Zarzărul

La o margine de drum ce suie înspre colină,
Pe tăpşanul înverzit, pe o pantă dulce, lină,
Dintr-un sâmbure micuţ aruncat la întâmplare
A ieşit un zărzărel, a crescut, s-a făcut mare.

Firav, mărunţel, plăpând, a dorit ca să trăiască,
Se roagă să plece frigul, vitele să nu-l ciuntească,
A trecut prin vremuri grele, prin zăpezi, friguri şi ploi,
Solitar şi îndrăzneţ nu vrea să dea înapoi.

Simte dorul depărtării, să fie toţi laolaltă
În livadă, împreună grijile să le împartă,
E-mbrăcat în straie noi, s-a acoperit de floare,
L-încălzeşte şi-l alintă razele mângâietoare.

Un prieten şi-a făcut de urât să îi mai treacă:
Uliul şi-a găsit sălaşul, aninat în vârf, pe-o cracă,
Vântu-împrăştie miresme din măceşii singuratici,
Pe sub poala lui se joacă, zburdă mieii nebunatici.

S-a-ntors frigul pe afară, încă n-a scăpat de brumă,
Bobiţe din flori ieşite tânjesc după vreme bună,
Suferă, se ofilesc, unele or să mai cadă
Dar el luptă, nu cedează, se bucură pentru roadă.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul

Se îmbracă liliacul, în zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu îşi mai găseşte locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchinul vineţiu
Iar coroana-i e scăldată într-un mov liliachiu.

Înfloreşte liliacul, râde-n razele de soare,
Vântu-împrăştie miresme cu-adierile-i uşoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o linişte discretă,
Norocul să şi-l găsească într-o floare violetă.

Se-ofileşte liliacul, vânăt jar stins, trecător,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Şi-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai străluceşte, încă, în amurgul violet.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brăduţul meu

(Nepoţilor mei David şi Bogdan)

Te-ai născut în vârf de munte,
Blând te-am mângâiat pe frunte,
Gingaş, plăpând şi micuţ,
Drag mi-ai fost, pui de brăduţ!

Ţi-a fost greu, am înţeles,
Că te-am strămutat la şes,
Plângeai cu lacrimi fierbinţi
După dorul de părinţi.

N-ai uitat, încă ţii minte,
Te-am crescut ca un părinte,
Vara pe arşiţă mare
Îţi făceam umbră, răcoare.

Sărbători ne vin în prag,
Te împodobim cu drag,
Astăzi te iubim cu toţii
Şi bunicii şi nepoţii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de iarnă

Ceva s-a-ntâmplat cu ferestrele noastre-îngheţate.
Geamurile s-au acoperit de flori minunate.
Pojghiţa de gheaţă ceva mai groasă jos,
Tulpini şi frunze ascunde în corpul ei lucios
În vârful tulpinilor, muguri mari de albăstrele,
Maci de câmp, flori de borangic, lalele.
Toate au înflorit deja, în ciuda iernii grele.
Nu se tem de frig, cum lumea se teme.
Chiar dacă vara capetele-şi ridică spre lumină,
Acum se roagă ca frigul mai mare să vină.
Pentru că în noapte le-a picta chiar gerul,
Şi terminându-şi opera el şi-a ascuns penelul.

poezie de Bernadeta Krawiec, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul ţese
Frunzele în pelitar.

Via-n bocet se jeleşte
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubeşte
Că dulceaţa i-a trecut.

Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieţii,
Nunţile au fost sistate,
Au plecat petrecăreţii.

Vrabia la cosoroabă
Îşi repară aşternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ţine cu amărâtul.

Doar măceşii de pe maluri
Îmbrăcaţi în purpură
Bucuria-îşi cântă-n valuri,
De soare se bucură.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie de primăvară

Primăvara în alai
Zburdă zvăpăiată,
Îşi revarsă peste plai
Frumuseţea toată.

Se întorc din depărtări
Obosiţi cocorii,
Caută nerăbdători
Cuibul aşteptării.

Berze, hrană caută,
Scormonesc de zor
Sub o brazdă proaspătă
Trasă de tractor.

În pământul încălzit
Mişcă gândăceii,
Pe imaşul înverzit
Zburdă mieluşeii.

Doi bătrâni înfofoliţi
Gânguresc pe-o laiţă,
Ţipă, şi-a ieşit din minţi
Într-un pom o gaiţă.

O fetiţă sare coarda,
Ţopăie într-un picior,
Bucuroasă fiindcă barza
I-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frigul aduce căldura...

Frigul aduce căldura sobei prin cercuri de fum,
Îngerii aleargă desculţi, către mine, prin troienitul drum.

Tu la pieptul meu îţi încălzeşti conturul inimii, privirea,
Unde cuibăreşte la ceas de taină, în miezul ei, iubirea.

Trece prin noi, cerul, să ne aducă zâmbete şi flori,
Prin părul răvăşit îşi întinde vântul aripi de viori.

Luna în ritmice dansuri sărută pulberea întinselor zăpezi,
Ochii curioşi taie fâşii din nenăscute păduri şi livezi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionatul

Peste câmpul înverzit,
o nepoată şi o bunică,
zburdă-n flori de levănţică,
cum nu s-a mai pomenit...

73 de ani a mers,
bunica în astă lume,
nepoata-i spune pe nume,
stăpâne-s pe Univers...

Pe iarba verde şi moale,
au făcut Campionat,
la o margine de sat
şi au ieşit ca loc... egale...

ŞI fetiţa-i mândră tare,
că la 6 anişori,
are maci în obrăjori
şi se joacă cu-n om... mare...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Afară ninge rar

afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
şi lacrimi îngheţate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuţit îmi zgârie retina,
afară ninge rar şi neagră e lumina.

afară ninge rar, încărunţind pământul,
îmi este dor de tine şi bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.

afară ninge rar şi tremură copacii,
şi tremură şi sfinţii şi tremură şi dracii
şi tremură şi morţii când frigul îi încinge,
afară ninge rar şi rar afară ninge.

poezie de Ionuţ Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutuiul

Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o linişte adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranţa primăverii mai licăreşte încă.

E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o linişte adâncă.

În odăiţa caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit aşază, mama, sfinţitele statui
Şi luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopţii cu stelele, hai hui,

Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă...

Şi-a dezbrăcat frunzele toamna,
Şi-a aruncat papucii Doamna,
Nimic nu vrea să ţină-n poală,
Îi place-aşa să umble goală.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele

Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
Se-ntorc berzele acasă, zborul nu le-a fost uşor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguţe, rămurele, îndată le-au reparat.

Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puişorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golaşi, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.

De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoi, prin viroage şi prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în noroaie şi străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puişori la cuiburi.

Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduţ de primăvară,
Un copil joacă şotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, şi lui, barza i-a adus un frăţior.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvăpăiată toamnă

Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvăşite.

Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantaţie
Ţipă ciorile smolite
Făcând agitaţie.

Ciulini căzuţi la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.

Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-şi aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.

Pe la stâne se sting focuri,
Turmele coboară,
Câinii latră pe alocuri,
Frigul îi doboară.

Prin hăţişuri hărţuite
Tremură de zor scaieţii,
În ropote de copite
Fug înfometaţi mistreţii.

Un greiere-n vervă mare
Şi-a schimbat poziţia,
Cântă doar peste hotare
Încălcând tradiţia.

Salcia pe mal de râu
Plânge în neştire,
Pletele-i până la brâu
Sunt o amintire.

Se îndreaptă înspre maluri
Lebăda din stufăriş,
Lacul freamătă în valuri,
Se retrage-n ascunziş.

Un bondar s-a rătăcit,
E în moarte clinică,
Cuibul nu şi-a mai găsit,
Vremea e potrivnică.

Toamna asta zvăpăiată
Se repetă si la anu'
Şi de fiecare dată
Mă-ntâlnesc cu Topîrceanu.

În tristeţe cad şi eu,
Gândul mi-e povară,
O să-mi fie tare greu
Pân' la primăvară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul

Se îmbracă liliacul... În zori i-a venit sorocul,
Bucuros de cum arată nu îşi mai găseşte locul,
Florile, mănunchi, stau ciotcă în ciorchine vineţiu
Iar coroana e scăldată într-un mov liliachiu.

Înfloreşte liliacul... Râde-n razele de soare,
Vântu-mprăştie miresme cu-adierile-i uşoare,
Fetele vin să-l culeagă într-o linişte discretă,
Norocul să şi-l găsească într-o floare violetă.

Se-ofileşte liliacul... Flori se-adună pe covor,
Cel ce mi-a crescut la tâmple s-a albit de-atâta dor
Şi-mi rămâne-n amintire neuitatul tău buchet
Ce mai străluceşte încă în amurgul violet.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fostul tenismen Ilie Năstase, făcut de PSD senator în 2014, şi-a dat pantalonii jos pe terenul de tenis şi şi-a arătat fundul, în public, de faţă cu o mulţime de femei (pamflet)

Aţi făcut de băşcălie
Parlamentul – cu Ilie;
L-aţi făcut voi senator
Dar el e de "sanator",
Vă aduce beneficiu,
Dar el este de ospiciu,
Căci, cum ştim cu toţi', săracu'
Suferă de mult cu capu'!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire, Aceşti bolnavi care ne conduc (14 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e frig de frigul

Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
şi nu va mai veni-napoi, în veci,
şi haina din cuier devine rece
şi mânecile la camaşi mi-s reci.

Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
şi l-a lasat acolo, în pamânt.

Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.

Mi-e frig de frigul nopţilor de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameţii vor începe sa se-aştearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.

Mi-e frig de frigul ţurţurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.

Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Îşi joaca rolul ultim şi-i e greu,
Ca îl priveste însuşi Dumnezeu,
şi dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realicartea

Din carte a ieşit un ochi.
Deşi era obosit s-a deschis larg
şi în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp şi-a făcut apariţia un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede uşa.
Nu era de el, locul lui era în carte şi atât.
Apoi din carte a ieşit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Şi mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura şi-a făcut şi ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experienţele avute.
Ea ar fi avut atât de multe să spună,
dar cartea a învăţat-o să tacă.

poezie de Ana Truta (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fluturelui

Într-o linişte deplină,
Înălţându-se uşor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.

A pornit înspre colină
Fluturaşul călător,
Într-o linişte deplină
Înălţându-se uşor.

Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o linişte deplină.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfăptuirile epocale să-i fie consemnate de istorie şi-a dorit; căutat de urmaşi, gloriosul trecut n-a mai fost găsit.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este dorul?

Ce este dorul?

Dorul, este un fior
Şi mă cuprinde-n amor
Această dulce emoţie
Născută prin incantaţie

Un cântec străvechi
Tulburător pentru urechi,
Un portativ scris complet
Mângâietor pentru suflet

Ce este dorul?

Dorul este o prăpastie
Ce îţi adânceşte chinul
Şi deşi cu trup de bestie
E îndulcitor veninul

Dorul vrea să se adape
Însetat stând în amonte
Şi se târăşte ca un şarpe
Prin gânduri împădurite

Ce este dorul?

Dorul este o fotografie
Accesată cu un click în minte
Cea mai avansată tehnologie
Care nu se vede, dar se simte

Şi de fapt e doar un gând
Ce a prins contur şi formă,
Diamant preţios, plăpând
Dragoste cu aromă.

poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (11 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!