Trecut și vină
... și trădător și veșnic pus pe goană
trecutul meu nerușinat și gol
se vrea în rând cu puritatea diafană
a viitorului prezent în Creator
bărbat fiind, oricare-i vinovatul
ba spațiul, ba timpul, ba chiar El
și nicidecum nu-mi recunosc păcatul
adiacent trecutului mișel...
de ar mai opri încaltea, să mai stăm
la cină cea de taină ca pe vremuri -
femeia - simultanul meu blestem
cu acel trecut din dulcele meu tremur...
poezie de Iurie Osoianu (1 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
1 lialivia [din public] a spus pe 1 septembrie 2012: |
| Geniala....din dulcele meu tremur!!! |