Mărţişor

Cu fir roşu împletit
Să fie dragoste curată,
Dat fecioarelor
Semnul primăverilor ticluit
Topind zăpezile.
Emoţia brânduşilor
Sub luna nopţilor
Să fie darul ascuns
În bobul care încolţeşte
Sub lira iubirii,
Primeşte-o ca peun strop
Din marele farmec

poezie de Eugenia Rada Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

Îngerii se jucau cu pletele dimineţilor,
Dintr-o tablă făcuseră o oglindă
Şi era aşa frumoasă...
Renăşteau sub zăpadă,
Ghioceii inimilor triste
Ca şi cum spuneau,
Voi nu vă daţi bătuţi,
Mergeţi mai departe!

poezie de Eugenia Rada Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ultima sută de metri

Pe ultima sută de metri
Nu certa primăvara
Cu poteci pietruite
Pe care alaiul florilor se plimbă.
Nedreptăţile mugurilor
Sleiţi de bruma tăcerilor
încălzeşte-i la sânul macilor
într-o recitire pe care clubul luceferilor
dă undă verde la intrările libere.

poezie de Eugenia Rada Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creanga

De se o înălţa
Printre tristeţi pelinul,
În amintiri blândeţuri de senin
Acolo, unde frământarea vie
Iuţeşte pasul printre stele
Se duce viscolul durerii.

Pe un petec de hârtie albă
Izvoarele suspină pe furiş.

poezie de Eugenia Rada Ioniţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu perpetuu

Roşu sânge, diurn, nocturn,
febră a speţei îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.

E o memorie roşie, roşie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.

Roşu din roşu, roşu spre roşu,
se învârteşte spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul tău

Venirea ta-i aşteptată
Locu-n sătuc pregătit
Aduci dragoste curată
Darul tău cel preţuit!

Iarna ce ne dă târcoale
O vom ţine la fereastră.
Raza blândă de la soare
Dă năvală-n casa noastră.
Aducând din depărtare
Chipul tău – o încântare
Har de-a dărui căldură
Energie pe măsură.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prag

Torceam pe prag în răsărit de lună.
Şi visul meu spre tine s-avânta.
În suflet, tainic dragostea cânta,
Ca lira când uşor loveşti o strună.
Simţeam în visul meu o nouă viaţă
Dar mâna alb-a mamei m-a atins.
Şi mângâierea ei mi s-a prelins,
Ca strop de mir curat şi sfânt pe faţă.
Când mi-a vorbit, i-am cunoscut durerea.
Cu glasul greu de griji mi-a spus aşa:
"Te-am plămădit în trup, copila mea,
Precum albina plămădeşte mierea.
Când sângele curat ce-ţi curge-n vine
L-am colorat cu tainice iubiri
Ţi-am aşternut în leagăn trandafiri,
Crescuţi în nopţi de umbre şi lumini.
În veghea mea de chin îngreunată,
Te-am mângâiat cu-a genelor mişcări
Şi te-am scăldat în calde revărsări
De dragoste adâncă şi curată.
Eu bine ştiu că-aşa a fost să fie.
Eu simt că astăzi nu mai eşti a mea,
Sunt ca un stânjenel bătut de nea,
Pe care nici o rază nu-l învie.

Uitasem fusul. Luna răsărise
Şi se suise albă peste zări,
În mine-acum treceau străfulgerări,
Dar ochii mei se înecau în vise.
Eu capul l-am ascuns la mama-n poală
Şi mâna albă-a mamei m-a atins,
Ca strop de mir curat mi s-a prelins
Pe faţă mângâierea ei domoală.
Şi nu mai ştiu. Căzuse-n noapte rouă
Şi vântul lin din pom o scutura?...
În visul meu de-azi noapte se făcea
C-am început să plângem amândouă.

poezie clasică de Zorica Laţcu
Adăugat de gabriela alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu geraniu

ca de la boem
cuminţit la boem cuminţit
îi spun – în poem – fratelui creator
de ascuns asfinţit, cum e vinul
frumos învechit, că marea e numai a noastră
iar soarele
când apune se duce la pescuit de sirene
cum şi noi
într-o vreme scurtam, ah, drumul până-n ocean
petrecând
clipele vieţii la sânul
unor femei numai valuri de vastitate! –
cerul e roşu geraniu
iar unghiile
fecioarelor mării sunt clar
de un alb de titanic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În muntele cel ascuns, care va rămâne necunoscut până la sfârşitul timpurilor, bătrânul legii vechi privea din gura peşterii lui lucirea nouă de primăvară. În unghiul crestat, unde băteau răsăriturile dimineţilor, lumina trecuse de semnul cumpenei zilelor şi nopţilor.

Mihail Sadoveanu în Creanga de aur
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc ca un poet

adevărat de mic copil
ţi-am împletit cununi
din flori de cireş efemere
râsul tău era opiul meu
îl luam în fiecare zi din zori
erai de un farmec dureros

te iubesc dintotdeauna
rătăceai în ochii mei
şi eu alergam pe câmpii
îngânând poezii de dragoste

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lunii pline

Luna rotundă argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele,
Luminează drumul vieţi mele
Prin astă lume-ntunecată...

De mândrul Soare-i este dată,
Lumina ce-o picură-n vâlcele...
Luna rotună argintată,
Stăpâna nopţilor cu stele.

Cu Soarele-n tandem divin,
Luna stă pe cer urcată...
Am aflat de unde vin,
Din Calea Lactee, apropiată,
Luna rotundă argintată.

rondel de Ioan Friciu (2 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, Soare, nu te voi mai vedea de acum înainte! Prima mea privire de dragoste şi de admiraţie - pentru tine a fost! Primeşte-o acum şi pe ultima: nu vei mai lumina nicicând vreun muritor căruia darul strălucirii tale să-i fi fost mai fatal decât mie! O inimă nemuritoare se răsplăteşte şi se pedepseşte singură. Ea poartă în sine însăşi izvorul şi sfârşitul nefericirii sale!

citat celebru din Byron
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovindu-mă de noapte

ascult cum trece timpul
acum când ochii mei
acelaşi întuneric văd
ascuns sub pleoapele lăsate
a dispărut pământul
nici cer nu e
de care luna să se-agaţe
nici candelabre-n care stelele să ardă
doar vântu-aruncă ploaia
şi stropii se preling pe geam
desprinse de pe ramuri
frunzele foşnesc în şoapte
iar eu atârn ca un pendul
lovindu-mă de noapte...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea iubirii

Sunt trubadurul nopţilor cu stele
Care din vise-a făurit castele,
Scriind pe ţărm de mare-o poezie
Despre-a iubirii dulce fantezie.

În tunete de ploi şi cu furtună,
Indra sosi iubirea-mi s-o răpună,
Dar l-am rugat pe Poisedon îndată
Să nu mi-o lase naufragiată.

Un curcubeu a apărut în zare
Şi Afrodita răsări din mare
Cu hainele iubirii îmbrăcată
Şi-n palme cu-a lui Cupidon săgeată.

Îi spulberă lui Indra tot elanul
Schimbându-i pentru totdeauna planul,
Iar dragostea ieşi victorioasă
Şi ura se retrase furioasă.

Şi chiar de mai apare câteodată
Când ancora iubirii-i clatinată,
Putere nu mai are să ajungă,
O dragoste curată să străpungă

Povestea e a mea şi-a tuturora
Care-au păstrat pe veşnicie ora
În care o zvâcnire ireala
Zâmbea prin Aurora Boreală.

Şi n-au uitat că marea e albastră
Când vara aurie-i la fereastră
Iar cintezoii cântă-o rapsodie
Şi-n flori de vers iubirea iar se scrie

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeii cu inima curată

Darul e înţelepciune
Alinare şi speranţă.

Oriunde poţi fi de faţă
Totul e trecut cu bine.
Iubeşti ştiinţa şi natura,
Libertatea şi măsura.
Inimii îndurerate
Ai să-i dai plante minunate!

Crezul cel trecut în faptă
Răgaz ai să-l împlineşti.
Ai o inimă curată,
Curaj ştii să dăruieşti
Iar şi iar din darul sfânt
Univers trăind în plantă
Necontenit treci în faptă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile iubirii

Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară –
Un fluture de vis, în primăvară.

Tăceri şi dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...

Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Şi se aşează ca un gând, pe buze...

Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalţ prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise şi în început.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Lup

Marele Lup s-a făcut
Râu cu solzi de frunze,
Prin sângele meu
Plutesc maci şi meduze.

Pe ţigla iubirii
Răsare un astru,
Vorbele decapitează
Cerul albastru.

Tifonul sânilor tăi
Rana-nfăşoară,
Marele Lup trece,
Miroase a ceară!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buburuză-n lan de maci

Printre maci eu mă regăsesc
Şi gândindu-mă pe o frunză
Iubirea vreau aici s-o trăiesc
Minusculă, fragilă buburuză

Aripile în roşu mi-am pictat,
De duşmani eu mă protejez
Şi noaptea buline mi-a lăsat,
Acum sunt liniştită şi visez

La macul din frumosul lan,
Bobul de grâu ce încolţeşte,
La timpul ce a trecut, un an,
Inima e roşie, iubire trăieşte

Vânt din primăvară în aripi,
Sufletul, bun boboc de mac,
Lanuri frenetice fără ghimpi
În roşu cu buline mă îmbrac.

Cântă un geieraş în noapte,
Frunzele macului se scutură,
Zboară spre mine cu şoapte,
Să pregătească o covertură

Noaptea cu iubirea împreună,
Buburuza, frunze, dans şi mac,
Armonie, zboar, lanţ, voie bună
Se aşează la umbră în copac

Iubirea dintre un vis şi mac.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dai prea multă atenţie ambalajului în care soseşte darul, s-ar putea să nu-ţi dai seama că rugăciunile tale au primit răspuns. Unele dintre cele mai importante daruri vin foarte prost ambalate. Într-adevăr, la prima vedere, s-ar putea să pui sub semnul întrebării dacă ele sunt cu adevărat daruri. E mai bine să nu ceri darul, decât să fii ataşat de felul în care acesta vine la tine. Afirmaţia: "Cere şi ţi se va da" este adevărată, numai atunci când eşti complet deschis faţă de forma în care poate să apară darul...

citat din Paul Ferrini
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima lacrimă

Ţi-a plâns trandafirul în palmă
o lacrimă-a timpului său,
când viaţa-i senină şi calmă
era mult deasupra de rău.

O lacrimă dulce-amară
ascunsă-n petale, demult,
pe care, s-o ştie afară,
i-a fost, chiar şi astăzi, preamult.

Primeşte-o şi vezi-i durerea
de după sclipirea-i de jad,
adusă odat' cu plăcerea
trimisă de umbre din Iad.

Primeşte-o, arunc-o şi spală
cu rouă scăldată-n parfum
tot ce lui îi este petală!
Nu-i loc de vreo lacrimă-acum.

Şi-a plâns trandafirul durerea
prin lacrima timpului său,
căci simte, de-un timp, adierea
iubirii din sufletul tău.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea soţiei dă farmec nopţilor şi ia liniştea zilelor.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Frumuseţe (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!