Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
Tocmai acum când văd curcubeul peste lacul plin de nuferi!
Și încă simt degetele pe trupul meu cum cântă,
Cântă melodia vieții mele-n spre amurg.
Și se aude ecoul ideii emise cândva,
Cum se pierde-n uitare,
Cu o mână întinsă spre scara timpului...
Scară prinsă la capete în vârtejuri halucinante:
Primul o consumă, celălt o naște din nou,
Alergându-se în neștire prin spațiu.
În timp ce lutul meu se preface-n țărână,
Încerc să mă agăț de scară, dar nu e palpabilă.
Fost-am oare o idee, sau am fost cândva?
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre timp
- poezii despre recoltă
- poezii despre naștere
- poezii despre lebede
- poezii despre degete
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre învățătură
Citate similare
Fost-am eu...
Fost-am eu copil cândva,
Mama pâine îmi cocea,
Și povestea cea de seară
Printre stele mi-o citea.
Fost-am eu copil cândva,
Tata fluiere-mi făcea,
Și să fiu de cer aproape
El pe umeri mă ducea.
Fost-am eu copil cândva,
Satul încă mai trăia,
Iară casa părintească
Cuib de îngeri îmi părea.
Fost-am eu copil cândva,
Drum spre Domnul se podea,
Și pe el apoi plecară
Tatăl meu și maica mea.
Am rămas să am pe lume
De părinți lăsat un nume,
Demn pe care-l vor purta
Fiul meu și fiica mea.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mamă
- poezii despre îngeri
- poezii despre tată
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre pâine
- poezii despre copilărie
Încă nu mi-a sosit ceasul
Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De zeci de ani parcă așteptați
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alții deocamdată,
Pe care nu-i jeliți.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu și mai câțiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine să le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic fața din țărână,
Încă mai pot culege o floare,
Încă mă tulbură femeile
De pe stradă,
Încă mai pot să mă ridic din genunchi,
Încă mai pot suporta incertitudinea
Zilei de mâine,
Încă mai pot încasa palmele sorții,
Mai pot sfida singurătatea,
Tăcerea.
Nu mă jeliți înainte de vreme,
De parcă așteptați asta
De zeci de ani,
De când mă tot jeliți
Vă împuținați voi înșivă,
Mie încă nu mi-a venit rândul,
Eu simt asta
În vibrația clopotelor.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre sânge, poezii despre sperieturi, poezii despre singurătate, poezii despre onoare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vârcolaci, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre trenuri, poezii despre suflet sau poezii despre porturi

Spre-o dimineață de toamnă
e rece, vântul bate cu toamna dinspre iarnă
o ușă la un balcon se deschide, încetișor
un cearceaf alb iese și se zbenguie
undeva o mână albă se întinde
mângâie un umăr
un zumzăit trezește așezarea, de blocuri
o ușă trântită se aude dispre scară, metalic
doi câini sar pe iarba încă verde, așteaptă
nu le pasă că-i frig afară
de sus cade o rază rece, după colț de ușă
îmi este frig în mine, mă înfășor prin geamuri
goale, fără perdele
singurul scaun din mine nu mă mai poate ține
este prea bătrân
vorbesc cu umbrele, le spun trecutul
ele mă întrebă urlând, ce-ai făcut din tine?
urc dealul vieții și dau peste ceea ce-am fost
un trup golit de suflet
desupra mea este o gaură imensă, în cer
din ea coboară frânghii pe care se cațără oameni
încă prea tineri
alt căine urlă cu botul ridicat, strigă-a-moarte
a căzut o frunză din greanga cerului, nu-i verde nici uscată
este mată ca sticla mea de geam
prin ea nu pot să văd afară, trupul mi-a rămas fără suflet
o sonerie de ceas sună și simt o mână caldă
cuprind trupul în brațe și mă scufund în el
fericit mă gândesc
a fost un vis urât, spre-o dimineață de toamnă
poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre verde, poezii despre trecut sau poezii despre tinerețe

Eu
Gândesc că-am fost cândva un gănd
răsărit din roșu de asfințit și răsărit
Gândesc că-am fost cândva o sclipire
o clipă de timp în trecere prin lume
Gândesc că-am fost creuzet al iubirii
în nopțile cu umbre de pași, amintire
Cred că undeva cândva prin ceva
am răsărit floare-n piatră în calea ta
Cândva am cântat prin nopți și zile
vioară fiind prin razele soarelui și-ale lunii
Acum gândesc că sunt în mine
eu și a mea, frumoasă amintire
Acum secundele încep încet să picure
în șiruri ordonate prin razele găndurilor mele
Acum ele se unesc ca stele-n-gemănate
dar a mai rămas o umbră ce ne desparte
poezie de Viorel Muha (septembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zile, poezii despre vioară, poezii despre secunde, poezii despre roșu, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
Azi e ziua ta de naștere
sau poate de moarte
te caut să mă recunoști
să-mi fac un dar din trupul tău
gândurile dospesc agățate în cuvinte
adulmecă rotirea eternă a universului
rezemată pe o lacrimă răsucită
în moștenirea fătului nenăscut încă
de fapt nu-i decât o îngâmfare stearpă
crezi că te voi lua de mână
risipindu-mă
în parfumul eternității
deșertăciune gravă definitivă
ascultă cum sapă pământul hohotind
nimicnicia țărână din țărână
flori sufocate de drum înfloresc în păsări
îmbătate de aromele infintului
din amurg lipsesc
brațele tale înfipte în stele
arc peste trupul încercuit în neliniștea
depărtărilor toate încap aici
cândva se vor risipi în altă țărână
gânditoare a universului
tristețea este
că nu te poți recunoaște în tine
cel plecat cel venit
poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre moștenire, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte sau poezii despre Pământ
Gândul de apoi
În liniștea asta eternă
ce curge ca un mir
din sicriul meu,
mă sufoc în propria mea conștiință
care mă judecă după criterii
dureros de pure.
Mă doare potențialul meu neîmplinit
dar mai ales,
că nu am iubit suficient viața...
Mă doare că n-am trăit prezentul,
am fost o undă oscilatorie
între două limite:
trăirea într-un viitor ideal
și retrăirea obsesivă a trecutului,
ce otravă!
Dacă n-ar fi fost timpul
prin care să-mi exprim existența,
cum oare aș măsura trecerea mea
în acestă lume?
Prin urmele acelea mărunte
ale pașilor mei temători,
sângerânzi în țărâna Golgotei?
Nu există liniște în gândul acesta rece,
nici măcar alinarea că am parcurs drumul
dificil, unisens,
care duce undeva...
aduce spre singura certitudine a vieții - mortea.
Ce greu este acum pământul
deasupra mea
și hămesit...
si cum se mai amestecă el cu pământul meu,
luându-și înapoi tot ce mi-a dat vreodată:
trup din țărână am fost
și țărână din trup mă prefac.
Ce crini frumoși mi-au crescut!
în parfumul lor alb de mireasă
mă descompune gândul
că niciodată
nu le-am acordat atâta iubire
ca acum,
când își iau seva din burta mormântului meu,
acolo unde stau înfipți
ca niște țărușe ale biruinței
în inima unui strigoi
care a bântuit cândva pământul.
Rar,
cripta mea putrezită
zgârie ochiul câte unui trecător grăbit.
În trecerea sa se oprește o clipă
și holbându-se indiferent,
citește niște cifre,
cifrele mele,
un interval rece, acoperit cu ceară veche,
lipsit de prefață,
lipsit de concluzie,
același epitaf îngroșat cu vopsea neagră
care ține bine la timp și la murdăreală:
'odihnă veșnică!'
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre strigoi, poezii despre prezent sau poezii despre odihnă
Târziu
Pe-o aripă strivită
îmi sprijin azi un gând,
o ceață izvorăște
din visul așteptat.
Ascult tacit ecoul
din trupul prea rănit
și simt cum scade pulsul
cum seara s-a grăbit.
Încerc să mai adun un zâmbet
din pasul timpului grăbit
să-l pun un colier pe suflet
lumină pentru chipul
celui ce n-a venit.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre puls sau poezii despre lumină

Cândva... Și acum...
Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.
Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.
Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.
Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.
Am avut, dar nu știu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Și aș vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.
Am avut și am și-acuma,
Credința că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci sau poezii despre spaimă

Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre durere, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste

Un ultim romantic
Tu suflet care tremuri... în taina nopții albastre,
De n-ai fi fost tu... nici eu nu existam.
Te-am căutat o viață... acolo printre astre,
Numai cu tine noaptea, plângeam când te visam.
Străbat întreg pământul cuprins de al tău dor
Străjer î-mi este vântul... în spate simt fior.
La fel și îmbrățișarea, să -ți simt întregul trup
Nu mai știu în ce parte, aș mai putea să fug?
Esența vieții însăși... împerechează lumea,
Destinul cel pierdut acum ni s-a unit.
Și dacă te voi pierde... acum e oare vina...?
Când după tine... o viață mereu am chinuit.
Am amintiri plăcute... sunt... cred un... visător,
Sunt ultimul romantic ce... mai visează încă.
Eu știu că -n viața asta totul e trecător,
Dar voi rămâne... același romantic călător.
Tu... ia-mă iar în brațe, dă -mi un sărut fierbinte,
Să î-mi străpungă noaptea, întregul corp aș vrea.
Sunt prea departe încă, dar tu... exiști în minte,
Și fără tine viața, î-mi este foarte grea.
Dă -mi mâna... și... vin-o să străbatem infinitul
Să rămânem undeva... pierduți... de negăsit.
Adormi pe bratul meu, azi... nu vine sfârșitul
Și îmbrățișează... un ultim romantic fericit.
poezie de Ioan Cojocariu din Orhideea albastră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sărut sau poezii despre somn
Să-ți amintești
Când voi fi plecată să-ți amintești de mine,
Plecată-n lutul mut unde tăcerea e stăpână,
Când n-o să mă mai poți ține de mână,
Să știi că ceva din tot ce-am fost încă-ți aparține.
Să-ți amintești când vocea ta definitiv se va reține
De-a mai vorbi de viitorul nostru cândva la îndemână:
Să-ți amintești de mine,-atât. Atunci când voi fi țărână,
Va fi târziu pentru rugi sau sfaturi iar tu știi asta bine.
Totuși, dacă va fi nevoie să mă uiți o vreme,
Pentru-a-ți aminti apoi de mine iar, să nu regreți:
Atunci vor fi pierdute-n ruinele trecutei mele vieți
Toate gândurilor rele pe care le-am avut cândva. Insist:
E mult mai bine să uiți, ferit de regrete și blesteme,
Și să zâmbești, decât să-ți amintești și să fii trist.
poezie de Cristina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sfaturi sau poezii despre lut
Intenția nu e a omului, nu e a naturii, intenția e a drumului. Or dacă eu simt un impuls teribil de a face ceva, fără să stau prea mult să judec rațional, dacă eu simt cu sufletul și cu trupul ceva și fac ceea ce simt, consecințele sunt benefice. Eu fac ce îmi dictează trupul și sufletul meu. Eu cred în instinct mult mai mult decât în rațiune.
Nora Iuga în interviu
Adăugat de Morticia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trup și suflet, citate despre suflet, citate despre natură sau citate despre instinct
Lutul și Olarul...
... Lutul gemea... în Mâna creatoare...
Plângea cu amar... sunt numai o țărână
Destul!... căci orice colțișor mă doare!
Ce vrei să faci?... sunt doar un bulgăre de tină.
Eu nu mai pot!... oprește-te!... am obosit!...
Și oftând... se tot zvârcolea pe roată
De ce chiar eu?... ce bun în mine ai găsit?...
Eu nu mai vreau să fiu de tine modelată.
Încă puțin... așteaptă... meșterul i-a spus
Azi vreau din tine să fac un vas frumos
Dar trebuie să mă asculți... să fii supus...
Tu pentru mine ești vasul cel mai prețios.
... Și el... a răsuflat cu ușurare...
Dar când s-a văzut în foc s-a înspăimântat
Striga, mă frige!... eu nu mai am răbdare!...
Sunt fără vlagă!!!... și strigătul a încetat...
... El l-a scos din zgură... și l-a șlefuit...
I-a făcut și lui... în atelier un loc...
Cu argint și aur... apoi l-a poleit...
Să fii mai trainic... trebuie să treci prin foc.
... Așa Eu te-am văzut în visurile mele...
În culori frumoase... cu linii de smarald
Să strălucești la soare... și-n licărit de stele...
Mă bucur!... șopti Olarul cu un zâmbet cald.
Acum era un vas de cinste în mâna Lui
Doar ieri... o tină fără formă a fost...
Este bine ca drumul tău... smerit să-l sui
Să lupți cu Acel ce te-a creat nu are rost.
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre mâini sau poezii despre meșteri
Trupul tău sexy
Mă stârnești într-o clipă numai când mă privești,
Chiar când stai pe fotoliu și o carte citești
Poți tasta la computer și tot sexy rămâi
Trupul tău e o minune și pe jar tu mă pui.
Vreau să-ți fac niște lucruri care-s rele se spune
Trupul tău mă îngheață, dar mă simt de minune.
Mă gândesc doar la tine, buzele mi le ling
Văd cum pielea-ți lucește și aș vrea să te-ating.
Trupul tău e prea sexy, toți șoferii opresc
Mă atragi cu putere, nici nu pot să gândesc.
Ai un piept de vedetă, sânii tăi sunt săltați
Fundul este bombat, pantalonii mulați.
Ești păcatul din mine, trupul tău îl vreau mult
Îmi vorbești la ureche și atent te ascult.
Vino-n brațele mele, simt că o să erup
O să fac tot ce vrei pentru al tău sexy trup.
Și din baie când ieși și pășești pe covor
Îți privesc pielea udă și aplaud sonor
Iar a mea sărutare peste tot o s-o simți
Nu cumva să dispari să mă scoți iar din minți.
Trupul tău foarte sexy e un premiu luat greu
Cu-așa șolduri divine toți te-admiră mereu
Ce noroc că posed acest trup minunat
Dumnezeu a fost bun că în dar mi l-a dat.
poezie de Matthew Poetic, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre sâni, poezii despre premii, poezii despre noroc, poezii despre minciună sau poezii despre lectură

Mâna ta
Simt dulce mâna-ți dragă în mâinile-mi febrile!
Lin, degetele tale le-ating, de catifea,.
Năvalnice extaze mă copleșesc, subtile,
Și fire nevăzute mă-nlănțuie de ea.
Când simt că tremur, mâna-ți nădejdea îmi trezește,
Și soarta grea mai lesne o pot întâmpina;
Oricât de-adâncă-i rana ce-n sânul meu dospește,
Durerea să-mi aline, mi-ajunge mâna ta.
Când sufăr, câteodată, de mângâiere plină,
O simt cum se așează pe fruntea-mi, ca un scut.
Și fruntea-mi ce spre mâna-ți, pioasă, se înclină,
Roșeste, ca în ziua întâiului sărut.
Atunci, trecuta vană splendoare parcă-nvie;
Aș vrea să-mpart cu tine și drumul cel mai greu,
Spre orice țel, prin noaptea cu bezna ei pustie,
Doar de-aș putea de mână să mi te țin mereu!
poezie clasică de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire sau poezii despre inimă

Dependență de NOI
Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.
Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.
Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...
Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...
Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!
Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?
Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț
Dor de tine
Pentru mine tu ai fost
Mângâiere, frumusețe,
Pentru mine tu ai fost
O eternă bucurie.
Tu ai fost un dar divin
Ce-a fost dat inimii mele,
Când am căzut și eram slab
Tu mi-ai dat putere.
Chiar și acum îți simt lipsa
După ani și ani de zile,
Dar speranță încă am
Într-a noastră re-întâlnire.
poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie

Facere
Își poartă mâna pe un trup de lut,
Peste-a lui viață, peste chipul mut
Pe care dintru totdeauna l-a știut,
Că poate să respire în neștire,
Pe un pământ de rouă și iubire,
Dar lutu-i slab, se macin-a murire...
Și imediat după creație, îl eliberează
Pe omul care moare și visează,
Sperând că taina vieții n-o trișează;
Tu mâna porți pe trupul meu,
Eu mâna port pe trupul tău,
Naștem alt trup în Dumnezeu
Și suntem doi și suntem goi,
Ca într-o noapte de război,
În care moartea a uitat definitiv de noi,
Tu mâna porți să mă supui,
Să mă deții, să mă răpui,
Sunt patru mâini care trișează voia Lui,
Pe un pământ ce geme tulburat,
Uitat în veșnicia de păcat,
A primei guri de aer respirat.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre război sau poezii despre rouă