Închistare de seară

(ţării mele)

Zăvoaiele nu mai cresc,
Munţii se despăduresc,
Mările se neliniştesc,
Frunţile îmbătrânesc,

Copiii nefericesc,
Părinţii se răzvrătesc,
Iernile înnebunesc,
Verile lungi se feresc

De seri, ce dezmorţesc
Umerii, ce-mi dezgolesc
Atunci când toate privesc
Cu ochii-nchişi nefiresc;

Aşa că precupeţesc
Colţ din albastrul ceresc
Şi-aştept şi eu să plesnesc
Pe ramul primăvăresc.

Aş vrea să îmi vând din tăcere.
Pe străzi mi se vinde plăcere
Şi acasă nimeni nu-mi cere

Să îmi coc iar o pâine din grâu,
Să aduc apă rece din râu,
Să îmi ţin calul negru în frâu,

Să umplu stupina cu miere,
Să fac ciocârlia să zbiere,
Să văd cum din mine, tot, piere

Zăvoiul. – Iar munţii şi marea
Să-mpreune cerul cu zarea,
În ţara ce azi mi-e salvarea.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu vinde marţipan

a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună

şi nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară

ce tristă e mama
e tristă de-aseară

nu plânge
nu ştie
nu vede
nu vrea

privesc
o privesc

şi mai văd
numai trei
tata
moartea

şi ea

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îmbătrânesc părinţii

Când îmbătrânesc părinţii îşi deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopţii ca şi florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigaşe în eter săpându-şi groapa.

Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munţii ce spre ceruri creştete semeţe-nalţă,
Avocaţi ai apărării în a timpului instanţă
Avatarul senectuţii vor, pledând, să îl conteste.

Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinereţea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.

Când îmbătrânesc părinţii toamnă e şi vine iarna,
În încheieturi şi-n oase neputinţa-şi toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Şi în depărtări celeste îngerul îşi sună goarna,

Pică stelele din ceruri iar din gură pică dinţii,
Tremură pe limbă vorba şi picioarele vibrează...
Doar poveri pentru copiii care rar îi vizitează,
Umbre în amurgul vieţii-s, când îmbătrânesc, părinţii.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş vinde

Aş vrea să-mi vând tristeţea
Pe-un zâmbet de copil,
Căci, oricum, tinereţea
S-a-ndepărtat tiptil...

Eu mi-am preţuit anii,
Chiar dacă sunt vremelnici,
Dispreţuit-am banii,
Ce pe-alţii-i fac puternici!

Mi-aş da singurătatea
Pe-un poem sau pe-un zbor,
Dar nu-mi vând libertatea,
Nici dac-ar fi să mor!

Eu lacrimile mele
Le-am dăruit iubirii
Şi-am iubit peste poate
Copiii, trandafirii,

Mama şi primăvara,
Sufletul ne-ntinat,
Pianul şi vioara
Şi-acel sărut... furat!

Iubit-am munţii, marea,
Soare şi păsări, viaţa,
Şi n-am lăsat uitarea
Să-mi spurce dimineaţa!

Ştiu, am multe păcate
Şi multe-am irosit,
Însă am dat iubire,
Mult peste ce-am primit!

Ce-aş mai putea vinde eu? –
Mă bântuie-acest gând răzleţ, -
Dac-am dăruit, mereu,
Tot ce-am avut mai de preţ?

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea e limba noastră,
Munţii dacilor şi Marea,
De la Dunărea albastră
Până unde-ncepe zarea.

Ţara mea e limba-n care
Scriu şi sufăr şi vorbesc,
Niciodată de vânzare
Nu-i, când alţii o tocmesc.

Ţara mea nu-i doar scursura
Care-o-njură, sau cea care
Merită înjurătura,
Ţara mea e mult mai mare.

Ţara mea-s tata şi mama
Şi copiii. Vă implor,
Înjuraţi, dar ţineţi seama:
Nu mă înjuraţi de dor,

De morminte, de Luceafăr sau de Pasărea Măiastră;
Înjuraţi, vă rog, doar ţara celor de-njurat şi-a voastră!

poezie de Marius Robu din Degeaba (10 iulie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe zi ce trece, devii tot mai rece

Pe zi ce trece, devii tot mai rece
Şi nu ştiu cum, dar, parcă, mai frumoasă!
Ce sloi de înger negru te petrece
Că-n mine eu nu mă mai simt acasă?

Când te privesc, tu îţi întorci privirea,
În braţe când te iau, pari în chirie.
Să ştii că astfel nu-mi omori iubirea
Ci doar o faci să fie şi mai vie!

Iar dacă pleci, vii şi mai mult în mine,
Că în dorinţe nimeni nu mă-ntrece,
Când toate amintirile-mi sunt pline
Cu tine, fata mea de nota zece.

De eşti vulgară, dură sau ursuză,
Eu tot nu pot să-mi aflu altă muză.

sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la uşă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem dureros

Când îmbătrânesc părinţii îşi deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopţii ca şi florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigaşe în eter săpându-şi groapa.

Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munţii ce spre ceruri creştete semeţe-nalţă,
Avocaţi ai apărării în a timpului instanţă
Avatarul senectuţii vor, pledând, să îl conteste.

Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinereţea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.

Când îmbătrânesc părinţii toamnă e şi vine iarna,
În încheieturi şi-n oase neputinţa-şi toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Şi în depărtări celeste îngerul îşi sună goarna,

Pică stelele din ceruri iar din gură pică dinţii,
Tremură pe limbă vorba şi picioarele vibrează...
Doar poveri pentru copiii care rar îi vizitează,
Umbre în amurgul vieţii-s, când îmbătrânesc, părinţii.

poezie de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când seacă mările, munţii cresc.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea dimineaţa

Permiteţi-mi să mă opresc aici.
Permiteţi-mi să privesc o vreme peisajul.
Albastrul strălucitor al mării dimineaţa, cerul fără nici un nor,
plaja aurie; toate încântătoare,
toate scăldate-n lumină.

Permiteţi-mi să stau aici.
Permiteţi-mi să pretind că văd toate aceste lucruri
(adevărul este că, pentru un minut, când m-am oprit, le-am văzut)
şi nu obişnuitele mele vise zilnice,
amintirile mele, acele imagini de plăcere senzuală.

poezie de C.P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie

Mă duc la cârciumă... cu-n gând,
Dar n-am să mor în crâşmă bând
Şi nici paharele... spărgând,
Nu-mi fac plăcere.
Să cânte cetera aş vrea,
Cu fete-n noapte să pot bea
Şi vin să pice... dintr-o stea,
Peste tăcere.

Aş vrea... să pot uita de toate,
De vise... doruri îngropate,
Dar ce păcat, nu se mai poate
Şi e durere.
De-aceea... beau în nopţi târzii,
Să uit de-atâtea nebunii,
Fac din pahare simfonii
Şi dulce miere.

E vinul roşu sfânt şi mut,
Doamne"... din ce-o fi fost făcut,
Rebel... ca un necunoscut,
Patul... mă cere.
Ispitele-s pe-aici, prin jur,
Dar a iubi... e prematur,
Ciocneşti cu adevărul pur,
Minciuna piere.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru cerul României

Albastrul cer al Ţării mele
Aşază liniştea în casă,
Speranţa vieţii, luminoasă
Şi nemurirea prinsă-n stele.

În zborul lin de rândunele,
Ca şi-n privirea lor duioasă,
Albastrul cer al Ţării mele
Aşază liniştea în casă.

Zefirul cântă-n rămurele
O simfonie neînţeleasă,
Un cer care se simte-acasă
Revarsă rouă pe zorele,

Albastrul cer al Ţării mele.

hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul... plecării

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-ngheţe sufletu-mi-n zbor
S-am lume puhoi stând afară
Ce-mi plânge plecatul, de dor.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu simt pământ că mi-e rece,
S-am inima caldă, uşoară,
Ce-mi ţine de frig, pân' se trece.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău după soare;
S-am pielea mai laie, nu ceară,
Ce-mi dă o aliură de mare.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi pară rău că n-am cântec,
S-am dreptul la glas de vioară
Ce-mi dă ciocârlia, din pântec.

Aş vrea să mor într-o vară
Să nu-mi treacă timpul mai iute,
S-am ziua, mai lungă, să pară...
Că-mi dă un câştig, de minute.

Aş vrea să mor într-o doară
Să nu-mi stric petrecerea scurtă,
S-am timp, ca nimic să nu pară...
C-un aer de charm de amurtă.

Aş vrea-n fond să trec vară-n vară,
Să fiu pentru timp un voiaj,
Să-mi schimb aţa-n corzi de chitară,
Să-ncânt lumea în pelerinaj...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile mele

Mi-e dor de tine, mare infinită,
Mi-e dor de cerul prins de seară-n valuri,
Mi-e dor de-mbrăţişarea ghemuită
În firul de nisip, pierdut în maluri.

Când soarele apune în cristaluri
Din verile toride ale vieţii,
Mi-e dor de stropii prinşi în piedestaluri
Şi de mireasma dulce a fâneţii.

Când clipele aleargă-n răsărituri
Şi pier în noapte duse de furtună,
Mi-e dor de mine şi pun zilei nituri,
Să-mi poarte ruga sfântă-n vremea bună.

Mi-e dor de tine, marea mea iubire,
Mi-e dor de firul ierbii după ploi,
Mi-e dor de glasul stins în fericire,
De vremurile-apuse dintre noi.

Mi-e dor de tine, marea mea albastră,
Mi-e dor de vara vieţii din privire,
Mi-e dor de tot ce-a fost în calea noastră,
Mi-e încă dor de-o clipă de iubire...

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copiii din mine

În pântecul minţii
Săgeţi îmi ascut
Coarde-mpletesc
Arcuri întind până pleznesc
Marsupiu mi-e viaţa
Şi-mi ţintesc copiii…
Copiii mei nenăscuţi încă
În fire
Neaduşi în simţire
Decât de
Idee.
Un arc cu săgeata pe coardă
Întinsă la maxim
Răbdarea se zbate
Cu mâna o trag de ureche
În vârf are-oţel
În coadă o pană
Să zboare ar vrea spre zarea ce-a făr’
de pereche.
Lacrima-mi disperată
Se agaţă de-o geană.
Mintea mi-e pântec
Viaţa marsupiu în care mă cresc
Şi-odată cu mine pe ei
Copiii din mine
Ce mi nasc deocamdată-n idei.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini şi umbre...

La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare
Dreaptă şi topită ca o lumânare
Vrea puţin din toate, ea nu vrea avere...

Lumea rea şi rece, lumea trecătoare
Nu o ia in seamă, cine să dispere
La un colţ de stradă o bătrână cere
Stă cu mâna-întinsă, cere îndurare...

Pe acolo trece insul la putere
E târziu afară, înspre înserare
Nu se sinchiseşte şi ca fiecare
Lasă-n nepăsare umbra înviere...

La un colţ de stradă o bătrână cere!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul ţării mele

De dragul ţării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul ţării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul ţării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul ţării,
că-mi e aşezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiţi şi voi la fel ca noi!
Păstraţi mândria de român!

Fie binecuvântată
ţara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete

Sunt singurul de pe peron
şi-aştept ce nu mai trece
şi nu spun nimănui pardon
şi vântul suflă rece

Cu pomii am rămas şi-aştept
să se coboare ceaţa
şi am poziţia de drept
ce-mi luminează faţa

Vorbesc cu mine şi sunt trist
şi carnea mi-e amară,
cu ochii-n gol încă insist
în zarea cea de seară

În depărtare e doar fum
fără de vreo speranţă
şi nu ştiu ce aştept acum
să-mi spună că mă iartă

şi văd cum curge ceasul meu
lăsând în urma veacuri
şi-acum am timp să-mi pară rău
că m-am zbătut în fleacuri

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul bobului de grâu

Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă şi sfântă pe masă,
Din vecie hrăneşte pe om şi pe câine.

Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi şi mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...

De suntem pe meleaguri străine
Şi n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Şi visăm la noapte... tu şi cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii lor vor fi stejari

Aici, în ţara de piatră,
Românii-s stăpâni pe vatră.
Aici, în munţii legendari,
Românii îs falnici stejari.
Ei aici trăiesc de veacuri
Apărând a ţării haturi.
Aici, cu credinţă-n Sfântul,
De ani răscolesc pământul.
Aici, apa din izvoare,
Când e cald, le dă răcoare.
Aici, în codrii seculari,
Copiii lor vor fi stejari.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc ţara

Niciodată, nici acum
Nu voi fi o piatră-n drum
Paşii mei duc inspre soare
Zi si noapte călătoare
In fuioare pun poeme
Si-n priviri sclipiri de stele

Niciodată nu m-opresc
Zilele să-mi socotesc
Dragi mi-s munţii cu poiene
Si parfum de sânziene
Dragă mi-e marea albastră
Drag si cerul de mătasă!

Doinele imi curg in sânge
Valul vremii rău mă strânge
Dar speranţa nu mă lasă
Stă cu mine la o masă.
Sunt româncă din străbuni
Iubesc ţara, oameni buni!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşa

Îmi străbaţi toate drumurile,
mi te-ntinzi pală-n bărcile cearcănelor,
te ghemuieşţi în inimă,
o faci să tresară în zori cu bătaia celor dintâi clopote,
la masă când privesc spre pustiul scaun vişiniu, spre seară când devin nisip şi scânceşte
în mine un câine gata să se prefacă în lacrimă.

Eşti în mine ca un fâlfâit
necontenit de aripi.
Nu pleci niciodată, te întregeşţi de pretutindeni:
din ochiul fântânilor în care ne-am oglindit,
dinspre marea pe care o iubeşţi,
din munţii pe care ţi-am sărutat fruntea rece,
din cuvintele înţelese numai de noi,
din unghiurile casei unde lumina-şi mişcă păianjen
din ochii crengilor privite ultima oară,
dinspre străzile unde-ţi aud paşii,
tocurile grăbite să ajungă acasă.
Pe toate drumurile vii,
pe cele de pământ, şi de văzduh, şi de apă.
Eşti în mine şi-n afară de mine.
Dar nu poţi să deschizi uşa.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!