptea-n pături grele,
Mă scol ziua tot sub ele,
Vai de cafelele mele!

Că am devenit lucid
De zăresc omul prin zid
Şi-n ceasul de masă vid.

Şi am început s-aud
Fluturii mari cum asud
De spaimă-n aerul crud.

Şi-n nară-mi vine-un miros
De suflet întors pe dos
În mujdei şi cu mult sos.

În schimb piatra-i fără must,
Roua-i zaţ, crinul prea-ngust
Şi ce gust are alt gust.

Iar când trec la pipăit
Simt o lamă de cuţit
De-aici pân`la infinit...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!