Imponderabil

existența ta era doar
un foșnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor

niște pași de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit și imponderabil

existența ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april

o ramură de flori de măr
înfiripată
în trup de
pasăre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Veșnicie

erai de atâta vreme a mea
încât
parcă și pietrele
își pierdeau uneori
veșnicia

erai atât de demult
doar a mea
încât
certitudinea
nu mai avea consistență

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poema ultimei cunoașteri

Lăudându-mă că nu am ucis vreo pasăre
În toată existența mea,
Am stârnit râsul vântului...
"-Nici eu nu am ucis vreo pasăre,
În toată existența mea,
Doar câteva zboruri..."

Lăudându-mă că nu am rupt vreo floare
În toată existența mea,
Mulțumindu-mă să le admir și să le vorbesc în șoaptă,
Am stârnit râsul ironic al ploii...
"-Nici eu nu am rupt vreo floare,
În toată existența mea,
Doar mi-am vărsat supărarea în sufletul lor multicolor..."

Lăudându-mă că nu am ucis vreo primăvară
În toată existența mea,
Dimpotrivă, iubind-o,
Am stârnit râsul fierbinte al soarelui...
"-Nici eu nu am ucis vreo primăvară,
În toată existența mea,
Doar i-am lăsat uneori, pe obraz, arsura idealistei lumini..."

Lăudându-te că mă iubești mai mult decât te iubești pe tine însuți,
Ai stârnit râsul zguduitor al Atotputernicului Dumnezeu...
S-au mișcat munții din rădăcini și templele de pe temelii într-un zâmbet larg și lipsit de echivoc...
"-Și pe Mine M-a iubit mai mult decât pe el însuși, după ce M-a răstignit..."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Umbră întredeschisă

lasă-mi respirarea
unui zbor
la plecare
ia pelerina de adio
ploaia ești chiar tu

lasă o umbră
întredeschisă spre
sfârșitul timpului

nu mai privi peste umăr
urmele tale sunt doar
niște cicatrici acoperite
de nisip

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărțile nu există cu adevărat

cărțile nu există cu adevărat,
există doar niște petale de gând
încrustate în lemnul copacilor,
care te răvășesc
pe drumul rece
dinspre miazăzi spre miazănoapte,

cărțile nu există.
există doar niște vise de flăcări,
niște pagini de frunze
care se lasă scrise cu litere de bronz
cu o pană de vultur,

cărțile nu există,
sunt doar niște plăsmuiri care răscolesc
pânzele unor corăbii încărcate cu comori,
scufundate
în adâncurile ființei
pe o mare sfâșiată de
dor,

cărțile nu există
de fapt,
există doar niște fluturi cu aripi albe
care mângâie din când în când
izvoarele munților
și lacrimile oamenilor,
în nopți de mătase
și cetină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Difuz

dacă aș privi flacăra de deasupra orizontului
din poziția comodă a unui fotoliu,
aș putea observa pe linia difuză
a dimineții
aceeași cămașă de rouă
nepurtată,
aceeași primăvară neîmplinită
de gustul cireșelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împletești cumva între
aripile tale de fluture,
ca niște gene lungi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rai

raiul era peste tot
de sus până jos

oriunde m-aș fi uitat
erai doar
tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Peste nisipuri

nu mai port povara ingrată
a iubirii
e un supliciu atroce
pe drumul cel greu

iau cu mine doar visul
și merg înainte
peste nisipuri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albatros în zbor

În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Peste furtuni și naufragii absolute,
Stăpânitor peste comori ascunse de corsari.

Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru-al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...

Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde.
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde
Și-ajunge-n orizonturi ce duc spre nicăieri.

De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albatros în zbor

În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Stăpân peste furtuni și naufragii absolute,
Peste comori nemaivăzute, ascunse de corsari.

Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...

Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde,
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde,
Și ajunge-n orizonturi, ce duc spre nicăieri.

De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...

poezie de (8 iulie 2018)
Adăugat de MarianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Izvoare verzi

îmi apăreai într-un nor,
aveai ochii duși
și trup de dragon alb,
trecător,
îmi apărea chipul tău și în tresărirea
raiului de april,
într-un timid,
neînroșit amurg,
cu flori de zarzăre răsărind
ca mieii într-o livadă
de sfinți,
te auzeam în piatra unor fântâni
clipocind,
cum mă chemai în adâncuri reci
de izvoare
verzi și neîncepute.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără relevanță

ce cred nu mai are relevanță
contează numai că ne-am întâlnit
când iubirea trebuia strigată
cu frunzele căzute peste buze
când eu trebuia să te trăiesc
până la prăpastie
și tu trebuia să mă prefaci
în luna unui pârâu

ce am spus nu mai are semnificație
contează doar sărutul săvârșit
visând
doar iarba călcată din dragoste
și cercul acela de foc
care ne strângea unul în altul
de parcă eu eram în tine
sufocat
și tu te sfâșiai
într-o pasăre țipătoare
cu petale galbene
de vânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bucuria întâlnirii

Plouă cu flori de tei
peste dorul nostru
petale albe plutesc
ca într-un vals tandru
vântul cântă simfonia
magicei iubiri
alerg cu pași de rouă
în unghiuri albastre
descopăr speranța și credința.
Orologiu bate liniștit
peste timp
măsoară clipele
ce fug undeva într-o gară
mă scald în aerul curat,
simt bucuria întâlnirii
clădesc un vis
peste un drum suspendat
port rochița albă
cu flori de mac.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Port o mască de piatră

port o mască de piatră
cu o expresie facială
cenușiu-bizară
prin lume mi-e mai ușor
așa
când se depune praful
peste zâmbete
peste ochi
pe ziduri și
uneori
peste cicatrici

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pajiștea fierbinte a tinereții

ne rostogoleam într-o adiere caldă
pe niște câmpuri necosite
luminate tandru de o Lună
pe jumătate dezgolită de inhibiții,
fremăta grâul în spic sub trupurile arzând
descătușate de zalele întunericului,
șușotelile nopții
și tremurul pământului îl simțeam în artere
pulsând viață și moarte.

în noi se trezeau instinctiv
toate păcatele trupului
de la facerea lumii,
stăteam dezbrăcați de conștiință
și de sfială în fața naturii
și a lui Dumnezeu,

noaptea părea o pasăre gigantică
planând cosmic
peste câmpurile nesecerate
și peste pajiștea fierbinte
a tinereții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mătase suavă

azi m-am trezit ieri
erai de mătase suavă
dormeai în colțul perfect
al ideii de pat

genele-ți lăsau un vis dezvelit
o noapte prelungă
și o coapsă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semne prin aer

încerc să te caut,
ești undeva prin lume,
îmi trec multe gânduri prin minte,
mă întreb dacă am să găsesc semnele lăsate
de tine prin aer,
mai demult îți desenam pe copaci
constelații
și drumul pe care te voi pierde cândva
printre comete,

tu îmi citeai un descântec
pe o cărare străveche,

mai credeai în ursită,
pe atunci
creșteau încă leacuri neștiute
și pietrele se lăsau rotunjite
de trecerea oamenilor prin vreme,

- uite o pasăre,
îmi arătai coapsele
alergând împrejurul cerului meu
de foc,
cât crezi că va mai zbura
cu brațele deschise spre tine,
dacă nu o cauți
prin lume
să te cuprindă?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deșert și uitare

unde te mai afli tu
pe muchia aceasta de cer
pe povârnișul acesta al lumii
pe coapsa asta de foc
a uitării?

adio este un fel de a te înstrăina
de prezent
acolo unde trecutul
se întâlnește cu viitorul
la revedere înseamnă doar amânarea
destinului de ieri

urcăm în genunchi o cărare rece
tot mai întortocheată
niște trepte de fum
privind cu mânie peste umăr
înapoi în uitare
urmele în neant
ne privim trecerea prin vreme
cu lașitate
într-o gaură de șarpe
într-un ciob de oglindă
într-un ciob de cenușă
într-o gară părăsită
într-o sticlă spartă
pe fundul unui pahar
pe fundul unui ocean

ne privim pe noi înșine ca pe niște străini
ca pe niște cretini
ca pe niște dușmani
cu dinții înfipți adânc în propria carne
în propria soartă

spune-mi pe unde te afli tu
pe harta aceasta a haosului
în ceața asta ruptă în fâșii
pe roata aceasta imensă, incertă, nebună
rostogolită în abis
spune-mi
pe unde se regăsește amintirea ta
între dor, deșert și uitare?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femei petale

femeile se piaptănă-n oglinzi
de ape rotunde
blestemând zodiile potrivnice
se împurpură
dezvelind glezne subțiri
de mătase

femeile se osândesc a doua zi
definitiv
la singurătate
se întâlnesc noaptea ca ielele
uneltind
cu ochii înfipți
în spinarea bărbatului
până la prăsele

femeile fac copii frumoși
din fâșii înalte de iubiri
până în zori
se scurg printre degete de aer
de sânziene
și pietrele aruncate
le primesc
ca pe niște petale

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurgul maiestuos al oamenilor

te-ai plictisit,
poftim acasă,
vreau să-mi vizitez corăbiile
înțesate cu mătase și amintiri,
singurătatea-i mai frumoasă
când începi să împletești povești
din năvoadele deșirate
în pustiul
țărmurilor uitate,

mărturisește că numai nisipul
mai răscolește apusul maiestuos
al oamenilor,

Dumnezeu a lăsat amurgul
ca să contemplăm un periplu
de siluete de oameni nostalgici
pe scoarța Pământului,

umbrele le sunt subțiri
ca linia vieții
de pe o zi pe alta,

cea mai frumoasă zi
a fost atunci
când am început
să întrezăresc
amurgul maiestuos
al oamenilor,
între cer
și Pământ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nori de vitralii

îmi plăceai ștergând amintirile
ca pe niște tablouri de patina timpului,
le-am lăsat așa,
prăfuite,
să le mângâie doar misterele Lunii
în nopți cu nori de vitralii
când mă gândesc la tine,

îmi plăceai citind viitorul
pierdut între două intrigi,
din niște cărți cu coperți de copac,
le-am lăsat așa,
întredeschise,
să-mi crească salcâmi și liliac
într-o primăvară întârziată,

îmi plăceai împletindu-ți visele în păr
și toate florile câmpului,
le-am lăsat așa,
nenumărate,
ca să-mi petrec restul zilelor
fiindu-mi dor
de tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook