Cândva...

Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe braţe fericirea ne purta
Dar nu ştiu cum, din mine-ai fost furată...
Şi-am să-mpietresc fără caldura ta.

Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeaşi floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Şi lutului i-mprumuta culoare.

Lujer şi floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl aşeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.

Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.

Iubirea, însă, polii şi-a schimbat...
Tu, prizonieră-n lumea de apoi,
În unda sângelui pe veci mi-ai ancorat
Reflecţia trăirilor în doi...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, rămâi!

Adio... Domnule Poet
Mi-ai fost un idol, nu regret
Mi-ai fost cândva iubire-ascunsă
Ţi-am fost adeseori o muză

- Te rog, rămâi, Floare Albastră
Tu eşti lumina îngerească
Culoarea cerului în mai
Şi murmurul venit din plai

În lumea asta anodină
Tu, floare cu aromă fină
Nu-mi spune un "adio" rece
Priveşte-mă şi mă-nţelege

Cine te cântă-n nopţi târzii
Prin negurile străvezii?
Cin-te iubeşte însetat?
Doar eu şi versul meu ritmat.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete lumină

Eram cândva o minge de magică lumină
Ce-a coborât din ceruri să prindă chip de lut
Şi ne unea un suflet şi-o muzică divină
Dar când ne-am prăbuşit nu ne-am recunoscut.

Şi-am rătăcit în lume cu suflet jumătate
Tot căutând lumina să ne putem uni
Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte
Şi-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni.

Am răsărit departe-n grădina neştiută
Când tu desfăşurai pe cer aripi de vise
Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută
Luptându-mă cu lacrimi şi gânduri interzise.

Dar ţi-ai întors privirea şi m-ai zărit plângând
La margine de viaţă fără să am vreo vină
Când ochii se-ntâlniră ne-am pomenit cântând
Aceeaşi melodie de suflete lumină.

Poate că-n astă viaţă timpul ne presează
Şi că lumina noastră-i aproape a se stinge
Dar mi-ai jurat în versuri că-n viaţa ce urmează
Mă vei găsi îndată şi dragostea va-nvinge!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas în lumea ta

Erai, în lumea ta din vechi poveşti,
pierdută-n gânduri ce-şi doreau uitare,
iubirea încercând s-o amăgeşti
c-o inimă lipsită de culoare.

Priveai fără să vezi, priveai tăcut,
o lume-aşa cum ai fi vrut să fie,
ferită şi de-al timpului sărut;
visai pierdută în melancolie.

Erai acolo când ne-am întâlnit,
învăluită în mister, retrasă,
dar mi-ai urat un moale "Bun venit!"
c-o voce-atât de caldă şi sfioasă.

Rămas în lumea ta, uitat de timp,
te-am învăţat iubirea cu tandreţe,
trecând, din anotimp în anotimp,
în lumea noastră fără bătrâneţe.

Tu, mă priveşti, zâmbind, eu te iubesc,
tu mă adori, eu te sărut, iubire,
noi suntem într-un vis ce-l plăzmuiesc,
sperând în viitor şi-n regăsire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Şi eu cântam pe-atuncea şi surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă şi-i reaprindeam lumina
Şi florilor brumate le sprijineam tulpina...

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Şi eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Şi peste flori brumate am aruncat pământ...

Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

plaja dormea între valuri
pe o stâncă sângera o inimă
erai o străină când te-am întâlnit într-o privire
rochia ta, culoarea cerului
părul despletit tânjea dorinţe nestinse
păşeai goală ca o femeie
erai atât de frumoasă
nu ştiam surâsul mângâierilor tale
şi te-am strâns în braţe
te-ai frânt a iubire totală
sărutul nemărginirii
dacă nu te-aş fi găsit cine aş fi fost
când te sărut în zori
sărut paşii
când te sărut în noapte
sărut clipa
şi când voi termina de sărutat
atunci vei ştii iubito cine sunt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pe dalta meşteşugită

am fost cândva un cântec pe o daltă
sculptam în orizont nimburi de cuvinte
credeam admirativ în lumea cealaltă
dincolo de vremuri şi de morminte.

trenul cu surprize a intrat în haltă
un strop de fericire se produce-n minte
am fost cândva un cântec pe o daltă
sculptam pe nori nimburi de cuvinte.

sunt gara de doruri cu boltă înaltă
cu vitralii de lumină şi icoane sfinte
nu vreau Demiurgul să mă lase baltă
în arşiţa zilei sufocantă, fierbinte.

am fost cândva un cântec pe o daltă
meşteşugeam în orizont familii de cuvinte.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva...

Cândva o mare de iubire
Cu ochii senini şi visatori,
Azi un deşert în devenire
Cu suflet spulberat în nori.
M-au ars cuvintele şi rouă
M-am ridicat rugă la cer,
O lume azi e ruptă-n două,
Fără iubire-n neguri pier...
Degeaba strig... ecou-i mut
Şi vânturi toate-s împotrivă,
Când orice şansă ai pierdut
Rămâi corabie-n derivă...
Aveam un ţărm şi ca ofrandă
Senini ochii i-am oferit,
Azi n-au lumină nici să cearnă
Un trist şi palid răsărit.
Eram o mare de iubire,
Oglinda unui cer senin,
Mă sting azi în dezamăgire
.... ucisă-n vorbe cu venin.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de iubire

Eram un zbor ce atrăgea lumina
Doi fluturi albi îndrăgostiţi de viaţă
Doar pentru noi se-nmiresma verbina
Şi cerul deştepta o dimineaţă.
Eram un dans al notelor pe strune
Desfăşurări nostalgice de gânduri
Răstălmăcirea şoaptele din rune
Rostogolite-n pietrele din prunduri
Înlănţuirea braţelor pădurii
În sacrificiul colii de hârtie
Şi dezlegarea tainelor făpturii
În mâinile ce piatra o învie
Eram un porumbel cu aripi două
Ce cauta lumina-n zori de zi
Sculptând în carnea cerului sub rouă
Din două inimi tandre poezii
Şi ne iubeam din A până la Z-et
Din punctul zero pâna-n infinit
Noi doi în sufletul unui poet
A cărui mână-n vers ne-a împlinit
Eram un dor ce freamăta-n fior
Dorinţă ce-n floreşte-un trandafir
Dezlănţuirea tandră-a unui nor,
Licoarea ce-nobilă-un potir
Nesăţios, amorul unor unde
Şoaptele vii în susur de izvor
Eram orice, oricând, eram oriunde
Eram lumina ce iubea un zbor...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam în paradis

cel puţin aşa spunea freud
sau jung şi ploua cu lacrimi
până s-a umflat moldova

care pom care floare

noi eram într-un vis
unde jucam romeo şi julieta
teatru de amatori plini de datorii

care în pom care în floare

tu erai vânt de vară
eu eram speranţa ta
şopteai dulce că suntem fericiţi

zburam în pom zburai în floare

am creat o lume a noastră
încăpeam numai noi doi
şi dragostea noastră

eu eram pom tu erai floare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaselea simţământ

Ţi-aduci aminte, oare,
Eram un pom în floare
Privirea m-a scuturat?

Ţi-aduci aminte, oare,
Eram în vânt o floare
Şi mâna ta m-a capturat?

Ţi-aduci aminte, oare,
Că mirosind o floare
Petalele i-ai numărat?

Ţi-aduci aminte, oare,
C-ai auzit o floare
Strigând la cel care-a plecat?

Ţi-aduci aminte, oare,
C-ai rupt cândva o floare
Şi fructul nu i l-a gustat?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana

Treceai ca o boare
prin dimineţile mele
iar soarele răsărea
să-ţi fie întâmpinare
şi nu ştiam
dacă privesc cerul
sau ochii tăi
sau poate din ochii tăi
creştea zarea...
şi mă simţeam cel mai bogat om
când zâmbetul tău
aluneca deasupra pleoapelor mele
îmbătrânite de-atâta aşteptare...

Şi cafeaua era mai aromată
şi păstra ceva din sărutul tău
ce poposise cândva pe buza ceşti...

Trăgeam din ţigară
şi fumul se ridica dansând
cu formele tale
şi mula atât de perfect
pe gândurile mele
că mi se părea că-ţi simt inima
pulsând în buricele degetelor...
şi, Doamne, cu câtă sete trăgeam din ea
de parcă te-aş fi respirat în mine!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare roşie

Floarea dragostei, floare pură
floare roşie pe gură
şi în inimă arsură.

Floare roşie, floare de nalbă,
perlă la gât în salbă
şi în inimă o tolbă.

Floare roşie, floare de crin
al dorinţei dulce alin
şi în inimă venin.

Floare a iubirii roză
dar al cerului, apoteoză
şi în inimă osmoză.

Flacără roşie, pară
ai ars toamnă după vară
în inimă dulce-amară.

Tu nu poţi să fi declin
nici într-un pahar cu vin,
decât al iubirii chin.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de foc

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii
stoarce din soare dramul de noroc
transpune în slove frumoase percepţii.

emoţie născută din cântec şi joc
împletită cu raze cu mândre concepţii
fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

culoare desprinsă din curcubeu baroc
îmbracă sufletul în frigul nopţii
în grădina vieţii mă simt un boboc
care înfloreşte între echinocţii.

fericirea inimii este poezie de foc
arde în flăcări regrete şi decepţii.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi

Tu eşti cuvântul, eu baladă.
Suntem un tot când ne rostim.
Dar stelele când stau să cadă
Iubirea nouă ne-o înnoadă
În veci să nu ne despărţim.

Tu creşti în mine jumătate
Ca greul să nu-mi fie greu.
Lumina ta când mă străbate
În tine-mi duce-o bună parte:
Trăim ca doi dar "tu" eşti "eu"!

Ştiu, lumea rău a fost făcută
Dacă tu taci, voi plânge eu
Căci sunt rostirea ta tăcută
Cu-o lacrimă neîncepută
Pe suflet îţi scriu dorul meu.

Mă nasc din tine prin cuvânt
Dar "eu" sunt "tu" când mă reciţi
Goniţi din ceruri pe pământ
Trăim ca doi sub legământ
Într-un poem pe veci uniţi!

poezie de Gabriela-Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronica unei vieţi

Ce-a mai rămas din ce erai cândva?
Un diamant ce felia lumina de-nceput
Şi-n fiece cuvânt pirograva
Poveştile pierdute în trecut.

Alunecai penel printre culori
Recompunând din pete o iubire
Şi-ţi ancorai de inimă, cu sfori,
Trădările ascunse în privire.

Magician, răstălmăceai o lume
Să fie după vrerea ta, şi-apoi,
Dezamăgiri le transformai în glume
Şi-ţi aruncai trăirea la gunoi...

Te înveleai în umbre, şi-n cuvinte,
O altă faţă veşnic arătând,
Piosul diavol între cele sfinte
Primordial păcatul invocând.

Dar timpul nu prea are-ngăduinţă
Nici ţie nu ţi-a dat vreo păsuire...
Rămas-ai, din ce-ai fost mai ieri fiinţă,
Un chip ce se topeşte-n în amintire...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare

Nu e e floare cu petale
Să fie fără culoare
Fără un parfum discret
Şi-un surâs suav cochet

Nu e floare pe-nserat
Să nu vrea un sărutat
Sau măcar o mângâiere
De la vânt în adiere

Nu e floare, nu e zi
Fără a se împlini
O iubire-n primăvară
Cu un vers din călimară.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul tău

Sărutul tău pe tâmpla-mi caldă
Aşterne surâzând uimirea,
Şi face din noi doi doar unul
Ce-şi cântă-n taină fericirea.

Aleg să mă răsfeţi cu gândul
Că numai noi suntem sub soare,
Doar noi cunoaştem adevărul
Şi a iubirii abandonare.

Respir adânc al tău sărut
Mi-e sufletul plin de culoare,
Uit timpul, dar nicicând nu uit
Să dau iubirii chip de floare.

De roză dulce şi suavă
Frumoasă ca şi gândul meu,
O strâng în braţe - ea oftează,
Şi aştept cu dor sărutul tău.

poezie de Dana Bărzoiu (16 iunie 2012)
Adăugat de Dana Bărzoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Jocuri de imagini,
jocuri de oglinzi,
chipuri ce se pierd
în lumina prinsă
într-un ciob de viaţă...

Cântecul căderii
aziului spre ieri,
printre degetele triste
ale sufletului obosit de aşteptare,
se stinge în unda ochiului.

Efemerul clipei - parcursul dintre a fi şi ai fost...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!