Rapsodie fără culoare

Eu eram albastru
tu erai mov,
două destine paralele
care se încrucişau
în poeme gri
puse pe note
într-o rapsodie fără culoare,
de ce curcubeul
e atât de egoist?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă surprinde cum iubirea poate uni două destine ale unor oameni într-un mod atât de puternic! Două destine total opuse, scrise în două cărţi de viaţă, cu poveşti diferite... dar care se completează.

Natalia Păun în Prin sufletul unei femei (30 ianuarie 2018)
Adăugat de Natalia Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu erai vinovată

tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
şi pădurile fără oameni,

tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.

tu nu eşti vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simţurile
într-un colţ întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
şi ne scoate unghiile din carne,

care ne trezeşte între două coşmaruri.

când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
şi o umbră se lăsase peste
toată inocenţa dintre
limanuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, unde...

Am soarele pe frunte, deşi e marţi întreagă
Şi mă îmbracă august în galbenul din flori,
Întinde braţul tandru, Romeo să culeagă
Pentru-a lui Julietă, mirajul din culori.

Şi eu privesc povestea, cu inima-mpăcată,
Am amintirea vie a toamnelor din noi,
Şi de nu eşti cu mine, rămâne suspendată
Dorinţa unei clipe, cu paşii înapoi,

Când înfloreau poeme în puf de păpădie,
Dansând pe macii tineri ai unei dimineţi.
Erai atât de verde şi eu atât de vie,
Că se plimbau prin sânge atât de multe vieţi!

Azi amurgesc poeme la ţărmul mării mele,
Cu liniştea în braţe m-apropii de sfârşit.
Şi chiar de-mi port amurgul fără sclipiri de stele
Mai am un loc albastru în care te-am iubit.

Voi recita din tine, să te aduc aproape,
Priveşte-mă din locul în care te-ai ascuns!
Şi doar un gând trimite, să ţi-l aşez sub pleoape,
Acolo unde-n lacrimi, doar toamne au pătruns.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram timid, erai o divă

Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor...
Lucram la cooperativă,
Tu pe merţan, eu pe tractor.

Ne mai vedeam pe coridor,
La sediu, când treceai, lascivă;
Eram timid, erai o divă
Şi te priveam cu jind, cu dor.

Odată m-am drogat cu clor
Şi am făcut o tentativă,
Dar ai rămas inexpresivă
Şi-am încercat să mă omor...

Eram timid, erai o divă.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul aceastei uşi, într-o casă fără ziduri

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă fără ziduri -
şi totuşi, două camere
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o şoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.

s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerinţelor mele
meditaţii... la Masa Tăcerii.

nu am să înţeleg niciodată
de ce este această uşă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variaţiuni
de muzică astrală.

Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorinţe timpurii
dorinţe târzii.

ziduri transparente, metafore
între ele, o singură uşă
între două camere, doar două -
o uşă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieţii.

acum înţeleg, rostul uşii, da!

poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!

egoist

Egoist nu este cel care refuză să le facă altora pe plac. Este dreptul tău să spui "nu" când simţi să faci asta. Egoist este cel care emite pretenţii, are aşteptări şi cerinţe de la alţii, fără să-l intereseze nevoile sau dorinţele lor.

definiţie de Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Eu eram tu.

Tu erai cu un val mai departe
de parca văzuseşi cu un alt ochi
Nevolnicia mea de a fi.

Tu legănat de perdeaua de umbre
din care un soare anemic zâmbea
Răscolind nisipu-n clesidră.

Atât de aproape de valul ce sparge durerea
în ţărm, tu erai eu, iar mie-mi crescuseră
Aripi de alge cu care zburam înspre noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul scrisului

În curcubeul acesta nu există culori!
Nu! Nu!
Nu există culori într-un curcubeu
scris.
Există curbă! Da există o curbă
a curcubeului scris
dar fără culori. Fără!
În curcubeul acesta
roşul e înlocuit de cearcăne
Iar oranjul de stridii.
Galbenul! Ah! Galbenul
de un sărut sub coloana infinitului
de pahare murdare din chiuvetă.
Ce verde? Ce verde să căutăm
în curcubeul scrisului?
Poate o funie de care să putrezească
spânzurătoarea
şi ce albastru mai frumos
este un cuţit în pumnul unui marinar înecat!
Vai Doamne
Ce indigo îţi sunt dinţii din care curge
un molar de poet
şi ce violet voi deveni la atingerea
gurii cu sânii fecioarei morminte.
Ce curcubeu frumos mi-ai dat Doamne
păcat că flegma mea nu se regăseşte
în el...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (martie 2017)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal în jurul inimii

Albastru de Voroneţ
albastru de Română
singur printre poeţi
cu cerul pe mână

Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede

Albastru de verde
singur printre poeţi
şi Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneţ

Albastru de Română
un clopot pe strună

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam în paradis

cel puţin aşa spunea freud
sau jung şi ploua cu lacrimi
până s-a umflat moldova

care pom care floare

noi eram într-un vis
unde jucam romeo şi julieta
teatru de amatori plini de datorii

care în pom care în floare

tu erai vânt de vară
eu eram speranţa ta
şopteai dulce că suntem fericiţi

zburam în pom zburai în floare

am creat o lume a noastră
încăpeam numai noi doi
şi dragostea noastră

eu eram pom tu erai floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul evocării

erai ca singurătatea
ucideai clipele
atât de încet
erai atât de rară
încât n-aş fi lăsat niciodată
zorii să mai apară

erai ca liniştea
auzeam doar norii
prin gând
erai atât de neasemuită
încât nu te-aş fi lăsat vreodată
să taci pe pământ

erai mai frumoasă ca o evocare
timpul te oprea
între ţărm şi mare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim despre albastru

Să vorbim despre albastru...
Sunt zvonuri că această culoare are aripi...
Am fost în fiecare culoare
Dar aici mă simt cel mai bine.
Am trăit fiecare ochire albastră
Şi m-am dus de la tine...
Ca rândunelele, să vorbim despre albastru...
E zare, e mare, e depărtare.
E ultima suflare spre-nălţare.
Aş mai vorbi despre albastru
Spre infinit... culoarea mea pentru cruţare...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva...

Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe braţe fericirea ne purta
Dar nu ştiu cum, din mine-ai fost furată...
Şi-am să-mpietresc fără caldura ta.

Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeaşi floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Şi lutului i-mprumuta culoare.

Lujer şi floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl aşeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.

Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.

Iubirea, însă, polii şi-a schimbat...
Tu, prizonieră-n lumea de apoi,
În unda sângelui pe veci mi-ai ancorat
Reflecţia trăirilor în doi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa 50

Privesc poza mea
cu tine,
tablou într-o expoziţie
fără vizitatori,
doar noi doi
într-o clipă cu iz
de lavandă.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

surâsul tău
arc întins între două ţarmuri
e asemenea unui şarpe cenuşiu
vântul duce glasul marinarilor
cursa nu se încheie niciodată
ca şi cum ne plimbăm în cerc
navingând spre nord
întrebând despre timpul probabil...

marea se întunecă
timpul e văzduh fără formă
şi fără culoare
numai meditaţie sub razele soarelui
transparenţă...

întorc capul uitându-mă peste distanţe
desenez în aer ideograma
celui mai simplu te iubesc
un albastru firesc
ce dispare încet
după nori

poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acustica palmelor

Palma mea,
e prelungirea inimii
ce se regăseşte
în cuibul palmelor tale,
acolo unde două inimi
găsesc acustica palmelor
fiind locul perfect,
vibraţia lor naşte o muzică
cu note pline de atingeri fine,
de zâmbete, de culoare....
Palmele noastre vibrează a.... NOI,
toată căldura din inimi,
aşează note de vis pe degete,
cântānd bucuria
de a fi DOI!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara în doi

Când te-am întâlnit,
iubito,
eram atât de bătrân,
timpul aşternuse
fără milă
pături albe
peste trupu-mi
ca zăpezile
din Kilimanjaro
dar acum,
tu cu arcuirea trupului
m-ai renăscut din flori
de cireş,
dulce mi-e primăvara
cu tine,
"ou sont les neiges d'antan"
mi se pare un refren
desuet.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!