Schimbându-și de câteva ori înfățișarea, după cum negurile îi învăluie sau se destramă, Carpații sunt când matahale umede și mohorâte, când bijuterii uriașe, umplând cu forma și strălucirea lor bolta cerului...
Geo Bogza în Cartea Oltului
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre bijuterii sau citate despre Carpați
Citate similare
Sub bolta cerului, stropul din lacul Sfînta Ana se întîlnește cu cei din spicele de grîu, cei din frunzișul pădurilor cu cei de pe frunțile omenești, și toți împreună cu cei de pe nemăsurata mare. Dar, oricît de mulți, și de oriunde ar fi venit, nici unul nu se va pierde. După ce vor trăi, în infinit, o fantastică aventură, se vor întoarce pe pămînt. Și vor fi Olt
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață, citate de Geo Bogza despre viață, citate despre păduri, citate de Geo Bogza despre păduri sau citate despre infinit
Sus, pe bolta cerului
Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaștri strălucesc
Și în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi și nopți dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Și acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
și seara și dimineața,
mama îmi veghează viața.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre viață
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre noapte
- poezii despre dimineață
- poezii despre amintiri

Înfățișarea cerului, culoarea apei (fragment)
Înfățișarea cerului, culoarea apei lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescărușii și egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân și mă pierd în triluri și în ritmuri.
Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sculptură
- poezii despre ritm
- poezii despre păsări
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre nori
- poezii despre culori
Steaua β din Lira e una dintre cele mai curioase de pe cer. Strălucirea ei se schimbă, variază în vreo 13 zile și de unde acum o vezi de mărimea 3 și jumătate, peste câteva seri o vezi aproape de mărimea 4 și jumătate. Cel mai ușor lucru e să o compari cu γ, care e alături și care nu-și schimbă strălucirea. De ce variază β din Lira? Astronomii au găsit că steaua aceasta e formată din doi sori, ce sunt aproape împreunați. Ei se învârtesc împreună și când ni se prezintă amândoi în față, steaua e la maximul ei de strălucire; când se ascund unul după altul, steaua e la minimul ei de strălucire. Steaua ς e dublă, o vezi cu ochii; steaua ε numai cu binoclul e dublă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zile, citate despre timp, citate despre superlative, citate despre stele, citate despre seară, citate despre schimbare, citate despre ochi, citate despre binoclu sau citate despre Soare
Infinit în nemărginire de tezaur
infinit în nemărginire de tezaur
stelele nerăsărite se reflectă sublim
pe apele nerăscolite de furtuni acum
se cufundă neconfundate în bolta cerului
pentru a răsări din nou în lacul albastrului
infinit
în sufletul meu liniștită strălucirea le-apare
când tac adâncit intr-o neagitată mare...
spirale de sori și stele aleargă-n gândurile mele
ca să-mi amintesc că nu eu le-am aprins pe ele
în nemărginire
când nenăscuții noi vom pâlpâi la fel de tare
în unduirea neînceputului și nesfârșitului cer
ele se vor fi transformat de mult în stropi de aur
pur ca raze de lumină diafană din strălucire
de tezaur
poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre tezaur, poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre infinit, poezii despre gânduri, poezii despre apă, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Când privești înfățișarea sărăciei, ea va produce forma sărăciei în mintea ta, dar asta doar până când vei îmbrățișa adevărul, anume că nu există sărăcie, există doar abundență.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărăcie, citate despre existență sau citate despre adevăr
Dacă privim cerul noaptea
Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brățară.
Lângă ea, Steaua Polară
strălucește cel mai tare.
Ea arată-n nopți de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloșca, puii și-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e și-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârșite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.
poezie de Dumitru Delcă (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre monarhie, poezii despre frumusețe, poezii despre fete frumoase sau poezii despre fete
Printre cele mai interesante obiecte cerești ce pot fi observate, cu ochii liberi sau cu ajutorul unui binoclu, sunt și stelele variabile. Multe dintre stele își schimbă strălucirea la anumite perioade, sau variază în mod cu totul neregulat, când sporindu-și strălucirea, când micșorând-o.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Anestin despre stele, citate de Victor Anestin despre schimbare, citate de Victor Anestin despre ochi, citate despre libertate, citate de Victor Anestin despre libertate, citate de Victor Anestin despre binoclu, citate despre ajutor sau citate de Victor Anestin despre ajutor
Când privești înfățișarea bolii, ea va produce forma bolii în mintea ta și în cele din urmă și în corpul tău, dar asta doar până când vei îmbrățișa gândul adevărului, anume acela că nu există boală; este doar o aparență, iar realitatea este sănătatea.
Wallace D. Wattles în Știința de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre boală, citate despre sănătate, citate despre realitate, citate despre gânduri sau citate despre corp

- Bogza, Geo
- Geo Bogza: un Sisif care și-a surprins cuvintele când îi delapidau stânca.
definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice (20 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre stânci, aforisme despre cuvinte, aforisme despre Sisif sau aforisme despre Geo Bogza

Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe sau poezii despre singurătate
Luna
Cu bunicul stau la poartă,
Privesc cerul plin cu stele.
Constat că de astă dată,
Luna nu e printre ele.
După nopți de strălucire
Sus, bolta înstelată,
Ia concediu vreo trei zile,
Apoi din nou se arată.
Își va relua iar mersul
Pe bolta cerului senină.
Va polei universul,
Cu aura-i de lumină.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre timp, poezii despre zile, citate de Dumitru Delcă despre zile, citate de Dumitru Delcă despre stele, citate de Dumitru Delcă despre noapte, citate de Dumitru Delcă despre lumină sau poezii despre concediu

Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pelerinaj
Și ziduri cad, și blocuri se destramă...
... și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi și Mamă
va deveni pârâu interior?!
suntem cu veșniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!
când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucurești și chișinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta și tu, poporul meu?!
și ziduri cad, și blocuri se destramă
și un popor devine iar popor
și va veni o zi când peste noi și Mama
va fâlfâi un singur tricolor...
poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre mamă, poezii despre devenire, citate de Iurie Osoianu despre devenire, poezii despre vamă, citate de Iurie Osoianu despre vamă, citate de Iurie Osoianu despre religie, poezii despre Pământ, citate de Iurie Osoianu despre Pământ, poezii despre Dumnezeu, citate de Iurie Osoianu despre Dumnezeu, poezii despre București sau citate de Iurie Osoianu despre București
Din tot ceea ce a existat aievea, sau a fost doar rodul închipuirii omenești, și chiar al altor specii înzestrate cu imaginație, nimic nu rămîne nereamintit de memoria delirantă, sau, cînd e nevoie, extrem de riguroasă, a norilor. Norii știu tot. Absolut tot. Sînt printre ei, ca și printre oameni, unii de geniu. Atunci, pe bolta cerului, se ivesc mari capodopere.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nori, citate de Geo Bogza despre nori, citate despre imaginație sau citate despre genialitate
Preferință
Sub bolta cerului albastră
De când perechile se leagă
Femeia-i jumătatea noastră,
Eu unul o prefer... întreagă.
epigramă de Constantin Cristian din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre albastru

A vedea...
Eu văd frumosul, nu timpul
Mascat de rujuri, farduri, pompoane scumpe,
Ori bijuterii etalând luxul.
Cu sufletul încărcat de pace,
Las să dăinuie peste lume
Un carusel de bijuterii.
Asemeni unui munte mă înalț peste trecerea mea,
Spre-a ajunge departe,
Spre a luci ca o stea...
Acolo unde, cei drepți,
În timpuri fără de timp au poposit.
Frumosul este în noi și în el dăinuiește
Lumina cerului pe care soarele scrie poeme,
Cu litere aurii.
Cântec de păsări, dansul și glasul apelor limpezi,
Zborul de fluturi și-al fulgilor de păpădii.
Vântul primăverii ne mângâie chipurile
Și divinul izvorăște prin noi,
Când a vedea învățăm
Și când iubim amândoi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vânt, poezii despre ruj, poezii despre primăvară sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Sus
Pe-un pisc.
Sus. Numai noi doi.
Așa: când sunt cu tine
mă simt nespus de-aproape
de cer.
Așa de-aproape,
de-mi pare că de ți-aș striga
în zare - numele -
i-aș auzi ecoul
răsfrânt de bolta cerului.
Numai noi doi.
Sus.
poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În strălucirea nopții
În strălucirea nopții e vis și armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri și legende ascunse-n depărtare,
Din care oameni fac înlănțuiri divine,
De mult de tot create și-apuse pânʼ la mine.
E liniște afară și-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,
Ce-și ard în veșnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopții mă pierd ca-n alte dăți,
Cu taina ei de-acuma și din eternități.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi sau poezii despre muzică