
Alt albastru
acesta e un alt albastru,
fără presupuneri paralele,
firul de lumină e la locul lui,
intențiile tălpilor adevărate.
aici e o plecare dintr-un captiv târziu
spre cealaltă jumătate a luminii
fixată pe neașteptare, cu aripi de lut,
abandonarea sărutului asimetric,
a firimiturilor de timp
cu scântei paliative pentru pustiu
și-un alt contur necolorat de zări.
verticala e fără valuri pentru cuvinte;
sunt ieșite din calamitate.
aceeași care înflorește la infinit
jocul ademenirii cu o frunză
și secunda aceea întârziată
pe vârful albastrului.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre albastru
- poezii despre sărut
- poezii despre secunde
- poezii despre jocuri
- poezii despre infinit
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
Citate similare

Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre zâmbet, poezii despre verde, poezii despre verb, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre naștere

Contur reinventat
un contur reinventat în oglindă
strivește umbra furată din trecut,
locul evadat al sărutului e gol.
clipele sunt împărțite în cioburi,
unele au trecere fugară în ecou spart,
altele își certifică prezența mușcând din inimă.
respirația e îngreunată de gândurile mutate la suprafață.
trebuie să rememorez gesturile senine mirosind a petunie,
mersul grăbit și camera goală.
din televizor sunt azvârlite cuvinte fără gravitație
astupând fereastra cu zborul spre neant.
lung pe masă se-nșiră lumina.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre televiziune, poezii despre petunii, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre gravitație

Secunda aceea
strânge secunda aceea căzută din rai
pe nebăgare de seamă
strânge-o în pumn
sau lipește-o de niște cuvinte robuste
altfel mistuită de jar devine scrum și tăciune
scânteie cu autograf
lăsată-n atingere din febra adâncului
a răscolit fără voie
liniștea legănată de mătasea fluturilor
priviri oprite la margini de ochi
tăceri înghețate-n cuvinte
lumină obturată cu tristeți
fantome-n cămăși pictate frumos
o veșnicie sângerând dureros
în jocul de raze cernut pe gând.
irișii neliniștiți ciobesc nemărginirea
speriați de roșu naufragiu.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sperieturi, poezii despre roșu sau poezii despre pictură

Nu mă regăsesc
Nu mă regăsesc în fotoliul acesta pliant și comod,
între pereții fără zgomote,
lucrurile neconfuze și uneori prăfuite de vreme.
Nici surâsul de pe buze din oglindă nu-i al meu.
O parte din mine-i plecată
devenind adaosul unui alt timp.
Mă uit aiurea la secundele efemere
ce pleacă și vin neîntrebate.
Zeii par nesfârșit de lungi printre stele,
sufocați de grijile cerești.
Pe jumătate am contur de cenușă,
în timp ce caii violeți trec în galop
peste cealaltă jumătate din mine.
O armonie se frânge-n liane
ce chinuiesc o întoarcere din larg.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă sau poezii despre cai

Imagine
sunt travestită într-o imagine
de liniște, într-un miraj argintiu.
clipei rebele i-am întrerupt oxigenul
spre a nu sfâșia prezentul.
un cuvânt dezbrăcat de sunet
atârnă-n gol,
aerul rămâne destrămat într-un repaus armonic
gândind infinitul.
sunt într-o nebuloasă ce comunică cu albastrul
dincolo de starea cuvintelor, fără chemare.
în palme pustiu
și o sete întârziată pe profilul ce nu trece dincolo de inimă.
străzile se sting pe rând.
într-o închipuire din bucăți
neopritul gând intră mereu pe cealaltă parte,
rotindu-se pe locul gol.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre sunet, poezii despre prezent, poezii despre oxigen, poezii despre nuditate, poezii despre informații sau poezii despre imagine

Suntem nestinși
suntem aleși de aceeași culoare,
rupți din aceeași lumină,
vedem aceeași verticală
săltând din aceeași secundă
întinsă de sferă.
fiecare vorbă ne atinge pleoapa
c-un fel de cald, de rece sau fierbinte.
sunetele curg de sub pași
ca niște cuvinte trimise-n albastru.
strigătul ieșit din golul traiectoriei oarbe
vibrează deasupra verdelui
și zgârie prin ziduri nefirești.
suntem nestinși de resemnarea venită din adânc,
despicând dezordinea luminii în arderi, în patimi,
în noi ard păcatele lumii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Disec cuvinte
disec cuvintele pân' la sâmburele acela de lumină
neadunând nimic cu nimic
nici rămășița aceea tulburată
de pe aripi de vânt
n-a întregit vreun sens
n-a rostit vreo osândă
e doar o balansare fragilă
într-o rotație
și un întuneric aproape de ochi
nu ești sorbit de zbor
rămâi zidit în vis
înflorit în locul acela de plecare
nedefinit
cuvintele îndoite își topesc starea de căutare
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vânt sau poezii despre aripi

Cuvinte înghețate
mestec cuvinte înghețate
se scufundă o lume fără urme de înger
speranța anihilată plutea în spațiu
ora vopsită anestezia timpul
golul clipelor se umplea fără rod
eram sub o stea căzătoare
coroana de lumină de pe frunte a devenit umilă
s-a dezumflat starea aceea de legendă frumoasă
erai o Medee
seninul plecării a pornit din albastru
cuvintele au făcut scut suspendând ceața
pe mâna celor meschini a rămas un mâine tulbure
descoperit de umbre
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre stele căzătoare, poezii despre spațiu și timp, poezii despre mâini sau poezii despre gheață

Timp întârziat
timp întârziat strivit în albastru
minute triste împodobite-n culori
care aleargă prin ochi
târâind gândul într-o frumusețe ideatică
plutind într-un abis spiralat
un gol sclipește la suprafață
marcat de fuga luminii
căutarea suspină în alb
sub cerul rezemat de copaci
în tăcerea vidului nescrisul vieții
topește cuvintele despletind literele
și-n palme strâng doar o lumină goală
o mișcare ondulatorie a cuvintelor
îndreaptă pereții porniți spre visare
nelăsându-i să plece
pe marginea ochiului
rămân suspendate secundele ieșite din rând
într-un surd dialog cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață sau poezii despre prăpăstii

Umbra
aceeași emoție comunică prin plete
în locul codificat așezat pe orbită,
sunetele apreciază distanța
clipelor rătăcite în iluzie verde.
momentul zero se reîntoarce mofturos
luând-o iar de la capăt,
trecând din nou prin ceață,
curbând iarăși spațiul.
mâna dreaptă adună argintul din scrisul
poemului neterminat,
un zâmbet desenat pe buze înflorește o frunză.
ah! umbra aceea nedescifrată acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre poezie sau poezii despre mofturi

Visez
visez, fără să am nevoie de verde,
fără să mă adaug unui cer străin.
rămân în deșertul lumii muritoare
cu mâinile libere de mângâieri
și-un strigăt suspendat printre culori închise.
cuvintele stau.
luminile toate aleargă spre negru.
ultima taină de verde îngheață.
în propriul vis nemișcarea destinului e dusă la capăt.
rostogoliri rezistente de supraviețuire
împart luna-n amurg
și miresme de nuferi dimineața.
locurile nu mai au aripi
pe umeri sunt pene căzute,
frunze umede, spirale sărăcite de visuri
și-un târziu răcoros pătrunde între ziduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre nuferi, poezii despre negru sau poezii despre libertate

Albastru tulburat
într-un albastru tulburat
e tăiată calea migrației spre înalt
umerii se retrag înapoi
secundele nu mai ard
și tot se adaugă lucruri peste lucruri
într-o nestăpânită desime de timp
și tu ești o nevindecare
comprimată pân' la epuizarea
gândului aflat pe linia subțire înainte de haos
ajunge să fiu buimăceala nestrecurată în gol
într-o imensă foame de cuvinte
în spațiul fără aer
unde cuvintele mor
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime

Lumini
întâmplarea inundată cu râsete
se stinge în aerul tare.
focul ceasului de seară plutește neauzit.
cartierul e la locul lui, adâncit într-o amețire de visare,
cu străzile alungite în zori.
cuvintele iau forme târzii de fericire
peste bradul năvălind pompos,
luminile desfac în cioburi colorate noaptea,
scântei zvâcnesc în aer.
parada fermecată curge fără capăt,
despuind întunericul, acoperind răni,
evadând din mirosul amintirilor,
într-un rai imaginar.
nu ai cum să știi prezența nemuririi sărutului
în migrația luminii, decupând spirale colorate,
ferecând o liniște în golul unde doar tu poți fi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre noapte, poezii despre imaginație sau poezii despre foc
Jumătate ești...
Ești așa frumoasă, cum îmi place mie
Jumătate ești femeie, cealaltă poezie,
Jumătate o șterg, pe cealaltă o scriu,
Jumătate-mi ești, cealaltă o să-ți fiu.
Jumătate ești vis, cealaltă doar gând
Jumătate o râd, pe cealaltă o plâng,
Jumătate o cert, pe cealaltă o doresc,
Jumătate o simt, pe cealaltă-o iubesc.
Jumătate-o compun, pe cealaltă o cânt,
Jumătate o am, pe cealaltă nicicând,
Jumătate o vreau, cealaltă mă vrea,
Jumătate sunt eu, cealaltă-i doar ea.
Jumătate-i poiană, cealaltă mi-e floare
Jumătate mi-e dor, cealaltă mă doare,
Jumătate ești vin, pe cealaltă o beau,
Jumătate esti chin, cu cealaltă eu stau.
Jumătate mi-e soare, cealaltă e noapte,
Jumătate e mare, cealaltă doar șoapte,
Jumătate o cer si vreau să-mi fie mie,
Cealaltă mi-o dai, când jumate-o să fie.
poezie de Mihail Coandă (10 octombrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre femei sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Început de plecare
e un început de plecare
din alintul gândului suspendat pe umeri
poala a rămas rece ferindu-se de vânt
golită de iluzii
trec prin geometria fără culori
înțepându-mi ochii cu unghiurile ei ascuțite
printre umbrele ce nasc monștri
câte un gând desenat pe-o floare
îl răstignesc în fiecare colț gol
lumea adevărată trece absentă pe lângă timpul meu de nisip
lumina mi-a furat verticala
și mă găsesc circular într-un triunghi isoscel
lovindu-mă de cele trei laturi
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre ochi, poezii despre nisip sau poezii despre geometrie

Ai rămas
ai rămas în căutarea aceea absurdă
din o mie și una de nopți,
chemată acolo de imposibilul efemer
construit de frunzele cu mesaj codificat.
inocența mă privea agățată de tălpi,
celulele verzi se învârteau degeaba.
dezvelitul geam dădea peste noapte
și-n alte orizonturi plecau cuvintele
când fata morgana sărea din metafore
zburdând în lumină.
în cealaltă jumătate a lumii
se prelinge un singur sens
cu o întoarcere refuzată de timp
spre urma pierdută
mascată de umbra fierbinte a frunzelor.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre măști, poezii despre metafore sau poezii despre inocență

Balsamul sărutului
Balsamul sărutului tău
Mă poartă spre plus infinit
Ca un fluture de lumină.
Îți împărtășesc dragostea
Scrijelinnd cu unghia irisului,
Pe nisipul cerului,
Curcubeu de cuvinte și petale de roze...
Coapsele și sânii îmi sunt invadate
De atingeri de foc.
Carnea se cutremură și se strânge
În mănunchi de lumină...
Ajunge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sâni, poezii despre roz sau poezii despre fluturi

Frigul dens
frigul dens atacă real
norii din inimă îngheață respirația
apatia alunecă pe-o pantă făcându-și cuib sub pernă
un chip din cuvinte ia forma unei litere mărite
levitând în aer
fixez în vid niște repere de care mă agăț
îmi uit brațele și plec fără ele
vizibil sunt toată
aceeași formă
într-un timp încercuit doar în gând
o liniște albastră îmi poartă mișcările
și toate lucrurile mi se supun
numai litera aceea zguduie spațiul
ca eu să aud.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre mișcare

Scriind poemul
pe verticala mea cerul se dilată,
albastrul se aprinde-n infinit,
inspirația coboară de acolo
pe drumul meu sinuos
unde visele traversează timpul
ieșind zbuciumate din valuri sparte de amintiri.
pe razele calme se nasc valuri verzi,
lumina sângerează lângă verb,
liniștea țiuie-n urechi
tu ești distant, teleportat pe venus.
culorile trec peste mine lovindu-mă.
sunt într-o liniște colorată cu frunze nemișcate
scriind poemul, cu degete migrând
pe fruntea ta de gânduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre urechi

O contopire
o contopire a zâmbetului roz cu albastru
a inventat o imagine fără capăt
rostogolindu-se fără oprire
într-o chemare fără glas, niciodată cuminte.
o nebunie perpetuă, într-o jumătate de vis treaz
fără întrebări și reguli
dezbrăcând pustiul destrămat
până la îngustare în unghiul acela necălătorit vreodată.
privirea rămâne întinsă pe arșița verii
în tăcerea prăbușită a unui fluture întârziat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre nebunie sau poezii despre inventatori