* * *
O mireasmă dulce mă înfășoară, înfiorându-mă...
... o umbră vie...
Îmi miroase a cald, a soare... a lună și stele...
Îmi ești încâlcit prin suflet... în gânduri și cuvânt..
șoaptele-ți se leagănă pe piele și-n sânge,
Te inspir, uitând să expir,
să-mi rămâi aș vrea...
bătăi de inimă, clopote de moarte și suspine de dor răsucite în zâmbete înghețate...
amestecate cu pași care pleacă,
pleacă înainte să ajungă.
Și-mi arde în lumina ochilor o urmă seacă a visului nevisat...
Da... mă arde năprasnic un vis pictat în noapte... dar risipit în zori.
M-am trezit mirosind a tine...
Pe urmele pașilor îmi cresc flori albe...
purtându-te.
Mi-s ochii de rouă, iar buzele-mi te rostesc...
răsuflu un abur spre o fereastră,
pe care cu degetul conturez chipul tău...
numele tău strig dureros...
sperând o clipă să te mai văd...
Urma ta se pierde însă, alb și trist...
Am mai deschis o dată ușa spre tine
un pic de aer să intre pentru o ultimă răsuflare,
dar te simțeam smulgându-te dureros...
Plecai... uitând să mă înveți să respir fără tine...
Atunci mi-am netezit cu grijă cuvintele și gândurile...
respirând doar răsunetul pașilor tăi prin mine, și-o lacrimă...
Le-am șoptit un început de poveste... și-au adormit, încremenite, murmurându-te...
"ce vis frumos..!.. era doar în trecere însă..."
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.