Vise
-în grai-
Încid ocii și pă dată moleșala mă-mpresoară
Somn adînc în vis mă poartă pă drumeagu' gi la moară.
În sătucul ge sub munce, coboară cară-ncarcace
Iar sunetu' gi talangă rasună dogit în noapce.
Văd casuța varuită cu tîrnațu'* într-o rînă
Iar pă prispă buna șăge, torcînd caieru' gi lînă
Firu' alb rasuce întruna, gîndurile i-s geșarce
Lacrima strînge su' pleoapă, murmurînd rugile-n șoapce.
În casuță lampa arge, prinsă-n cuiu' gi la grindă
Umbre jioacă pă parece, mîța sare sî li prindă.
Aburii gi mamaligă aburesc fereasta-noapce
Inge*-n oale smalțuice* or înflorit tri mușcace.
Bunu' sfarmă cucuruzu' în coșarca gi nuiele
În șpor goronu' trozneșce, spariind visăle mele,
Șî ramîn cu mincea dusă, parc-o fost o altă lume,
Aminciri dăinuie-n vreme iar doru' mă strig-anume.
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Toamna dorurilor mele
Toamna dorurilor mele
Miroase-a gutuie coaptă
Și-a zvonit că mă așteaptă
Pe cărări cu porumbele,
Cu brânduși și cu alune
Văpăi roșii în amurg,
Buțile ce fierb cu prune
Coamă-nspumată de murg!
Toamna dorurilor mele
Mi-a-ntomnat chipul frumos
A frânt zbor de turturele
Întorcând vremea pe dos...
Din cufărul vechi de lemn
A scos țoalele cernite
Ne-a trimis bruma ca semn
Prin vâlcele desfrunzite.
Toamna dorurilor mele
A trimis pe frunze știri
Și coșarca de nuiele
A umplut-o cu-amintiri.
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopț dă mai (poezie în grai bănățean)
Nopț dă mai să tăt spățâră,
Prân tăt satu să răsfiră,
Șî dân fiecare noapce...
Îm culeg miros șî șoapce.
Nopț s-aprind șî parcă suie
Verge satu numa buie,
Șî poșoare dă vergeață
Împlecesc o gimineață.
Șăd, atâcea nopț colindă,
N-au oceș, vor să mă prindă,
Să mă-mbreșe, nu scăpai
Într-o gimneață dă mai...
poezie de Sergiu Boian
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima poartă
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în tragic decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea din vale
plânge o mierlă, a jale
se stinge și gândul în cale
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea într-o baltă
foșnește gândul rămas într-o stâncă
mai cântă un cocoș a mea soartă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
rezemând a ta soartă
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
ai rămas statuie de ceară
printre spini și neguri iarăși și iară
vântul bate nebun într-o poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm iubirea
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
ce taciturnă noapte, ce obtuză
ce lungă și indiferentă
-te-ași invita iubito călăuză
într-o poveste cu lumina transparentă
dar știu că n-o să vii, ești dusă
în altă lume și în altă vreme
din noaptea taciturnă și opusă
și transparenței și luminilor extreme...
poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prigonirea persoanei întîia singular în poezie, ca expresia necesară a intimismului, a adus într-o vreme prejudicii liricii. Criteriul nostru ferm este, înlăturînd toate tezele dogmatice, ca sentimentele si gîndurile exprimate de poet să fie sentimentele si gîndurile înaintate care să ne înflăcăreze...
Nina Cassian în Un congres al scriitorilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminilii nopțî (poezie în grai bănățean)
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe șî șoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Șî rupe șî rupe dân noapce...
Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopțî bube șereșci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveșci.
Fulgeră, satu primeșce,
Lumini otrăvice șî chin
Noapcea in mine găsășce,
Vânturi șe trec șî șe vin...
Luminilii nopțî durere
Mă ard, mă-ngheață șî dor,
Să - ngroapă satu șî piere...
Trăiesc măi o noapce șî mor...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
A înflorit...
A înflorit speranța
Din spinii din cunună,
A înflorit credința
Din țepii ascuțiți,
A înflorit iubirea
Din flamura creștină,
A înflorit și moartea
Prin Învierea lui Iisus.
A înflorit și lacrima
Simbol al suferinței,
A înflorit și soarele
Vâslaș neobosit,
A înflorit și cerul
Polata-i e străjerul
Celui ce ne veghează
De la răsărit la apus.
A înflorit lumina
În tușe de creion,
A înflorit căința
Pe muchii de amvon,
A înflorit virtutea
Sub al iubirii blazon,
A înflorit nemurirea
La al sorții ponton.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai ști să culegi un fruct
așa nebunatic, un fruct? uite
și crengi răsucite-ntr-o husă:
uite cum linge, cum linge
femeia tânără: inge o o
stracizată nemțoaică printre tinerii regi căptușiți
cu stranietăți socialiste (?!) sâmburii de
mărimea unor piulițe de altă
dată precisă, dar dusă
în căutare fericirii pe nalte, vai, plat
forme de socializare impusă!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruga bunicii
La căsuța bunei mele
Cu icoane împodobită,
Busuioc uscat în grindă,
Candela-i mereu aprinsă.
Îngerii din cer coboară
În fapt de seară până-n tindă.
I-a chemat în rugăciune
Buna mea și-n astă seară.
Stă-n genunchi, iar rugăciunea
N-o citește din vreo carte;
Ruga ei e din străfunduri
S-a născut cu ea deodată.
Palidă și istovită
Ea-și găsește timp în noapte
Domnului să-aducă slava.
Și cum stă așa plecată,
Lacrima-i pătrunsă-n rugă
Pare-un înger de Lumină
Coborât din cele înalte.
La căsuța bunei mele
Îngerii din cer coboară
Păzitori peste-o cetate
Aduc pace și lumină.
poezie de Angelina Nădejde (15 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.
lângă gardul vechi
la buna în grădină
prunul înflorit
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâta fum ... (poezie in grai bănățean)
Atâta fum dă vară otrăvită,
Tăt buie-n stropii dărinaț
Să spele noapcea opărită
Șî ochii nopțî afumaț...
Uliță strâmbe, negrișioasă
Cărări umblace dă strâgoi,
Pline dă fumu care roasă,
Urmilii nopțî, pașî goi...
Îș mașină năroiu ș-un miros
Așcerne umbre parcă smulsă
Rămân atâcea urme jios
Șî talpa ei atâta mulsă...
Îș fașe oceșâtă drumu,
În gându meu-umplut dă șoapce
Ca un strâgoi să sâmce fumu
În ochii afumaț dă noapce...
poezie de Sergiu Boian (25 iunie 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minutele
Trec repede peste timp,
o lume de n-ori mai mare decât o știm,
cineva întreabă ce este frica.
Grea temă. Mulți mint.
Nu mă tem de nimic și de nimeni
este cel mai prostesc răspuns.
Chestiunea morții am rezolvat-o. Nu există.
Este o altă lume, o altă viață.
Apropierea reține privirea,
Apropoul o-ndepărtează.
Drag mi-este omul primitiv,
Curat ca lacrima dimineții.
Lumina fără umbre este pentru orbi.
Minciuna deosebește pe om de animal.
Mefisto vrea răul și face binele.
Șperaclul științelor- mistica.
Între somn și sclavie există ceva comun.
Catârul este sterp ceea ce explică restul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îi noapce și satu îm piere (poezie în grai bănățean)
Îi noapce și satu îm piere...
Urme dă lună să leagă,
Șî vara chilavă mi-l șere,
Mi-l fură, șe noapce beceagă!
Șî fuje întră urme șe bat,
Lumini otrăvice mă strâng,
Mă sâmt ca străin într-un sat,
Cu uliță goale șe plâng...
Să ntunică, satu nu crege,
Dă noapce să umple, closeșce
Îl sâmt măi dăparce, să pierge,
Șî vara în mine tăt creșce.
Îi noapce, îi vară șî vânt
Strâg satu, atâta l-aș strânje
Să sâmt a lui greomânt...
Șî noapcea dă vară cum plânje...
poezie de Sergiu Boian (august 2011)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
Ființe mistice, amăgitoare
Prin față mi se perindă,
Stau lângă masă în picioare,
Cu privirea fixată în grindă.
Filme cu desene animate
Privesc pe ecranul câmpiei,
M-acopăr de nostalgii uitate
Umbre frumoase ale copilăriei.
Zile frumoase, nopți înstelate
Vise de călătorii astrale
Se sfarmă în a inimii cetate
Fantome pur imaginare
Secvențe reale de viață,
Autentice fără sens relativ
Ies din minte la suprafață
Stafii ce mă fac emotiv.
poezie de Mihai Leonte (17 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub măreția cerului
din înaltul cerului se coboară magi
să vestească steaua lui Iisus Hristos
ea strînge laolaltă toți oamenii dragi
închinând pocalul cu vinul gustos.
pe mese întinse aburesc bucate savuroase
delicii de sărbătoare așteptată mult
colinde răsună pe vai și prin case
vibrează în suflete universul ocult.
s-a născut Hristos vindecătorul lumii
destramă blesteme, păcate, erezii
un nou an vine din splendoarea vremii
jocuri de lumina deschid frenezii.
păsări de dorințe stoluri mii și mii
asaltează cerul splendide, străvezii.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maramureșul este sursa mea de energie. Când vin aici intru într-o altă lume, îmi aduc aminte de cât de puține ai nevoie să fii fericit, de cât de frumoasă e simplitatea și cât de minunată e bunătatea. Oamenii de aici mă încarcă sufletește! Seara stau la poartă cu bătrânii pentru că povești ca ale lor mai rar auzi, îmi vizitez vecinii, gătesc pe soba pe care o folosea și mama, în diminețile de vară mă bucur de mirosul de fân proaspăt cosit, iar seara stau pe prispă și mă uit la cerul cu cele mai multe stele.
citat din Nicolai Tand (4 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inge
trec prin cartier
cu un fier
demențial - cine
e inge
această femeie
venită odată cu puii de bibilică de
pe la sat
nu se miră nimeni și nu
vrem să comentăm
în zadar
inge
aruncă un zar
unu unu
unu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am în mine... (poezie in grai bănățean)
Am în mine numa ploi
Și o toamnă șe ascunge
Soarili rămas in noi,
Nu răsare, nu pătrunge...
Parca-m strâns în mine stropii,
Șe mă udă și goliră
Apa la marjina gropii
Unge gându să răsfiră...
Întră ploi sî noapce șăd,
Șeru plânje fără glas,
Toamna adormit-o văd,
Cum s-adapă șî o las...
Numa' urme uge sâmt
Cum apasă gându crud,
Șeru pare tot măi strâmt
Nu-l măi văd, nu-l măi aud!
Noapcea mă strânje șî udă
Ploaia pringe să roiască...
Vre in mine să-și-audă,
Stropii ei gata să crească.
Aș fuji dă ploaia toată,
Într-o noapce fără stele,
Aș fuji și io odată
Sî dă gândurilii mele.
Un' să fug când toamna buie
Intr-o noapce intră ploi
Măi am șeru, șe mă suie...
Șî m-adușe înăpoi...
poezie de Sergiu Boian (2010)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge ca-n povești, seara se coboară
tribute to Cristian Pațurcă
Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu și Pațurcă,"La aniversară"
Frigul și norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiță, ei ne înconjoară
Oamenii sunt triști, nu e loc de glume,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
De la revoluție a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învățat să moară,
Pentru democrații și minciuni sfruntate
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Brusc mă trezesc din somn, Cristi a murit,
Imediat dau fuga la geam și mă uit afară
În spatele blocului totul pare liniștit,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Merg jos la florărie, frumoși trandafiri,
Cumpăr, dar sufletul începe să mă doară
Mă urc în mașină, gonesc spre cimitir,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
Mă opresc la mormânt unde Cristi zace,
Sărut fotografia și îi spun "Odihnă ușoară"
Iar bunul Dumnezeu să îți ofere pace,
Ninge ca-n povești, seara se coboară.
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.