Rondel pentru cerul României

Albastrul cer al Ţării mele
Aşază liniştea în casă,
Speranţa vieţii, luminoasă
Şi nemurirea prinsă-n stele.

În zborul lin de rândunele,
Ca şi-n privirea lor duioasă,
Albastrul cer al Ţării mele
Aşază liniştea în casă.

Zefirul cântă-n rămurele
O simfonie neînţeleasă,
Un cer care se simte-acasă
Revarsă rouă pe zorele,

Albastrul cer al Ţării mele.

hipersonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul ţării mele

De dragul ţării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul ţării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul ţării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul ţării,
că-mi e aşezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiţi şi voi la fel ca noi!
Păstraţi mândria de român!

Fie binecuvântată
ţara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel tricolor

Este steagul ţării mele
Roşu, galben şi albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.

El priveşte către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul ţării mele
Roşu, galben şi albastru.

Luptătorii-n vremuri grele
Adunaţi în vechiul castru,
Învăţaţi de Zoroastru,
Tot răul ştiu să-l spele

De pe steagul ţării mele.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de rândunele

Zbor de rândunele,
Peste zări pierdute,
Gândurile mele,
Aripi nevăzute.

Dor de fiinţe scumpe,
Inima îmi arde,
Când în piept irumpe
Dulcea înfiorare.

Cea născută-odată
În gândurile mele:
Dragostea curată,
Zbor de rândunele.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoşii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniştea din casă.

În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe faţa ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni şi de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.

Aici şi cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.

Aici este câmpia ce naşte mereu pâine,
Speranţa zilei de azi şi-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieţii şi mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mişcare.

Aici e neamul meu, de veacuri şi bătrân
Şi unde gândul meu îmi spune să rămân.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării.

Nichita Stănescu în Respirări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă scumpă, ţară scumpă

Pământul pentru care se luptară
Străbunii mei din vremuri seculare
Mi-a dat iubirea care mă-nfioară,
E dragostea de mamă şi de Ţară.

Cu laptele odată eu am supt
Un sentiment de viaţă, neîntrerupt,
Purtând în suflet dragoste şi dor,
Al Ariadnei fir nemuritor.

Aceste mari iubiri fără de seamă,
În inimi sunt nestemate stele,
Când şoapte de străbuni mă tot îndeamnă
Să port credinţă Ţării mele.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu.

Nichita Stănescu în Respirări
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa cu grădină

Casa cu grădină
Ce-i la mine-n sat,
E din totdeauna
Dor nemângâiat.
Dragoste de casă,
Cine te-a aprins
Din nemărginitul
Cel de necuprins?!

Mângâierea minţii
Şi-a inimii mele,
Adusă pe vraja
Razelor de stele,
Într-o tulburare
Nesfârşit de grea,
Rămânând de-a pururi
Şi numai a mea.

Casă cu grădină
Care-mi aminteşti
Frumuseţea dulce
A casei părinteşti.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În strălucirea nopţii

În strălucirea nopţii e vis şi armonie,
Când greierii mei cântă o tristă simfonie,
Când luna se revarsă cu blânda-i alinare
De mituri şi legende ascunse-n depărtare,

Din care oameni fac înlănţuiri divine,
De mult de tot create şi-apuse pânʼ la mine.
E linişte afară şi-n gândurile mele,
Pe cer e-o mare-albastră în infinit de stele,

Ce-şi ard în veşnicie sfioasele lumini,
Când simt că ochii mei de încântare-s plini,
În strălucirea nopţii mă pierd ca-n alte dăţi,
Cu taina ei de-acuma şi din eternităţi.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de primăvară

În păduri de conifere,
Primăvara în mărgele,
Tot adună ghiocei
Şi brânduşe, pe alei,
Ce-s umbrite dinspre munti
Sau au raze albe-n punţi.

Primăvara mea cu dor,
Du-mă iute la izvor.
Îti ofer în dar o carte,
Versuri albe sau rimate.
Îti pun, la picior, în iarbă,
Păpădiile în salbă!

Îţi dau inima-nflorită,
De iubire împlinită,
Sfinţită cu viorele
Din albastrul ţării mele,
Cer senin, un câmp cu flori
Şi o doină-n şezători...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastrul înserării

Doresc alte locuri pentru întâlnire
Pajişti pentru a zăbovi
O gură-nsetată care să te cheme
Doresc o noapte
De care zilele mele se îndoiesc încă
Eu te doresc.
În albastrul înserării,
oh, cât te doresc
Şi nu te doresc

Ah! Acest fior ce cade din negura nopţii.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna ţării mele

Noi cu dânsa ne-am născut,
Ca un popor destoinic
Şi cu dânsa am crescut
Ca un reper statornic,
Noi cu dânsa am trăit
Şi azi durăm prezentul
Tot cu dânsa am grăit
Şi ne-am probat talentul
Am crescut cu ea gândind
Purtaţi prin abnegaţii,
Am admirat cu ea privind
Acele mii de constelaţii
Cine-i Doamna ţării mele?
Pe care veşnic o cinstim,
În clipe bune, vremuri grele
Ea-i limbă sacră ce-o vorbim.

poezie de David Boia (17 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mulţi din cetăţenii mei, văzându-mă în etate înaintată şi că mă ocup cu istoria şi cu arheologia ţării mele, m-au rugat ca să le arăt mai multe cunoştinţe ce am despre schimbările şi evenimentele petrecute în ţară şi mai cu osebire în Capitală, căci doresc unii a şti tradiţiile istorice ale ţării, iar alţii ale Capitalei, şi astfel, ca fiecare om care are a trece din această vremelnică viaţă, nu i-am putut refuza şi le-am răspuns că mă voi sili a le arăta purul adevăr de tot ce am putut culege din diferite letopisiţe ale ţării, cum şi din diferiţi scriitori vechi şi cele văzute de bătrânul meu părinte, care a trăit 90 de ani, cum şi ce am văzut eu, care sunt astăzi în etate de 80 ani, şi astfel voi urma înainte, rugând pe onor domnii cititori de a-mi ierta greşelile stilului meu, fiind un stil bătrânesc ce se practica în timpul tinereţelor mele.

începutul de la Istoria fondărei oraşului Bucureşti, Precuvântare de Dimitrie Papazoglu (1891)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ita Est...

Ştiţi voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Şi-nnodate
Ca să poată fi de toţi cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golaşi de vrăbii fără pene...

Dar voi nu ştiţi nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu ştiţi că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Şi că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...

Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieţii viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Şi ploaie de stele
Pentru veşnicie!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneticilor

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al ţării mele...
... Lăsaţi-mi măcar numele ce-l am
În valurile vremii să se spele.

Tu cel ce - ai năvălit în casa mea,
Cu secole-napoi şi nechemat de mine,
Cu ce ardoare, zău, te-aş alunga
Cu huiduieli si bici... de-aş fi la fel ca tine.

Şi dacă nicidecum nu simţi nevoia de-a pleca
Şi dacă gustul pâinii mele-ţi place,
Tu resemnează-te că asta-i ţara mea,
Pamântul meu de mii de ani încoace.

Munceşte-n pace glia mea, te rog,
Şi limba mea, te rog, învaţ-o-n pace,
Şi-n freamătull acestui tricolor -
Ridică-te, chiar dacă imnul meu nu-ţi place!

De două veacuri nu mai ştiu că moldovean
Înseamnă a fi stapân al ţării mele...
.. Şi doar legendele mai ţin c-am fost cândva Titan
Şi cântecele vechi - c-am coborât din stele...

poezie de Iurie Osoianu (20 iulie 2011, Chişinău)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vieţii mele, dacă ne este scris în stele...

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Pe alei cu roze ne vom plimba
Şi cu patos îmi vei cânta
Serenade la balcon, în inima mea.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Destinele ni se vor intersecta,
Sub privirea blândă a lunii vom dansa
Şi cu razele aurii ne vom îmbrăţişa
Intensificând magia sa.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
Cu răbdare şi speranţă ne vom îmbrăca
Şi un cuib fericit ne vom fabrica
Indiferent ce încercări vor apărea
Şi ce vânt va adia.

Iubirea vieţii mele,
Dacă ne este scris în stele,
În faţa lumii, noi vom spune DA!
Natura se va bucura, ne va aplauda,
Împreună vom celebra victoria
Şi prin inele va fi pecetluită familia.

poezie de Michelle Rosenberg (15 aprilie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidului

Se spune că sunt încă pui de om
Şi că n-ajung la fructe fără scară
Dar când poftesc un ionatan şi-o pară
Pot să mă sui ca veveriţa-n pom

Se spune că sunt mic; da nu sunt mare
Cu toate astea însă nu sunt mic
Că-n vise mari eu pot să mă ridic
Spre o măreaţă faptă viitoare

Partidu-mi este reazemul şi ghidul
Pe drumul ce-l urmez neabătut
Cravată roşie eu te sărut
Că mi te-a dat poporul şi partidul

Partidul mi-a dat cel dintâi condei
Şi creta cea dintâi argintie
Pe tablă "PACE" mâna mea să scrie
Şi-n pace să-nflorească anii mei

E primâvară; cerul e-n azur
Se bucură pământul ţării mele
Partidul mi-a făcut din zile stele
Tovarăşi dragi, tovarăşi buni, eu jur:

Eu jur pe tinereţea ţării mele
Pe anii care tineri se deschid
Că voi lupta alături de partid
Şi-n clipe vesele şi-n clipe grele

Că voi fi aspru şi ne-nduplecat
Cu vrajbele duşmanului de clasă
Eu pionier în şcoală şi acasă
Eu patriot şi om adevărat

....................................

poezie de Alexandru Andriţoiu din Culegere de poezii patriotice de prin anii '60
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidului

Se spune că sunt încă pui de om
Şi că n-ajung la fructe fără scară
Dar când poftesc un ionatan şi-o pară
Pot să mă sui ca veveriţa-n pom

Se spune că sunt mic; da nu sunt mare
Cu toate astea însă nu sunt mic
Că-n vise mari eu pot să mă ridic
Spre o măreaţă faptă viitoare

Partidu-mi este reazemul şi ghidul
Pe drumul ce-l urmez neabătut
Cravată roşie eu te sărut
Că mi te-a dat poporul şi partidul

Partidul mi-a dat cel dintâi condei
Şi creta cea dintâi argintie
Pe tablă "PACE" mâna mea să scrie
Şi-n pace să-nflorească anii mei

E primâvară; cerul e-n azur
Se bucură pământul ţării mele
Partidul mi-a făcut din zile stele
Tovarăşi dragi, tovarăşi buni, eu jur:

Eu jur pe tinereţea ţării mele
Pe anii care tineri se deschid
Că voi lupta alături de partid
Şi-n clipe vesele şi-n clipe grele

Că voi fi aspru şi ne-nduplecat
Cu vrajbele duşmanului de clasă
Eu pionier în şcoală şi acasă
Eu patriot şi om adevărat

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂ FII PARTIDULUI OŞTEAN...

Sunt veteran, al ţării mele fiu,
Necruţător, destoinic şi perfid,
Vădind mereu ce lepră pot să fiu
De-i sarcină de sus, de la Partid!!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti zăbava vieţii mele

Tu eşti zăbava vieţii mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj şi mii de temenele
slobozi din mine răutatea!

Trezeşti de fiecare dată
gânduri trăsnite şi rebele,
eşti cea mai insolită fată
când eşti zăbava vieţii mele!

Remarc figura-ţi încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar eşti zăbava vieţii mele!

Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună şi de stele,
te vreau aşa... îngândurată
că eşti zăbava vieţii mele!

În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că eşti zăbava vieţii mele
şi te-aş pârî... dar n-am la cine!

Că-mi eşti atât de singulară
încât îţi compun poezele,
ispită dulce şi amară,
tu eşti zăbava vieţii mele!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!