Noaptea

ce taciturnă noapte, ce obtuză
ce lungă şi indiferentă
-te-aşi invita iubito călăuză
într-o poveste cu lumina transparentă

dar ştiu că n-o să vii, eşti dusă
în altă lume şi în altă vreme
din noaptea taciturnă şi opusă
şi transparenţei şi luminilor extreme...

poezie de Iurie Osoianu (29 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mure...

ne-am întâlnit în noaptea fermecată
aleasă pentru noi de cartea vieţii
o noapte lînă. lungă. educată,
cuminte ca urzeala dimineţii

ne-am întâlnit să nu ne mai despartă
nici un moment de pură întâmplare
păi cum altfel când hărăzit de soartă
un răsărit ne-a fost şi un apus de soare

eram timizi ca doi adolescenţi
eram frumoşi ca două mure acre
eram asemeni unor aştri inocenţi
împrăştiind lumina castităţii sacre

în altă noapte totul s-a sfârşit
şi cerul s-a-nvelit în plapumă de nori
cu altă mură sentimentul ostenit
şi-a sprijinit de muchia de zori

şi de atunci mereu ne întâlnim
şi nopţile-s la fel de fermecate
atîta doar-mai sunt un anonim
atîta doar-mai eşti printre visate...

poezie de Iurie Osoianu (5 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte la Turnu Măgurele

Noaptea caldă... noapte pasăre nocturnă
Aripa de neguri grele şi-a lăsat-o
Pe oraş ca un "Adio del Passato"
Fredonat într-o lagună taciturnă.

Pietonii pe trotuare trec în grabă.
Liniştea se sparge-n uşi de cafenele.
Catedrala 'nalţă turlele spre stele
În mirosul de grătar şi de tarabă.

Stingerea se sună lung la regimente,
Cu ecouri prelungite. În grădină
Teatrul râde-n revelaţii somnolente,
Pe când paznic al luminilor de lapte
- Sfinx pe soclul său de piatră carpatină –
Stă eroul de la şaptezeci şi şapte...

poezie celebră de Ion Pena din Graiul tineretului (11 iulie 1933)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o zi

a mai trecut o zi indiferentă
subliniindu-i plinătatea transparentă
o noapte s-a mai scurs nepăsătoare
şi lină ca o apă curgătoare

cu sensuri fără sensuri ca esenţă
la fel şi viaţa trece în cadenţă
şi numai aurul din luturi ancestrale
impune fast poemelor banale...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul fiarei...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

te-aş invita ca-n tinereţe ferindu-mi teama din privire
că mai târziu m-or lua băieţii peste picior şi peste fire
c-am îndrăznit să mă apropii de cea mai tristă din fecioare
de fata căreia şi plopii cu frunze îi şopteau că doare

te-aş invita cu gingăşia şi cu tandreţea mea de fiară
la valsul toamnei. Veşnicia?! Tu roag-o să mai stea pe- afară
să ne rotim ca-ntro poveste de la apus la dimineaţă
în dans ce trece fără veste în alte lumi şi altă viaţă...

te-aş invita frumoasă doamnă la valsul anilor de foc
ce duc în cârcă miez de toamnă şi rece boage de noroc
te-aş invita la elegie şi unduire graţioasă
cu zâmbet şi melancolie în seara asta spaţioasă...

poezie de Iurie Osoianu (4 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... din valurile vremii se naşte văl de ape
din vălurile apei se naşte val de vreme
nici nu mai ştiu încaltea ce este mai aroape
de stropul ce desparte extremele extreme...

catren de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

te-am întâlnit într-un departe
călcand pre moarte cu-aceiaşi moarte
- am renăscut cum El renaşte
În sorocitul crâmpei de Paşte...

şi sorb privire şi sorb retină
şi sorb Marie şi Magdalină
şi sorb sărutul mereu iubire
de Dumnezee-n Dumnezeire...

a fost odată şi eu cu tine
într-o poveste cu ploi senine
ne-am întâlnit în altă viaţă
bătrini ca iarna şi faţă -n faţă...

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basarabie

dintre toate florile din lume tu eşti floarea cea mai ofilită
uneori scăldată-n foc de brume alteori de arşiţă cumplită

dintre toate sorţile din lume, tu eşti soarta cea mai oropsită
şi când duci în spate al tău nume şi când altă cruce prorocită

dintre toate sorţile din lume tu eşti floarea cea mai hărăzită
ba din când în când să mă sugrume, ba mereu-mereu a fi iubită...

poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

Întreabă ziua către noapte:
-Tu nu ai rude? Nu ai frate?
Eşti singură mereu pe străzi,
Şi taciturnă prin livezi...

Eu veşnic, am oraşul plin,
Chiar în Sahara, beduin.
Copii aleargă, sus pe deal.
Trăiesc intens şi nu banal.

-Adevărat, răspunde noaptea,
Adun în ochi singurătatea.
Dar deseori, în pat cu flori
Aduc iubire până-n zori...

poezie de Doina Bonescu din Cuvinte pictate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea nopţii

şopteşte ziua către noapte:
- tu nu ai rude, nu ai, frate?
eşti singură mereu pe străzi
şi taciturnă prin livezi...

eu veşnic am oraşul plin
chiar în Sahara, beduin,
copii aleargă sus pe deal
trăiesc intens şi nu banal.

- adevărat, răspunde noaptea,
adun în ochi singurătatea,
dar deseori în pat cu flori,
aduc iubire până-n zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri

Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
nelinişti de ape
ce note-ţi
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi steaua călătoare

Ascultă vântul dau noaptea în seara asta
Şi înţelege lumina cum se aprinde în târziu
Poate e acel suflet care zboară
Vestindu-ţi primăvara
Înfăşurat în steaguri albe de abis.
Am fost cu tine-n noapte în fiecare seară
Am fost cu tine-n gând şi în privirea mea
Ce rană sa îmi fac ca să-nţelegi, iubito
Doar noaptea e aceiaşi şi tu aceiaşi stea
Şi ce frumos e albul din pielea ta
Şi galbenul din păr şi verdele privirii
Cine sunt eu, acela
Ce nu pot adormi îmbălsămat în trandafirii firii
Eşti tu o altă viaţă! Sau Steaua călătoare?
La mine-n palme noaptea
Când se aşază-n stele,
Iubita mea e timpul să vi să ne-aşezăm
Într-o lumina-naltă de flori şi Cosânzene.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina violonistă

O vecină taciturnă
Cântă cât e noaptea toată.
Soaţa zice că-i Nocturnă,
Eu aş zice că-i... Sonată!

epigramă de Ioan Frenţescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

murmura sufletul
ros de gânduri triste
uneori plecam, plecam mai departe
eram învinsul pe pagina ruptă
un joc în care tremura lumina
iar dintre lacrimi şi păcate
cioplite într-o noapte
renaştea un vis
aici, în altă parte
murmura întunericul
offf, ce lungă'i depărtarea
mă căţăram spre stele
şi iar cădeam în haos
mai picurau cuvinte
pe câte o coală goală
scriam, scriam
nebun de spaimă
ca într-o tristă zi de toamnă
mă întorceam în lut, mereu ca la început
şi în noaptea neagră
băte-am stele în boltă
pentru o nouă eră

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postbiografie

Olimpiei-Octavia

De-o vreme, locuiesc în altă casă
- Cea care-a fost şi încă e a mea -
Stau pe alt scaun, m-aşez la altă masă,
Mâncarea-i alta, râncedă, şi rea.

Şi strada-i alta. Altu-i şi oraşul.
Pe cale, mulţi mă-ntreabă: "Nu saluţi?"
Dar mi-am uitat şi-amicul, şi vrăjmaşul.
Toţi cunoscuţii-mi sunt necunoscuţi.

S-au şters din minte nume şi prenume.
De când tu nu mai eşti, mi-e tot mai greu.
Trăiesc pe alt meleag, în altă lume,
Şi cel care trăieşte nu sunt eu.

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Naţiunea" din Bucureşti (3 martie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimicnicie

... eşti libertatea mea tăcută
eşti liniştita mea tristeţe
mai eşti şi ploaia dimineţii
pe lung adio aşternută

ai fost mereu un dulce soare
o suplă zână din poveste
s-a stins povestea. Nu mai este
nimic. Nimicnicia doare...

poezie de Iurie Osoianu (20 septembrie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Spooner: Ah, Parisul! Nu l-am mai văzut de când l-am eliberat în '44. Oraşul Luminilor a simţit pacea încă o dată. Am mai luat şi gonoree atunci, dar asta e altă poveste.

replică din filmul serial Trăsniţii din Queens
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buclă atemporală

aşteptăm noul an cu stupoare,
cu dragoste,
unii cu emfază, alţii vexaţi sau
anxioşi,
aşteptăm cu toţii această centrifugă viitoare
a vremurilor
să ne mixeze unii
în alţii,

aşa este de fiecare dată
când busola timpului ne arată
aceeaşi nefastă şi inevitabilă direcţie,

an după an aşteptăm o buclă atemporală
care să ne aspire spre alt spaţiu,
un vortex spre alt univers,
să ne trimită pe altă lume,
în altă poveste
poate mai bună ca aceasta,
sau într-o noapte absolută
fără întoarcere.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fetelor...

... azi e ziua fetelor
dor cu dor şi dor cu dor
azi e ziua fetelor
să tot stai să-ţi aminteşti
fetişcana din poveşti
din adolescenţa ta
cum se da, cum se lăsa
şi la urmă te trezeai
că pe alta o iubeai
altă zee, altă stea
din adolescenţa ta
şi cu ochi adânci ca marea
şi cu lacrima ca sarea
parc-o vezi şi azi cum trece
tot plâpînda şi tot rece
luând cu ea în veşnicie
dulcea ta copilărie
azi e ziua fetelor
dor cu dor şi dor cu dor
azi e ziua fetelor...

poezie de Iurie Osoianu (11 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste optimistă

şi despre lumea mea cu pietre alintate
dintr-o poveste despre Caribda şi Scila
se vor cânta romanţe şi cantate
in care benevol se va dansa cu sila

şi despre ţara mea cu munţi şi mare
dintr-o poveste cu ciclopi setoşi de sânge
se vor şopti balade cu mioare
în care nici un baci nu va mai plânge

şi numai în memoria plecată
într-o poveste cât un hău de largă
se va păstra privirea aplecată
sub tremurânda sabie. Sau vargă...

poezie de Iurie Osoianu (10 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruga...

.. Ştiu, printre negre rovine
şi energii, se-nfiripă
alt Univers pentru mine,
din altă, ultimă clipă..,

cu lumi mai drepte în toate,
fără dureri şi risipe,
de veşnicii comprimate
în abundentele pripe...

... Doamne, mă rog, la plecare
să-mi împleteşti în cunună
ultima rază din Soare,
ultima fază de Lună...

poezie de Iurie Osoianu (16 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!