Roșu perpetuu
Roșu sânge, diurn, nocturn,
febră a speței îndrăgostite.
Marele arbor interior
frunzele tragice ni le transmite.
E o memorie roșie, roșie,
care răsare, care apune,
de la vitala, continuă panică,
pân' la suprema ei sfiiciune.
Roșu din roșu, roșu spre roșu,
se învârtește spectrul înalt.
Sângele sclav al unuia suie
liber în sângele celuilalt.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de Mariana Albu

Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data decesului pentru Nina Cassian. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre înălțime
- poezii despre tragedie
- poezii despre sclavie
- poezii despre panică
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.