Labirintul credinței
Temeiul vieții e-n credință
Spiritul fiecăruia întru ființă
Slujind prin dor și suferință
Putere, slavă, vis, voință!
Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!
Temeiul vieții e-n credință
Spiritul fiecăruia întru ființă
Slujind prin dor și suferință
Putere, slavă, vis, voință!
Mai presus de orice așteptare
Clipa în emergențe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!
Temeiul vieții e-n credință
Spiritul fiecăruia întru ființă
Slujind prin dor și suferință
Putere, slavă, vis, voință!
Mă iartă Viață, și mă-ndură
Cuvântul Divin îmi este-nvățătură!
Mă iartă am greșit destul în timp
Mă iartă, Cununa-lui-Iisus mi-e nimb!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.