neguri

Negurile sunt vaporii de la cafelele urşilor ori respiraţia profundă a pădurii!

definiţie aforistică de Ana Iordache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poala pădurii este umbrela copilăriei mele.

aforism de Ana Iordache
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie-ngheţată –
o legiune de sfincşi
în locul pădurii

haiku de Paul Mircea Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urşilor polari

Mă tot întrebaţi
Cine sunt,
De unde vin,
Unde mă duc.

Dar voi nu vedeţi?
Priviţi-mă bine!
Coloana infinită,
Brâncuşi a dăltuit-o
Uitându-se la mine.

poezie clasică de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi urşilor le suceşte capul.

proverbe persane
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţia dintre hotare

Sunt poveşti înstelate
Pe marginea cărora
Vom putea poposi
Ca pe o buză nesmălţuită.

În zborul lor moale,
Cuvinte din cretă
se joacă de-a "niciodată"
Printre sunete de pian.

Nu sunt sfori de lumină
şi nici opriri paralele,
doar flux şi reflux:
respiraţia dintre hotare.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul îngerilor minţii

Iubite! e noaptea singurătăţii sufletului de anemonă
tu eşti eroul visărilor autumnale
rătăcite în liziera pădurii de insomnii,
de dureri şi amăgiri obeze
e târziu,
iar eu veghez două suflete de copii
pierdute prin universul unui balon de heliu
ce le sufocă respiraţia dragostei.

Muzica cerului le însoţeşte paşii
pe aleile cetăţii ascunse, prin negurile oraşului roşu
ea are menirea de-a le curma tăcerea
de a spune cuvinte şoptite într-o limba uitată
a zânelor basmelor tale cu iz de lavandă şi maci
ochii le contemplă lacrimile îngheţate din deşertul alb
invocând moartea şi viaţa de dincolo
de pe malul opus al oceanului negru de fumul trăirilor

Luna se stinge prin cerurile uitate deschise
de castelanul ce-şi pierduse lujerul cheilor albastre
flacăra rugului ei funerar se înalţă până la cerul lui
râul ei e tăcut
lumina lunii dispare şi ea istovită de pe cerul vieţii
luând cu ea tainele vieţii şi ale morţii
în murmurul întunericului
din surâsul îngerilor minţii femeii-copil...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea pădurii

Copilul
mă întreabă mereu:
"- Tată,
când mergem la pădure?"

Şi ce departe
este această pădure!

Am sădit în grădină
puieţi.
Arătându-i
i-am spus:
"- Aceştia
sunt fiii pădurii
tu vei creşte
odată cu ei."

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea pădurii pare să fie acoperită cu un voal verde şi unele locuri din partea de sus a copacilor sunt colorate de o umbră verzuie. Lacul este plin până la marginea pădurii, malurile verzi formând o coroană de vegetaţie în jurul ei.

Lesia Ukrainka în Cântecul pădurii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa pădurii

dansez cu vântul printre vestite iele
stejarii îmi sunt martorii la fericire
sublime emoţii alunecă sub piele
mă îndepărtează de nenorocire.

petrec ore lungi în mijlocul pădurii
freamătul lăuntric imită pe stejar
cântecul iubirii mi l-au dat trubadurii
să nu stau niciodată ca pe jar.

am fost şi voi rămâne mireasa pădurii
mirele meu e un chipeş bărbat
la nunta noastră au jucat pandurii
şi nici o spaimă nu i-a perturbat.

roua din stele îmi spală condurii
drumul spre lumină nu este curbat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât în ştiinţă, cât şi în religie, cercetarea cu scepticism este mijlocul prin care se cerne intuiţia profundă din absurditatea profundă.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maluri

Privesc neputincios
cum primăvara
trece-n vară...

După o scurtă ploaie,
ceaţa se risipeşte.
Peste merii în floare,
lumina se revarsă
triumfătoare
în puzderii de stropi de ploaie.

***

Sub gardul de nuiele,
tumultoasa apă a pârâului
desparte năvalnicul dor
de reîntâlnire
a celor două maluri.

În zare,
nori imenşi coboară,
stâncile învăluindu-le,
spre a le răpi.

Dar neclintită-i stânca,
şi mai strălucitoare-n soare,
după ce negurile trec.

Se-aşterne noaptea...
Pe solul pădurii
stelele se lasă lin.
— Să păşesc atent
pentru a nu le strivi!

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna pădurii

—"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatica Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negri asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.
Iar unde e mura, sădită de ea,
Pot merge neveste şi fete,
Flăcăilor însă vederea le-o ia
Şi junghiuri prin cap le trimete!

Şi zmeura-anume-o făcu pe pâmânt
Sălbatica Zân-a pădurii —
Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,
Obrajii şi rumenul gurii.
Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi
Pot merge femeile-n pace,
Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi
Şi galbeni ca faguru-i face.

Iar muşchiu sub brazi într-adins l-a lăsat
Sălbatica Zân-a pădurii,
Ca muşchiul de moale e caldul ei pat,
Acolo sub umbra răsurii,
Iar pe-unde e muşchi, e pe-acolo şi ea:
Pot merge să şează copile,
Flăcăilor însă odihna le-o ia
De pier şi se-ngroapă cu zile!"

—"Ei, parcă pe Zână eu nu ştiu s-o-nşel!
Neveste şi mură să fie!
Eu stau pe potecă şi-aţin frumuşel
Cărarea la fete-n câmpie,
Iar când o să văd eu că Zâna mi-e rea
Şi-mi fură tăria făpturii,
O prind prin păduri şi-o sărut şi pe ea
Pe hoaţa de Zân-a pădurii!"

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire (II)

Cum poate-o dragoste-atât de profundă să pară-o dragoste profundă,
Cum poate ea zâmbi la petrecerea de adio?
Chiar şi lumânarea, simţind tristeţea noastră,
Lăcrimează alături de noi cât e noaptea de lungă.

poezie de Du Mu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub poala pădurii

Fata dulce de lăptar,
Ce cu firea nu se pierde,
Paşte vaca-n iarbă verde
Scoţând unt din... pădurar.

epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele vieţii tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)

Ramuri verzi aşa să-ţi pună.
(zâna îi aşează o coroniţă pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ţi dorească
viaţa ta să înverzească.
S-o trăieşti într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Şi mereu să străjuieşti
tot ce-n viaţa ta iubeşti.
Pe căldura cea mai mare
să-ţi fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzeşti
toată viaţa să iubeşti.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când eşti la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ţi vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuieşte,
sunt zâna ce te iubeşte.
Mereu să ai fraga gurii,
ţi-o dau eu, Zâna Pădurii.
(zâna sărută pe obraz persoana pe care a binecuvântat-o)

poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semicercurile şi negurile femeii sunt cele ce întotdeauna au consimţit viaţa şi moartea bărbatului, cele ce i-au făgăduit regretele şi fericirile.

aforism de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rotaţia planului de polarizare este extraordinar de mic în toate gazele, deci şi în vaporii de sodiu.

citat din Pieter Zeeman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbându-şi de câteva ori înfăţişarea, după cum negurile îi învăluie sau se destramă, Carpaţii sunt când matahale umede şi mohorâte, când bijuterii uriaşe, umplând cu forma şi strălucirea lor bolta cerului...

Geo Bogza în Cartea Oltului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

bradule înalt –
alungă-ţi negurile
de pe al tău creştet

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În absenţa ta, sufletul meu îşi ţine respiraţia. În prezenţa ta, respiraţia mea îşi ţine sufletul.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!