Femeia, femeia...
... femeia e laia
trimisă pe Gaia
în coasta maree
să-mi fie lactee...
epigramă de Iurie Osoianu (8 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
o, când va fi femeia îndrăzneață
să înțeleagă veșnic adevăr
- că ea a fos creată pentru viață
- dintr-un bărbat creat pentru trădări...
catren de Iurie Osoianu (25 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.rătăcit prin noianuri de vremuri pribege
eu, în stare cu gândul să străbat universuri
două taine pe lume nu le pot înțelege
-una este femeia și a doua e versul...
catren de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel adamic
De nu-L lăsam să-mi smulgă coasta,
Ce liber azi puteam să fiu!
Puteam umbla hai-hui, zurliu,
Să n-am habar de lumea asta.
Așa, mi-am acceptat nevasta
Și-orice regret i-acum târziu...
De nu-L lăsam să-mi smulgă coasta,
Ce liber azi puteam să fiu!
Și nici El n-ajungea năpasta
Să-și răstignească propriul fiu,
Ca să mă țină veșnic viu
Cum aș fi fost oricum - și basta -
De nu-L lăsam să-mi smulgă coasta.
hipersonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
Făcută e din coasta lui Adam,
Cum a creat-o Domnul, habar n-am,
Admit, desigur, prețiosul dar:
Femeia este... răul necesar.
epigramă de Corneliu Văleanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
ce tristă disonanță se zbate cognitiv
să-mi toarne în speranță un gol paliativ
aceiași disonanță mai ține să-ți redea
o ultima restanță din nemurirea mea
catren de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
e când particulă, când undă
când statică, când relativă
când tainică și când profundă
din când în când alternativă...
epigramă de Iurie Osoianu (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om simplu
în fine nu sunt omul ideal
sunt omul cu idee
și-n mine nu-i chiar totul infernal
mai sunt și căi lactee
mai am și suflet, uneori chiar vise
și lacrime sub gene
și deseori țin ușile deschise
în nopți cu sânziene
în rest-nu sunt eu omul ideal
nici prinț nu sunt să vin așa, călăre
și să te iau cu mine în astral
în viața asta. Poate-n viitoarea..
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a făcut bărbatul, apoi din coasta lui a făcut femeia. După aceea a făcut Dumnezeu câinele și din coasta lui cățeaua. Ș. a. m. d. În privința nevertebratelor mergem pe mâna științei?
aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Femeia
Aduce-n jurul tău parfum,
Destinul ți-l va afecta,
Da-i musai s-o accepți oricum
Că-i coasta ta.
epigramă de Ioan Șiman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
... o, scar-a mării ce te pierzi în cer
și construită pentru mine-n mod special
ca să mă rupi de-aici din nicăieri
și să mă duci direct în ideal
așteaptă-mă o clipă. Vreau să-mi iau
să-mi iau valiza mea cu manuscrise
și mai așteaptă-mă o clipă să mai stau
pe prima-ți treaptă rezemat de vise
apoi mă voi urca încetișor
cum urcă toată lumea niște trepte
spre unicul și veșnicul izvor
și de lumină și de lumi.
Mai drepte...
poezie de Iurie Osoianu (26 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... și când va fi din nou să mor
să nu mă doară
suflarea avântată-n în zbor
a câtă oară
dar să renasc în alte hume
din alte scrumuri
și să colind aceiași lume
pe-aceleași drumuri
și să-mi aducă vântul mângâiere
și ploaia - ușurare
și timpul, iar morman de ere
și cerul - soare...
poezie de Iurie Osoianu (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea Lactee
O cireadă de vaci cu ugerele pline
Se vede pe Calea Lactee
Și picură lapte de pe bolta
Preaplină
Te primesc în suflet, niciodată
Nu întârzii să-mi piepteni
Părul răvășit în noaptea polară
Nu întârzii să-mi încălzești
În frigul iernii o senină
Primăvară
În genunchi încep să parcurg
Distanța dintre mine și Tine
În urma mea rămâne
Sângele genunchilor
Și bucuria de a Te întâlni
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul rând
am să mă rup din rândurile noastre
am să devin universal, cosmopolit
și am să mă strecor tacit printre dezastre
de ele ocolit. Și tot tacit...
s-am să mai trec încet de orice rânduri
a voastre, ale lor, a tuturor
și postament am să-mi ridic din roi de gânduri
pe care să-mi aștern un bust. De dor...
și am să-mi duc dostoinic bătrînețea
și jingașia ei în propriul azil
să mă închidă -n carapacea și finețea
din ciuda tuturor figurilor. De stil...
în rest - nu mai importă nici un eu
ajuns la pragul veșniciilor cu bine
rup rândurile care stau la rand mereu
și trec in ultimul. Neocolit. De nimeni...
poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axa
m-am sprijinit îngândurat și trist
de axa planetară, axa planetară
uimită de senzația că mai exist
scăpa-n rulmenți surplus de arsă ceară
năfrămi magnetice-nnodate faustos
de axa planetară, axa planetară
le așternea în căi lactee și pe jos
ca pe-n covor, să calc, să nu mă doară
eu așteptăm schimbări de pol la nord și sud
de axa planetară, axa planetară
mă tot ruga să mai aștept să nu mă ud
în apele ce vor veni subit la scară
trezit din gânduri și fantastice visări
de axa planetară, axa planetară
mă întorcea mereu cu fața înspre zări
și mă ruga să le mai las, să nu dispară
îmi savurăm trufia și independența mea
de axa planetară. Axa planetară
sărită de pe fix indiferentă-și caută
un punct de sprijin nou în era nucleară...
poezie de Iurie Osoianu (9 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încălzire globală
... Încălzire globală, încălzire globală
Ai aguns și la noi, ai aguns în sfârșit
Tot mai multe femei văd cu țâțele goale
Și pe multe din ele, chiloteii s-aprind....
Mulțămim Creatorului, încălzire globală
Că bărbat că și noi la bărbați s-a gândit
Și a scos tot ce-avem mai de bază afară
Nu doar coasta pe care chiloteii s-aprind...
Încălzire globală, încălzire globală
Poți să stai cât dorești numai frigul nu vie
Căci altfel tot ce-a scos Creatorul afară
Îmi îngheață de închide gazul ăsta, Rusia
poezie de Iurie Osoianu (18 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut și vină
... și trădător și veșnic pus pe goană
trecutul meu nerușinat și gol
se vrea în rând cu puritatea diafană
a viitorului prezent în Creator
bărbat fiind, oricare-i vinovatul
ba spațiul, ba timpul, ba chiar El
și nicidecum nu-mi recunosc păcatul
adiacent trecutului mișel...
de ar mai opri încaltea, să mai stăm
la cină cea de taină ca pe vremuri -
femeia - simultanul meu blestem
cu acel trecut din dulcele meu tremur...
poezie de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga...
.. Știu, printre negre rovine
și energii, se-nfiripă
alt Univers pentru mine,
din altă, ultimă clipă..,
cu lumi mai drepte în toate,
fără dureri și risipe,
de veșnicii comprimate
în abundentele pripe...
... Doamne, mă rog, la plecare
să-mi împletești în cunună
ultima rază din Soare,
ultima fază de Lună...
poezie de Iurie Osoianu (16 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
zilele mele se duc
zile cu gust amărui
late ca frunza de nuc
grele ca cea de gutui...
catren de Iurie Osoianu (9 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!