
Neptun pe mări - VI
Neptun pe mări în spume și-a așezat domnia;
Zefir, pe-o adiere; Boreu, pe-un aprig vânt.
Cibela 'mpărătește pe rodnicul pământ
Și Ceres leagă spicul și Bacchus crește via.
Și-mpart nemuritorii: văzduhul, apa, glia
Și tot ce-a fost pe lume și toate câte sunt.
Un zeu ne duce-n leagăn și altul în mormânt;
Ei ne trimet păcatul și nevinovăția.
Veghează zei, zeițe pe orișice făptură -
În arbore: Driadă; la vatră: zeul Lau.
Suntem ca fire prinse în vastă țesătură.
Nu pot să lupt cu zeul: el dă și el culege;
De el nebunu-ncearcă să fugă în zadar.
Eu mă supun, cuminte, la ne-ndurata lege.
sonet de Ion Pillat din Poezii (1965)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre legi
- poezii despre creștere
- poezii despre copaci
- poezii despre Neptun
- poezii despre Ceres
- poezii despre Bachus
Citate similare

Zeul cel Bun și Zeul cel Rău
Zeul cel Bun și Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, "Bună ziua, fratele meu".
Zeul cel Rău n-a răspuns.
Și Zeul cel Bun a spus, "Azi nu prea ești în apele tale."
"Da," a spus Zeul cel Rău,
"Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
și s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînțeles, chestia asta mi-a displăcut."
Și-a spus Zeul cel Bun,
"Și eu am fost confundat cu tine și invocat cu numele tău."
Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prostie, poezii despre munți, citate de Khalil Gibran despre munți sau poezii despre apă

Visul
Și se făcea că zorii vor s-apună,
să lase ca sărutul pătimaș
al razelor venind din clar de lună
să fie, al dorinței lor, făptaș,
readucând o stâncă bine-ascunsă
în râul ce purta lumina lor,
din starea ei, sub vrajă nepătrunsă,
în zeul din trecut, nemuritor.
Au reușit! Cu zeul între ele,
erau acum zeițe, și-nspre zori
au aruncat privirile acele
din ochii lor atât de-atrăgători,
încât aceștia, sub o vrajă, parcă,
s-au hotărât să lumineze iar
o lume care, încă, mai încearcă
să-mi descifreze visul. E-n zadar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre stânci
- poezii despre râuri
- poezii despre ochi
- poezii despre dorințe

Fugă de centauri
Coboară povârnișul, cu coamele în vânt,
Centaurii. Văzduhul prin văi prelung răsună
De zgomotul copitei lovite de pământ.
Dar neamul, izgonitul, în herghelii s-adună
își potolește goana pe țărmul nalt și frânt,
Privind la valul mării rostogolit pe dună.
Poseidon doar mai este pe mări nemuritor,
Din nai de mult nu cântă satirul pe câmpie
Și nimfa n-o mai afli în ape de izvor.
Se risipiră zeii. Dar groaznic azi învie în
cele două piepturi al morții crud fior,
Și spaima-i biciuiește prin liniștea pustie.
Pe stânca goală vine un tropot neînfrânt,
Cu umbra se întinde și-l crește înserarea...
Nebuni își încordează puternicul avânt
Centaurii. Se-nalță, ieșind din lună-n zarea
Apusului, vestindu-l și veșnicul mormânt,
Un armăsar, întâiul, tăindu-le cărarea.
poezie celebră de Ion Pillat
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cai, poezii despre încordare, poezii despre seară, poezii despre nebunie, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Esti zeul meu...
Te-ai înălțat să-mi vii în cale din astă mare-nsângerată,
Eu te ador-ești zeul meu și inima azi imi arată,
Poseidon sau doar Neptun, tu ești trufia prinsă-n vise,
Căci tu ai lacătul iubirii și poți deschide porți închise.
Ești zeul mării nins de noapte și ești potopul ce atinge
Un univers uitat de oameni dar amintit acum de tine,
Dar ești și zeul meu iubit și focul dragostei se stinge
Dacă n-ai grijă să-l aprinzi așa cum tu o știi de bine.
Și când se lasă seara-n vis și tot privesc pe geam la mare,
Tu te arăți cu scoici in păr și îmi zâmbești admirativ,
Eu te privesc și te ating cu degetele prinse-n zare,
Iar tu mă strângi din nou in brațe și mă săruți conspirativ.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare, poezii despre inimă, poezii despre foc, poezii despre degete sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Zamolxis (zeul suprem al dacilor)
Precum grecii și romanii,
Își imitau contemporanii,
Viteaz și respectat popor,
Zamolxis a fost zeul lor!
madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Grecia

zeul mărilor
Neptun foarte albastru
cu mulți sateliți
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sateliți, citate despre albastru sau citate despre Neptun
Te asemăn cu o floare...
te asemăn cu o floare înflorită în câțiva ani,
genele ca dulci petale peste ochii-ți de mărgean,
frunzele în rochii crude îți arată orice ram,
ești o floare cum nu-i alta, îmi e frică să te am
de-aș culege a ta floare, s-o inspir și s-o păstrez,
îmi e frică că te doare gândul tău atât de roz,
îmi e frică de păcatul săvârșit de-a mea dorință
cum îndeamnă necuratul să îmi fii a mea o clipă
te asemăn cu o floare, ce parfum și ce miresme,
lasă trupul tău de fată ori de câte ori mai trece
ori de câte ori oprește să vorbim mai mult de-o oră,
ori de câte ori șoptește, vorbe dulci care mă fură
ți-aș culege între palme dorul tău și-a ta dorință,
care ți-a cuprins tot corpul, care ți-a pătruns în ființă,
dacă n-am să las păcatul să coboare asupra mea,
altul vine și-ți culege dulce dor din floarea ta
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre vorbire, poezii despre rochii, poezii despre gânduri, poezii despre frunze, poezii despre frică, poezii despre dor sau poezii despre corp

Muzica este vinul care inspiră către noi procese de creație, iar eu sunt zeul Bacchus care făurește acest minunat vin pentru omenire și o îmbată spiritual.
citat celebru din Ludwig van Beethoven
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vin, citate despre muzică, citate de Ludwig van Beethoven despre muzică sau citate despre Bachus

De când ne știm pe acest pământ am fost
De când ne știm pe acest pământ am fost
Fii demni din neamuri de români și daci
Legați ca și-o pădure de copaci,
Leagăn măreț și vatră și-adăpost.
Noi împlinim în lumea noastră-un rost
Și-n ceasuri grele avut-am buni cârmaci,
Străbunii au dat în timp nedrept haraci,
Dar niciodată îngenuncheați n-au fost.
Ni-i glia gând și vatra noastră bună
De mii de ani doar vatră strămoșească
E muma noastră, muma cea străbună,
Cu munții și câmpia părintească
La pieptul ei ca pe copii ne-adună
Cu grija ei tot demni ca să ne crească.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre ceas sau poezii despre România
Calm pe mare
Profundă, TĂCEREA stăpânește peste ape.
Întregul zace-n somn, imperturbabil,
Marinarul istovit privește-n juru-i
Întindere plană și vastă. Golul imuabil.
Nici o adiere de zefir!
Tăcere-nfricoșătoare de mormânt!
În atotstăpânitorul deșert al mării
Fiecare val se-afundă în abis, înfrânt.
poezie de J. Wolfgang von Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre tăcere, poezii despre somn, poezii despre prăpăstii, poezii despre marină sau poezii despre deșert

Iarna asta
Iarna asta a adus,
Ură, tristețe și vânt pe pământ.
Lacrimă, teamă, Covid...
Lumânări se aprind.
Nu mai există iubire în suflete și în gând.
La mormânt, singurătatea veghează
Tăcerea albastră.
Viața este o stare de fapt.
În zadar am luptat
Îngeri și sfinți! Diavoli cuminți,
Au sfărâmat și au sfârtecat,
Cu gheare învelite în catifea,
Liniștea.
Suntem clone... și-atât.
Avem un singur mormânt
Sufletul în care ne-am îngropat
Ce ne-a dat Dumnezeu.
Un suflet de fariseu?!
Umbra lui Lucifer transformat
În chemarea la crime și la păcat?!
Nu e greu! Suntem clopotul ce nu mai poate să bată.
Dar vom rămâne...
Nu o picătură de viață,
Ci o picătură de artă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre viață, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe, poezii despre stele sau poezii despre răsplată
Zeul bătrân
zeul bătrîn uneori mă uită
mă uită, îmi spun
îmi spun că mă uită
dar cupei mercurului spartă
pe-o vastă câmpie de piatră
ce pot să-i spun
ce pot să-i spun
zeule, tu care m-ai obișnuit
să fiu urechea ta ascultătoare
și mâna-n somn scriind la antipod
îmi fumegă bolnavă sfera
nebun sunt înaintea ta
cu o secundă
mă uiți, îmi spun
îmi spun că mă uiți
presimt după tristețea norilor
tristețea ta îngrozitoare
m-auzi ce spun
m-auzi ce spun
zeule, neîntoarsă clepsidră
vrei sufletul altfel să ni-l schimbăm
ți-e fruntea neîngăduit de rece
osu' cristale de gheață-l acoperă
dacă vrei, eu pot fi
pot fi dacă vrei
pe marmura sfâșietor de albă
numai laba goală-a piciorului tău
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre secunde, poezii despre schimbare, poezii despre picioare sau poezii despre nori
Calm pe mare
TĂCEREA, profundă,-i stăpână peste ape.
Întregul zace în somn, imperturbabil,
În vreme ce marinarul privește istovit.
Nimic. Doar întinderea plană și vastă.
Nici o adiere de zefir!
Tăcere înfricoșătoare de mormânt
În atotstăpânitorul deșert al mării.
Fiecare val coboară, afundându-se-n adânc, spre a se odihni.
poezie de J. Wolfgang von Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă
Câte flori sunt pe pământ
Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ-,
Numai floarea soarelui
Și-a mărgăritarului
Stau în poarta raiulu.
Și judecă florile
Ce-au făcut miroasele.
Dete-o ploaie, dete-un vânt
Și le trânti la pământ.
Dete-o ploaie și un soare
Și le sculă în picioare
Raiu-ntreg s-a-nmiresmat
Cu miroase-amestecat.
folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăești, județul Buzău
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre ploaie

Fără Ceres și Bacchus, rămâne rece Venus.
Terențiu în Eunucul (161 î.Hr.)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză, franceză, spaniolă, catalană, portugheză, italiană și germană.
Vezi mai multe citate despre Venus sau citate despre Ceres
Poetul ca zeul
Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Și după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Șopot de izvoar
Prin timp călător.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre oracol sau poezii despre cuvinte

Noi vrem pământ!
Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!
O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!
De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!
Și-am vrea și noi, și noi să știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
Că nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea să plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!
N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
Să n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
Că vrem pământ!
Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!
N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt,
Să vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre câini, poezii despre tată sau poezii despre sânge
Un om a ajuns în fața unui Zeu ciudat
Un om a ajuns în fața unui Zeu ciudat
Zeul multor oameni, cenușiu de înțelepciune.
Iar zeitatea a strigat cu glas de tunet,
Pufnind, plin de mânie:
"Îngenunchează, muritorule, și smerește-te,
Și înfricoșează-te, și adu omagiu
Maiestății Mele Unice și Sublime."
Omul a luat-o la fugă.
Apoi a mers la alt Zeu
Zeul gândurilor lui lăuntrice.
Iar acesta l-a privit
Cu ochi blânzi,
Luminați de o infinită inteligență,
Și a exclamat, "Sărăcuțul meu copil!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre inteligență sau poezii despre copilărie
Mormânt de ape
de pe o stâncă stearpă priveam nemărginirea
de ape-mpovărate de zbucium și tumult
și unde-adânc ascunsă le este nemurirea
acelor vieți pierdute în veacuri de demult
deodat` un val puternic în stâncă se oprește
cerându-mi înspre unde umil să mă închin
tu, ești chemat de zeul Neptun care domnește
adâncuri abisale, el m-a trimis să vin !
coboară deci din gânduri în casa de cleștare
și-ți vom vădi priveliști străine pân`acum
răspunsuri la trecuturi cu miez de ghicitoare
și chiar comori pierdute de pe al apei drum !
și legănat de unde ajung la feeria
din fund adânc de mare, la casa cu trident
unde m-așteaptă zeul ce-și domolise furia
și maiestuos răspunse la gândul meu ardent
faci parte dintre-aceia ce rătăcesc pe țărmuri
și știu doar trăinicia ce-i dată de pământ
sau aerul pe care noi vi l-am dat în vremuri
când doar prinseseți viață, dar fără de cuvânt
apoi, din mila noastră, v-am învățat ce-i roua
sau râul lin, cascada și fluviul sau oceanul
ce-ascund o lume mută din care să luați noua
credință că e hrană cum e belșug mărgeanul
ați învățat plutirea și mersul lin pe mare
cu plute, cu canoe sau cu pirogi mărunte
iar mai apoi curajul v-a îndemnat spre zare
în nave mari plecate pe drumuri azi pierdute
i-am scufundat pe-aceia ce n-au știut de bine
pe care doar orbirea îi împingea spre țel
fără să-nvoce pronia care venea din mine
și-apoi stătu din vorbă și am privit spre el
mi-a arătat piratul ce-l transformase-n paj
supus la muncă aspră de zeu Neptun prin lege
și cum i-a pus rușinea pictată pe obraz
ca piatră pe mormântul ce n-a putut alege
doar el e pedepsitul ! ceilalți se odihnesc
și-i legănăm în valuri căci asta ei iubesc
te-ntoarce-n a ta lume cu rătăciri deșarte
aice numai bravii își au locaș de moarte
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre rouă