Albastru
surâsul tău
arc întins între două țarmuri
e asemenea unui șarpe cenușiu
vântul duce glasul marinarilor
cursa nu se încheie niciodată
ca și cum ne plimbăm în cerc
navingând spre nord
întrebând despre timpul probabil...
marea se întunecă
timpul e văzduh fără formă
și fără culoare
numai meditație sub razele soarelui
transparență...
întorc capul uitându-mă peste distanțe
desenez în aer ideograma
celui mai simplu te iubesc
un albastru firesc
ce dispare încet
după nori
poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.