Dorinţe în vis

Azi în zorii dimineţii
Era un falnic răsărit,
Iar la prânz simţeam căldura vieţii,
Voiam să fie un soare cumplit.

Am gânduri şi-o speranţă-n suflet,
Singura ce e pe-acest pământ,
Aş vrea să am un mare urlet,
Ca atunci când aş fi cu flori în mormânt.

Au trecut zile şi nopţi cu vise,
Tu lângă fereastră mă aşează,
Pe cer steaua noastră se-aprinde
Şi vine al nostru înger de pază.

Frumos ne veghează o lumină,
Ce stă aprinsă-n fiecare noapte,
E ca un luceafăr pe boltă,
De gânduri bune să ai parte.

Nu vreau picături în ochi,
Căci o voce stranie se aude des,
Gandul meu duce la deochi,
Dar trebuie lăsate că duce la stres.

Luceferii au împietrit deasupra tuturor,
Privind în oceanul ocrotitor,
Să nu păzească nimeni în locul lor,
Căci vor sfârşi îngrozitor.

Un chip frumos de înger visător,
Avea ochii ce luceau ca aştrii,
Venea cu-n zâmbet pătrunzător
Şi-ajungea la norii cei albaştri.

Priveam spre zarea-înconjurată,
Ce n-am mai văzut niciodată,
În spate simţeam o săgeată
Şi-n stomac fluturi şi greaţă.

În zori sperăm la o clipă de soare,
Şi-un trandafir roşu să-mi ofere,
Sărutul lui să-mi fie o plăcere
Şi inelul s-aducă multă avere.

poezie de Eugenia Calancea (13 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul domnului salvator

Visez la îngerul domnului salvator,
Ce are-un zâmbet pătrunzător,
Iar ochii îi are ca doi aştri,
Culoarea lor e a norilor albaştri.

Sper ca în zori e clipa-n care
Îngerul domnului din nou apare,
Sănătate-n trup şi suflet să-mi ofere,
Căci pentru el nu este o avere.

Gânduri multe şi speranţă-n suflet
Când de durere scapi din nou un urlet,
Vreau să mai stau pe acest pământ,
Nu vreau flori şi linişte ca în mormânt.

Să treacă zile noi şi nopţi cu vise,
Pe cer din nou vreau stelele aprinse,
Îngerul domnului lângă fereastră se aşează
Şi viaţa mea o are din nou în pază.

poezie de Eugenia Calancea (12 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Am adunat în palmă clipe minunate
Din anii care repede au mai trecut
În nopţile senine cu lună plină sidefate
Cu fire de iubire pe suflet le am cusut

Mi-ai apărut treceai usor printr un vis
Tu nu ai vrut să-mi tulburi somnul
Te-am zărit cu ochii închisi prin iris
Erai timpul tu să-mi veghezi somnul

În fiecare clipă simt parfumul tău de tei
În cameră si-n aerul ce mă-nconjoară
Te rog să vii în fiecare seară dacă vrei
Paşii tăi răsună ca o melodie la vioară

Asi vreau să ne întâlnim în zori de ziuă
La răsărit de soare prin val în mare
Un geamăt visul meu e rupt în două
Strigă valurile aruncă spumă în zare

Înot în apa rece adâncă sau în rouă
Văd înger frumos cu chipi luminos
Să ne-ntâlnim atunci când plouă
Unească-se cu lacrima cerul frumos

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.

poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când dormi...

Mergând pe drumul lung ce l-am ales,
Aleg un gând urât ce nu l-am înţeles,
Şi-o clipă aş vrea ca tu să-mi dăruieşti,
Un vis frumos din care să nu te trezeşti.

Tu să m-aştepţi să vin pe înserate,
Dar eu să nu pot să vin din păcate.
În toiul nopţii îngerii tăi te păzesc,
Dar eu la acest vis nu râvnesc.

Voi veni încet şi pe-ndelete,
Atunci când trupul meu vrea să se-mbete.
Nu vreau ca liniştea să-ţi necăjesc,
Vreau numai visul tău să-l întregesc.

Iubitul meu, din vis când te-ai trezit,
Gândind frumos, să fii fericit,
Să fii pe valul unde din nou pluteşti,
Vorbind în somn tu gânduri să-mi şopteşti.

Apoi, în patul tău târziu eu voi veni
Şi visul tău uşor se va-mplini.

poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între flori...

Ce frumos e când natura îmi dă viaţă
şi mă aduce într-o mare de visare,
cu flori multicolore apoi mă răsfaţă,
ca să-mi lumineze ziua un nou răsărit de soare.

În fiecare zi viaţa frumos mi-aduce,
natura aproape ce o preţuieşte
şi florile înclinându-se la răscruce,
unde copacul din umbră mă priveşte.

Nu întotdeauna am această şansă,
să am florile cu culorile în palma mea,
dar înţeleg şi scurtez să nu fie distanţă,
prin grădina deasă cu flori mă plimb aşa.

poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

De unde atâtea sălbatice gânduri
Îţi tulbură mintea cu suflet cu tot?!
Eu ştiu că-i târziu dar trei rânduri
Mai poţi să citeşti ca adesea, socot?

Pământu-i Pământ şi de-aceea se-nvârte
Să care în spate şi proşti şi deştepţi.
Deci rabdă şi tu, din iubire, mai multe
Chiar dacă ştii la ce să te-aştepţi.

Am pus printre rânduri albastre-n scrisoare
Tot ce-am furat ca să-ţi facă plăcere
Am pus lacrimi, zâmbet şi lună şi soare
Şi păsări şi fluturi, bucurii şi durere...

Chiar nu poţi, o clipă, iubirii trecute
Din oceanul visării, un strop să-i jertfeşti?
Nu-ţi cer să-mi dai daruri, nu-ţi cer lucruri multe
Îţi cer ca răvaşul acesta să-mi citeşti!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi şi dacă ai fi...

Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aş vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin şi să te văd înflorind,
Să pluteşti şi să te alint cu al meu cânt.

Eu lacrimă de-aş fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viaţa în extaz.
Eu dacă aş fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă linişteşti, să fiu mereu zâmbitoare.

Eu sunt muritoare, iar tu eşti un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aş vrea să fiu fulger,
Dar tu soare eşti şi eu vreau să fiu destine
Şi tu departe eşti şi eu nu sunt cu tine.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult soare

Dimineaţa când sunt trează
Mă uit în oglinda goală,
Dar ceva mă-ngrijorează
N-aş vrea să fie o boală.

Trebuie să-mi găsesc norocul
Şi să iau tot elixirul
Că nu vreau să ard ca focul,
Iar în viaţă să pierd şirul.

Mă agăţ cu disperare,
Să iau mai multă mângâiere
Vreau ceva cu mai mult soare,
Zile cu nectar şi miere.

poezie de Eugenia Calancea (27 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oceanul iubirii

Lângă ocean ea stă – cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin şi-apoi cum pleacă toate
Privind la pescăruşii care în zbor plutesc
Privind la doi iubiţi cum mâinile-şi unesc.
Privind cum iahturi vin grăbite de pe drum
Şi singură dorindu-şi să nu mai fie acum
Pantofii ea şi-i scoate, fără ciorapi păşeşte
Respiră adânc şi luna cu ochii o priveşte.
Dar el este acolo şi pe furiş o vede
Cum lucrurile-şi strânge şi-n noapte-apoi se pierde.
Acesta e bărbatul cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin şi-apoi cum pleacă toate
Pe care ea adesea şi fără echivoc
L-a tot văzut în vise cum stă în acel loc.
Şi lângă el se duce şi mâinile îşi ţin
Stând pe nisipul rece şi albicios şi fin.
"Ştiam că o să vii", "şi eu ştiam de-acasă",
Apoi tăcuţi aşteaptă ca soarele să iasă.
Niciunul nu e singur şi nici nu se mai teme
Căci în această noapte iubirea o să-i cheme.

Când vor să fie singuri, unii se duc pe plajă
Se plimbă, adună pietre sau scoici cuprinşi de vrajă
Alţii vor alinare, o mână să ofere
Precum aceştia doi, căci asta-nseamnă avere.

Deci dacă noaptea singur pe ţărmul nisipos
Te plimbi şi cauţi chipul acela luminos
Fie ca cineva de mână să te-apuce
Şi să te ducă-n pragul iubirii ce seduce.

poezie de Karen Gorringe, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de liliac

Cu albe flori de liliac
Încerc de norii grei să scap
S-alung tristeţi şi gânduri negre
Să-mi amintesc de altă vreme
Când tot era-n culoare alb
Frumos, curat imaculat,
Doar zâmbet, soare şi răsfăţ
Dar ştiu că trebuie să-nvaţ
Că şi durere-i pe pământ
Dar tac şi nu vreau ca să plâng

Adun doar flori de liliac
Le strâng la pieptul meu cu drag
Şi le păstrez ca talisman
Să mi te-aducă la liman
Din râul dragostei avar
Ce mi te-a luat acum un an

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină e-n toate

Doar murmur, în taină, prin gânduri se-ascunde,
Valsează pe cioburi de spartă oglindă,
Reintră în vise amorfe, fecunde,
Se-alintă cu stele apoi, ne colindă.

Nici noaptea nu-i hâdă, nici negru nu-i smoală,
Iar ruga se zbate să iasă din cleşte,
Când suflet de piatră prin hău se răscoală,
Lumină e-n toate, iar El ne priveşte.

De teamă, toţi norii se-alungă-n tăcere
Cu-n zâmbet de soare, c-o pală de înger,
Nu-i pură-ntâmplare, e simplă plăcere,
Puternic e rodul, iar eu nu mai sânger.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Un cioban avea un câine,
Îl crescuse de căţel,
Îi dăduse zer şi pâine
Şi-l ţinuse lângă el.

Într-o noapte, lângă stână,
Trei lupi mari l-au încolţit,
Căci n-a vrut să le rămână
Pradă, mieii ce-au tânjit.

Ce somn greu furat-a baciul,
Şi-n ce vis păgân, frumos,
De-a rămas fără cârmaciul
Turmelor, cel credincios?

Nu se ştie ca pământul
Ce-a văzut doar Dumnezeu,
Însă, dacă-mi daţi cuvântul
Că nu spuneţi, vă spun eu:

Când cocoşii-ntâi treziţi
Încep horele prin sate,
Sus la stână, răguşiţi,
Câinii nu mai pot să latre.

Din pragul colibei, baciul,
Văzând câinele ucis,
Pleacă-n goană la tălmaciul
De vise, crezând că-i vis.

De-abia pe la prânz, ciobanul
A-nţeles ce s-a-ntâmplat
Şi-a plâns cât n-a plâns tot anul,
Ca un prunc, de-al său Bărbat.

Căci pe câinele pierdut
L-a chemat precum a fost,
Dar acum despre trecut
Nu mai scriu, n-ar avea rost.

Păcurarul, grav, spăşit,
A săpat o groapă mare,
Mare până-n asfinţit,
Spre a oilor mirare.

S-a culcat în ea-mpreună
Cu Bărbatul, peste noapte,
Întinzând spre cer o mână
Şi spunând aceste şoapte:

- Doamne, de mi-asculţi cuvântul
Şi nu-s vinovat în cer,
Să ne-acoperi Tu mormântul,
Altceva nu am să cer.

Dumnezeu, până la ziuă,
I-a răspuns, ningând frumos
Pe mormânt, şi-n loc de piuă
Sau de stâlp, a stat Hristos.

Dar văzut numai de cei
Care au pe-acest pământ
Un prieten lângă ei,
Ca păstorul, de cuvânt.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chip de înger

O clipă mă opresc din drumul meu întunecat,
mă uit în zare şi văd un chip de înger,
ce se uită la mine cu gingăşie
ş-îl întreb "Ce vrei de la mine"?
Vrei să fii tu raza mea de speranţă,
ce poposeşte o clipă-n viaţa mea?
Şi poate tu mă poţi ajuta,
în toată durerea asta grea.
Eşti ca o stea ce-o vezi aproape,
dar ea străluceşte de departe
şi eu aş vrea să-l pot îmbrăţişa,
dar nu pot, m-amăgesc,
eşti speranţa mea de viaţă,
vreau să vii în visul meu,
să mă porţi-n drumul tău,
dar acum se-ntâmplă ceva cu mine
şi chiar aş vrea să-ţi mulţumesc,
că te-ai purtat frumos cu mine
şi chiar tu de eşti destinul meu,
tu eşti îngerul meu ceresc,
lângă tine vreau să mă trezesc,
dar păcat că frumos visam
ş-acum mă trezesc la realitate
şi durerea dispare în totalitate.

poezie de Eugenia Calancea (29 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O mireasmă dulce mă înfăşoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună şi stele...
Îmi eşti încâlcit prin suflet... în gânduri şi cuvânt..
şoaptele-ţi se leagănă pe piele şi-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aş vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte şi suspine de dor răsucite în zâmbete îngheţate...
amestecate cu paşi care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Şi-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele paşilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...
Urma ta se pierde însă, alb şi trist...
Am mai deschis o dată uşa spre tine
un pic de aer să intre pentru o ultimă răsuflare,
dar te simţeam smulgându-te dureros...
Plecai... uitând să mă înveţi să respir fără tine...
Atunci mi-am netezit cu grijă cuvintele şi gândurile...
respirând doar răsunetul paşilor tăi prin mine, şi-o lacrimă...
Le-am şoptit un început de poveste... şi-au adormit, încremenite, murmurându-te...
"ce vis frumos..!.. era doar în trecere însă..."

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste gânduri am trecut

Peste gânduri am trecut
Peste vise rotitoare
Când aici mi-ai apărut
Din cea noapte ca un soare

Nu ştiam să-ţi spun pe nume
Nici să-ţi întâlnesc privirea
Fără o roşeaţă anume
Ce îmi răscolea simţirea

Îmi erai atât de dragă
Ca un ochi de floare aleasă
Cu petale dulci de fragă,
Te vedeam a mea mireasă

Vino tu să-mi cânţi iubirea
Să dansezi pe note albastre
Să mă-nveţi ce-i nemurirea
Cea de dincolo de astre

Nu m-ascund, deşi sunt mare
Am un suflet doritor
De iubire fără sare,
De dureri ocrotitor.

poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne Doamne!

lemn dur de piatră
poartă corp
în cruce zdrucinat
care tresare şi doare

spre lut frământat
capul plecat se-ndoaie
iar fruntea se-nclină
spre pământ şi ţărână

în roşu de sânge
ochi privesc în jos
iar carnea se zbate
în cuie bătută

păcatul nostru
El duce pe cruce
iar ce nu a fost ieri
vrea să fie mâine
pentru noi în răstignire
ca să poată duce

spre lumină se-n dreaptă
şi-n rugă El se-n-chină
Tatălui cu suflet
pentru noi cu iubire
şi-n iertăciune

pentru mari păcate
El spre cer se-ndreptă
şi-n fiecare noapte
va cere
Tatălui cu milă
să ne ierte

poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de mamă

Ţi-ar închina poeţi, poeme, mii şi sute...
Dar sufletu-ţi de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-aşteaptă!"

Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Eşti înger vieţii mele!
Se-nalţă din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...

Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenţei,
E dulce mângâiere, e roua dimineţii...

Oh, cât eşti de frumoasă, măicuţa mea, şti bine!
Ninsori s-au prins în păru-ţi bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ţi spun cât te-am iubit!

Rămâi să-ţi sprijini paşii spre diincolo,-n tăcere,
De braţul meu... şi-n paşii-ţi, n-ai să mai simţi durere...
Mi-aplec genunchii mamă şi simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... şi crudă-i omenirea!

Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Şi vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.

În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ţi-am spus, măicuţă, vreodată, că mi-eşti dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul şi vreau să-mi cer iertare...

Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranţă în suflet se mai vede...
Un licăr de speranţă... Nu-ţi alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând luminos..

După zile lungi cu multă jale,
După-o vară cu mult amor
Aş vrea să te-ntâlnesc în cale
Cu zâmbet şi acelaşi dor.
Să fie totul ca mai-nainte
Să îmi poţi da o sărutare,
Ş-un gând îmi luminează-n minte
Ca un dor cuprins de nerăbdare.
Aş vrea ca totul să-nflorească,
Să-mi fie bine-n viitor,
Iar în vale un cântec să doinească
Ca într-o noapte cu mult amor.
Cu-a-noastră inimă măiastră
E ca un neam întreg ce vine
Şi fericirea e numai a noastră
Să-mi fie cel mai mare bine.

poezie de Eugenia Calancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!