Captiv

chiar dacă mă ţii captiv în umbra ta
adu-mi un felinar de aer
să-mi văd conştiinţa subjugată
iar noaptea naşte-mă din nou
într-o eclipsă

chiar dacă mă ţii captiv în conturul tău pregnant
lasă-mă măcar să-mi măsor iluziile
în virtutea inerţiei tale
şi voinţa circumscrisă dorinţelor tale
apoi lasă-mă fâlfâind din toţi porii
să mă prefac într-o pasăre nelocuită
poate aşa te voi vedea fiinţă
iubindu-mă mai presus
de orice obscuritate

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pajişti

uite,
dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiştea asta tăcută
îţi propun un joc
tu să fii nor de ploaie nebună
eu, umbră de apă curgând
să mă evapor în tine
noaptea
să nu mai fiu

uite, dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiştea aceasta albastră
îţi propun un joc
eu să mă întind pe spate
ca o câmpie de păpădii
şi tu să-mi sufli în pene din înalturi
cu toată dragostea ta
cu toată fiinţa ta
să mă spulberi în vânt
să nu mai ating vreodată cu
umbra pământul
să rămân înfipt în buzele tale
în trupul tău
în pupilele tale
să nu mă mai cunosc

uite,
dacă tot ne-am întâlnit pe jumătatea
aceasta de pământ
îţi propun
să ne jucăm de-a ascunselea
eu să te leg la ochi cu un petec de pajişte
înnoptată
să te învârt pe o pasăre călătoare
şi tu să mă cauţi într-o iubire
să mă strigi împrejur
până nu te mai vezi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să şoptesc nopţii
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ţi dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieţii tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie paşii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ţi sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
Lasă buzele mele
să sărute suflarea ta.
Lasă
uitarea să plece şi
lasă-mă să fiu
Tu.
Te rog
...
lasă-mă!

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Difuz

dacă aş privi flacăra de deasupra orizontului
din poziţia comodă a unui fotoliu,
aş putea observa pe linia difuză
a dimineţii
aceeaşi cămaşă de rouă
nepurtată,
aceeaşi primăvară neîmplinită
de gustul cireşelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împleteşti cumva între
aripile tale de fluture,
ca nişte gene lungi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica singurătăţii

mi-e cam frig în camera ta
obscură
plină cu rafturi de tăceri
ar fi mai bine dacă mi-ai sta alături
lângă veioză
şi te-ai uita înăuntrul meu
să-mi spui ce-am mai citit
despre incertitudini
să-mi spui şi mie cine sunt
de ce-mi sunt mie însumi
necunoscut

şi chiar dacă nu-mi spui nimic
măcar înveleşte-mă pe picioare
cu absenţa gândurilor tale
şi inventează
un străin de sine
care stă cu coatele tocite
de evidenţă
pe pervazul lumii
uitându-se la idealuri trecătoare
la păsări fără ţintă
şi la toate visele mocnite
care se grăbesc frenetic
să apună în ele însele
şi spune-i lui cum ar putea să iasă
dintr-o piatră
ca să intre
în logica singurătăţii

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă să-ţi sorb
aerul de pe buze
numai aşa o să-mi treacă
de zbor.

Lasă-mă să disting
culoarea dintre două priviri
numai aşa o să-mi treacă
de sete.

Dar mai ales lasă să-mi bată
secundele în inima ta
pentru a vibra sensibile strune.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti prea ocupată

tu eşti prea ocupată
să observi lucruri mărunte
cum ar fi reverenţa care o fac
imperceptibil
prin migrena ta de dimineaţă
tu eşti prea ocupată
să vezi cum îţi măsor plutirea
în minute
tu eşti prea gânditoare
să observi ecoul privirii
în treacătul ploii

tu eşti prea ireală
ca să-mi umileşti umbra pe asfalt
cu tocurile tale
ascuţite
pătrunzând-o ritmic
subcutanat

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări în umbră

dacă aş fi întâmplător
doar fulgerarea unui meteor
în noaptea unui deşert,
tu ce-ai fi?
te-am întrebat.
aş fi lumina tandră a Lunii
şi tu te-ai teme de faţa mea nevăzută,
îmi răspundeai într-un târziu.

dacă aş fi curcubeul însuşi peste
abisul dintre muntele tău
şi al meu,
tu ce-ai vrea să fii?
te-am întrebat.
aş vrea să fiu ploaia nebună care îţi smulge copacii
sădiţi în inima ta,
îmi răspundeai între două tăceri.

ce-ai fi tu,
dacă eu aş fi doar trilul unui văzduh?
te întrebam în şoaptă.
aş fi ultima pasăre călătoare
care se frânge pe cerul tău,
răspundeai,
privindu-ţi în somn
penele aripilor.

ce-ai vrea să fii tu,
dacă eu aş fi un suflet străin
care aleargă în pustiu?
te întrebam.
aş fi doar muzica unui pian
uitat la ţărmul mării.
spuneai tu,
pipăind întunericul.

spune-mi,
ce-ai fi tu,
dacă eu aş fi o apă repede, curgătoare?
aş vrea să fiu doar o piatră tăcută
într-o vale adâncă
aşteptând ca apele tale să-mi pieptene
genele lungi de nisip,
măcar o dată la o mie de ani.

răspundeai tu
unei umbre,
de la celălalt capăt
al Pământului.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă...!

Mai lasă-mă, ca să te las!
Să nu mă mai uit iar la ceas...
Mai lasă-mă să dorm în tihnă,
Şi visele să mă cuprindă!

Mai lasă-mă ca să respir...
În mintea mea, ţes fir cu fir,
Mai lasă-mă ca să trăiesc,
Şi fără tine să gândesc!

Mai lasă-mă să fiu ce vreau!
Mă obsedezi şi-n filme dau...
Mai lasă-mă din al tău gând,
Că eu simt tot, al tău avânt...

Mai lasă-mă să zbor cum simt...
Într-un trecut, să mă alint,
Mai lasă-mă să fiu cum sunt...
Ca mine... una pe pământ!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă

Lasă-mă iubite, lasă-mă să dorm
Lângă crini sălbatici şi miros de flori
Părul să mi-l mângâi şi să-l prinzi în cozi
Câte-o floare roşie s-o aşezezi uşor.
Sânii să-i acoperi cu lugeri subţiri,
Din salcâmi fă-mi haină, că stau în străini,
Picături să-mi curgă pe obraji duios,
Vântul să-mi usuce ochii ce mă dor.
Dacă mă trezeşti să nu-ţi pară rău
Căci eu te-am iubit cu un gând nebun,
Steaua ce-mi conduce paşii pe pământ
Poartă al tău nume şi nu pot să-l uit.
Lasă-mă iubite, lasă-mă pe veci,
Prizonieră-n suflet şi mireasă plec.

poezie de Miriam Nadia Dăbău din Prin singurătatea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă încă

Dacă Tu adunat cu Eu fac Noi,
E poate vrajă, gramatică, complot,
Dacă poţi să te scazi din adunare,
Eu, nu mai pot!

Dacă din teama de a nu te pierde
Am zidit uşi, am astupat ferestre
Dar tu, biruitor le-ai spulberat
Şi ai plecat fără să-mi laşi vreo veste;

Dacă te-a consumat umilitor
Această dragoste, mistuitor de-adâncă,
Dacă simţi că-i mai bine să pleci şi să uit,
Pleacă... dar lasă-mă să nu te uit, încă!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă, o, lasă-mă să-mi cufund sufletul într-un ocean de culori; lasă-mă să topesc în mine asfinţitul şi să sorb curcubeul.

Khalil Gibran în scrisoare către Mary Haskell (noiembrie 1908)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mike Chadway: Regula numărul 4: Niciodată să nu vorbeşti despre problemele tale, pentru că barbaţii chiar nu ascultă sau nu le pasă.
Abby Richter: Unora le pasă!
Mike Chadway: Nu, unii bărbaţi se prefac că le pasă. Întrebarea "Ce mai faci?" este de fapt limbajul codat al bărbaţilor pentru "Lasă-mă să ţi-o trag."
Abby Richter: Ooh!
Mike Chadway: Ştiu că tu îl consideri pe Colin incapabil de aşa ceva, dar crede-mă, este bărbat. Dacă te place măcar un pic, probabil că s-a gândit la fiecare dinte orificiile tale de cel puţin zece ori.
Abby Richter: Îmi place cum presupui că toţi bărbaţii sunt la fel de perverşi ca tine.
Mike Chadway: Nu presupun, ştiu sigur.

replici din filmul artistic Adevărul gol-goluţ
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea, de fapt

domnule taximetrist opreşte-mă te rog
pe marginea prăpastiei,
pe la sfârşit de an,
vreau să văd cum e pe fundul gropii,
acolo,
unde mai nimeni nu se uită niciodată.

du-mă în treacăt pe la azilul de noapte,
pe la casele de bătrâni şi orfani,
pe la casele de nebuni,
prin ghetourile umilinţei,
du-mă până la sfârşitul lumii
şi înapoi,
lasă-mă puţin la colţul străzii unde îşi
amanetează oamenii sufletul
şi trupul
să văd dacă Dumnezeu se vede la fel
de frumos,
şi dacă aerul încă nu e impozitat.

sunt şi acolo oameni pesemne care iubesc,
le e foame,
şi chiar mai plâng câteodată.

domnule taximetrist, du-mă
pe marginea prăpastiei în fiecare an,
să mă uit în ochii lui Dumnezeu,
să-mi spună şi mie
cum e lumea
de fapt.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă!

Lasă-mă să-ţi "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ţi clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ţi doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ţi şoptesc
şoaptele de-amor!...

Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...

Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ţi urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morţii!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorţii!...

Lasă-mă!...
Lasă-mă!...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopia iubirii

într-o parte a lumii
mă aşteptai fără a şti
că nu sunt
încă
eu nu ştiam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei

erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de vară

în loc să-mi spui adio, ia-ţi la revedere
în ochii tăi mai văd un strop de vară
chiar dacă toamna drepturile-şi cere
în trupul tău încă tresare o vioară

şi dacă părul tău de grâu mai scânteiază
şi plopii în amurg se înfăşoară
o frunză vrea să-ţi cânte de pe buze
şi-un anotimp mai pleacă-n paşi de vals spre gară

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie

ca să nu-mi uit regretele
am căutat umbra absenţei tale
prin toate peregrinările

ca să nu-mi uit amintirile
am răscolit toate
sertarele
închipuirii mele

ca să nu te uit pe tine
am aşezat toate
paharele unul peste altul
până mi-ai apărut
într-o vedenie

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi oameni din noi

mă primeai la tine
din ce în ce mai rar
tăcerile tale erau tot mai apăsătoare

din streşini de zinc picura nepăsătoare
o ploaie
numărându-mi paşii
dintr-o clepsidră
tot mai departe de tine

şi mă întrebam
cum se mai întorc păsările călătoare
în acelaşi copac părăsit cândva
într-o zare
iar oamenii se închid
într-o uitare absconsă
neavând măcar curajul să facă
un semn de rămas bun
celorlalţi oameni
în care s-au preschimbat
peste noapte

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluctuaţii de efervescenţă

iertările tale cu regretele mele
puse în balanţă
ar înclina spre nimic
ori spre niciodată

orice ai măsura
devine incert
cu trecerea timpului

profunzimea ochilor tăi măsurată
în particule de iubire
ar da o variabilă albastră
dimineaţă mai rece
seara mai adâncă
rotunjimea sânilor tăi dacă i-aş cântări
în palmele mele
în detaliu
ar părea disonanţi de la o vreme
unul mai iubit
altul mai nedreptăţit

ba chiar intensitatea dintre noi ar avea
fluctuaţii de efervescenţă
când ziua e nedefinită
noaptea prea concretă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!