Nocturnă
M-am trezit cu mine lângă mine
Și m-am speriat de hăul care se deschidea între buzele mele,
Fără ca sufletul să-l mai poată acoperi.
Vorbeam singur.
Păianjenul din mine începuse, de spaimă,
Să țeasă o pânză în care să cadă cuvintele.
Când le vei auzi ecoul, urechea ta va fi bătrână,
Sufletul meu, cântec sub lună.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre spaimă
- poezii despre păianjeni
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre noapte
- poezii despre muzică
1 Paun Florentin Flaviu [utilizator înregistrat] a spus pe 21 februarie 2014: |
| Super |