De ce

De ce, e omul astăzi neputincios şi surd
Trăindu-şi ani daţi în neguri şi absurd?
De ce, e orb în suflet şi fără de simţire
Pierzând adesea calea şi sfânta sa menire?
De ce, e omul nostru nechibzuit şi prost
Nu vede decât banul, averi fără de rost?
De ce, se-nveşmântează în lungă nepăsare
Pierzându-şi mântuirea şi zborul către soare?
De ce, omu-i de gheaţă şi în trăire mut
La geamătul de frate în negură pierdut?
De ce, nu are un crez, voinţă înzecită
Să dăruiască-n jur iubire-n cer sfinţită?
De ce, e omul crud călcând pe oseminte,
Puterea şi mărirea e tot ce are-n minte?
Hălăduieşte-n viaţă, nebun, debusolat
Neştiind că toate astea în van le-a adunat.
În ceasul cel din urmă să fim mai înţelepţi,
Cu suflete curate şi-n cugete mai drepţi,
Numai prin rugă aprinsă vom fi învingători,
Mergând pe drumul vieţii, miloşi şi iertători.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!