Gând luminos..

După zile lungi cu multă jale,
După-o vară cu mult amor
Aş vrea să te-ntâlnesc în cale
Cu zâmbet şi acelaşi dor.
Să fie totul ca mai-nainte
Să îmi poţi da o sărutare,
Ş-un gând îmi luminează-n minte
Ca un dor cuprins de nerăbdare.
Aş vrea ca totul să-nflorească,
Să-mi fie bine-n viitor,
Iar în vale un cântec să doinească
Ca într-o noapte cu mult amor.
Cu-a-noastră inimă măiastră
E ca un neam întreg ce vine
Şi fericirea e numai a noastră
Să-mi fie cel mai mare bine.

poezie de Eugenia Calancea (19 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar un vis...

Uneori viaţa îţi joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Şi timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îţi vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopţii,
Dar te visez şi când ai vrea să vii,
Ştii e un vis, totul e la mana sorţii.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Şi-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.

poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-arunc în mare...

Ochii mei licăresc mai mult,
din nou viaţa grea eu o ascult,
nu mai vreau nici un gând,
că mă face ca totul să vând.

Să vând visele, speranţele,
să-mi vând şi frumuseţile,
s-ascult vrăjitoarele cu vrăjile
şi demonii cu dezmăţurile.

Din nou m-arunc în mare
şi văd stânca rece şi tare,
aş vrea din nou la înălţime,
dar nimeni nu mă ţine.

Acum totul din nou mă doare,
şi privesc stelele în zare,
iar acum năframa-mi cade
şi văd viaţa mea cum scade.

poezie de Eugenia Calancea (17 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi de vise

Îngerii de dimineaţă
Ies şi te trezesc la viaţă
Calea să se lumineze
Durerile să le calmeze.
Totul pare mai uşor
După asta am să zbor
Liniştea să îmi găsesc
Acasă mă liniştesc.
Sper că azi să reuşesc
Gândurile să-nplinesc.
Aş vrea mult să fie acum
Cu mine omul cel bun,
Să-mi aline durerile
Să-mi spună părerile.
Ca lumina sufletească
Să vină la noi acasă.

poezie de Eugenia Calancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult soare

Dimineaţa când sunt trează
Mă uit în oglinda goală,
Dar ceva mă-ngrijorează
N-aş vrea să fie o boală.

Trebuie să-mi găsesc norocul
Şi să iau tot elixirul
Că nu vreau să ard ca focul,
Iar în viaţă să pierd şirul.

Mă agăţ cu disperare,
Să iau mai multă mângâiere
Vreau ceva cu mai mult soare,
Zile cu nectar şi miere.

poezie de Eugenia Calancea (27 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nicio cale

Clipă cu clipă
Se scurge în mare
Şi am două griji ce mă poartă,
Că viaţa mi-i scurtă
Şi dragostea-mi moare,
Of, Doamne, ce soartă!

Secunde şi minute,
Zile, săptămâni, luni, ani
S-or duce pe-o apă la vale,
Şi eu tot mă duc, şi tu, iubire, du-te,
De amor vom fi orfani
Ai vrea să scapi, aş vrea să scap,
Dar nu e nici o cale.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

Te rog să gândeşti şi tu ca mine,
Că vreau bucurie ştii prea bine
Şi ştii că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste şi armonie să strâng.

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec am să rostesc

În noapte luna o să vină
Când vremea e întunecată
Ea vine să ne dea lumină
Când vine Dumnezeu în poartă.

Nu cred că e totul pierdut
Voi face la Domnul un demers
Să fie frumos ca la-nceput
Aici la noi în univers.

Vreau pe mine să mă păstrezi
Şi chiar vreau să mai rămân
Când pe mine mă visezi
Să fii din nou al meu stăpân.

Gândul nostru are rost
Şi un cântec am să rostesc
Să fie bine-n adăpost
Şi tu să zici, acum eu sosesc.

poezie de Eugenia Calancea (11 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de amor

O noapte de amor
intre mine si tine,
e ca un nor pe alt nor
totul e trasnet de bine.
cu fulger pe ceru-norat
centura-i legata de pat,
pe cai lactee pornesc
picaturi gingase stropesc,
obrazul fin si gingas
de zici ca esti din oras
si astepti sa susure-n izvor
asculti vorbe tandre de amor
si astepti dulce alint
mie-mi vine sa cant
si stii ce melodie imi place
te las sa-ti iei, ce tie iti place.

poezie de Doru Lascarache (16 septembrie 2005)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O amintire

Aş vrea să cred că-ntineresc,
Şi amintirile în gând cresc,
Ajung să cred că sunt la mare,
Dar totul imediat dispare.
Mă plimb pe plajă strălucind în mare
Şi-i văd pe alţii cum se ard la soare.
Gândesc cum dragostea e totul,
Ca şi când îţi mângâie briza focul.
Tot ce-i frumos eu închid în carte,
Că valul de tristeţe mă cuprinde-n noapte,
Inima mea curată tresare mai târziu
Şi mă trezesc în versul pe care-l scriu.

poezie de Eugenia Calancea (27 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom pierde sau vom câştiga

Nu te supăra omule drag mie
De adevărul ce-ţi voi spune ţie
Nu e bine prin spatele meu să le învârteşti
Mai bine toate-n faţă mi le clădeşti.
Să-mi dai siguranţa zilei de mâine
Şi-ţi voi fi alături la rău şi bine
Să mă ţii strâns la pieptul tău
Şi nu arunca cuţitele în spatele meu.
Să mă priveşti aşa cum sunt
Şi-ţi voi asculta şi înţelege orice gând.
Să fie bine şi frumos ca la-nceput,
Dar nu vreau ca dincolo de zări s-aud.
Şi atunci să vezi cum voi lupta,
Vom pierde sau vom caştiga,
Poate fi greu, poate fi uşor
Dar totul vine când ai acelaşi zbor.
Numai succesele să ne pălească
Scopuri şi visele să ni se-mplinească.

poezie de Eugenia Calancea (4 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul... plecării

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-ngheţe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, uşoară,
Ce-mi ţine de frig, pân' se trece.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câştig, de minute.

Aş vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.

Aş vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb aţa-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea...

Aş vrea să-mi amintesc
De căldura din pântec,
Aş vrea iar să cresc
Sub dulcele tău cântec,
Inimă, te-ai rupt în două,
Şi ai creat o viaţă nouă.

Aş vrea iar o mângâiere
Şi să îmi vorbeşti întruna.
Aş vrea s-aud în tăcere
Cum inimile bat ca una.
Aş vrea să te ţin de mână,
Un pupic de noapte bună.

Aş vrea să te joci cu mine
Şi să mă alini când doare,
Să îmi spui c-o să fie bine,
Să mă strângi în braţe tare.
Aş vrea tot ce e mai simplu
Şi să nu mai treacă timpul.

Aş vrea la pieptul tău să stau,
Să mă simt în siguranţă,
Aş vrea o floare să îţi dau,
Iar tu să o păstrezi o viaţă.
Aş vrea să aud râsul dulce
La fel de sfânt precum o cruce.

Aş vrea sa mă duci la şcoală
Şi să mă ajuţi la teme
Aş vrea pe o foaie albă
Să te desenez o vreme.
Aş vrea iar să îmi găteşti,
Arome dulci, copilăreşti.

Aş vrea să mai văd cerul
În ochii tai, să vad şi marea.
Aş vrea să văd în ei reperul,
Calea mea şi îndrumarea.
Aş vrea să nu mai plec de acasă,
Căci doru-i greu şi mă apasă.

Cât aş vrea, cât mi-aş dori
Timpul... să îl pot opri
Sau, măcar, aş vrea să pot
Până în pântec să mă întorc.

poezie de Iulia Ionela Năstăsache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poartă deschisă

Observ că e mai rea lumea
Şi aş vrea să plec peste hotare,
Să nu mai văd amărăciunea,
Chinul, durerea şi atâtea jale.
Acum la sfârşit de vară,
Încerc să mă concentrez,
Cum era odinioară,
Dar nu vreau să mă frustrez.
Vreau să colind în lung şi-n lat
Să văd cum lumea se ridică
Să fie bine-n fiecare stat
Şi eu să fiu puternică.
Visez, dar lumea mi-e închisă,
Nu pot pătrunde unde-aş vrea
Şi poate aici e-o poartă deschisă
Ce va face transformarea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea ca în fiecare dimineaţă
Să am un zâmbet şi cafeaua dulce,
Aş vrea ca nici o lacrimă pe faţă
Să nu mai văd cum rece-mi curge.

Aş vrea o vorbă şi un zâmbet
S-apară din nou în viaţa mea,
Aş vrea să nu mai simt un urlet
Cum strigă în inima mea.

Aş vrea să am un cer senin
Şi un apus cu curcubeu,
Să nu-mi mai simt sufletul plin
Şi nici pierdut şi nici prea greu.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau durere azi

Azi, nici o durere nu vreau şi nu va fi,
Noaptea a trecut şi-acum i-o nouă zi
Puterile-mi revin şi las durerea toată,
Undeva în drum şi nu-i deschid vreo poartă.
E-o zi cu veselie, dar nu-mi ridic privirea,
Nu vreau ca azi să cunosc amăgirea,
Aş vrea ca în lumină să fie al meu chip
Şi zâmbetul să-mi spună că şi eu particip.
Azi ziua e senină fără amintire,
Dar va fi şi azi o nouă pregătire.
Încerc să duc la capăt toate ce am în gând,
Ca roadele să-mi vină din mine, curgând,
Să nu mai fie iară durere şi mult vânt
Şi lacrima mea să plece cu mult avant.

poezie de Eugenia Calancea (5 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua rea nu vreau să vină

Alerg cu aripile-n vânt
Şi văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neştire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l ştie,
Noi ştim de soare şi de ploaie rece,
Dar şi de timpul care trece.
Vreau şi eu să înţeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Şi ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viaţa bună oamenii să guste
Şi toate cărările să fie robuste.

poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte,
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn,
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor,
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat,
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire,
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii...

Se aud frunzele foşnind în cădere
Pe cărarea de munte noi mergem în tăcere.
Vântul ne leagănă şoptindu-ne cuvinte
Iar luna apare ca o stea fierbinte.
Stăm liniştiţi pe o bancă de lemn
Eu mâna îţi strâng cu dragoste solemn.
E rece în noapte şi ar fi bine un foc
Ş-apoi vrem ca totul să se oprească în loc.
Îmbrăţişarea noastră şi nor după nor,
Atunci pentru noi cuvintele mor.
Că eu de mult timp nu mai pot de dor.
Braţele noastre stau strâns şi în legănat
Iar sus ramuri de frunze s-au scuturat.
Pleacă de sus norii prin frunze de salcâm,
Şi noi parcă suntem pe un alt tărâm.
Ş-aveam atunci nevoie de a ta privire
Să-mi licărească blând a ta amintire.

poezie de Eugenia Calancea (18 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

ICOANA IN LUMINA...

Icoană făcătoare de minuni
Ia-mă în a ta oblăduire,
Sub a ta cupolă să aduni
Ce e mai frumos într-o iubire.

Lumină, tu să fi cu mine,
Să-mi arăţi o cale-n viitor,
Astfel, în inimă cu tine,
S-ar putea să fiu nemuritor.

Acelaşi lucru îl doresc şi eu,
Să fi tu veşnică, divină,
Te însoţească gândul meu,
Cu o aureolă de lumină.

Sunt credincios ca orişicare
Cei care călătorim prin lume,
Dar uit de totul şi-n uitare
Mă cufund adeseori în rugăciune.

Aş pleca cu tine-n lume
Zice un cântec ţigănesc,
Dar aş vrea să ştiu anume
Unde oare mă opresc?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!