Iubesc țara
Niciodată, nici acum
Nu voi fi o piatră-n drum
Pașii mei duc inspre soare
Zi si noapte călătoare
In fuioare pun poeme
Si-n priviri sclipiri de stele
Niciodată nu m-opresc
Zilele să-mi socotesc
Dragi mi-s munții cu poiene
Si parfum de sânziene
Dragă mi-e marea albastră
Drag si cerul de mătasă!
Doinele imi curg in sânge
Valul vremii rău mă strânge
Dar speranța nu mă lasă
Stă cu mine la o masă.
Sunt româncă din străbuni
Iubesc țara, oameni buni!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poeme și eseuri
m-am detașat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă
acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
și-n valuri inspre mine curg
poeme și eseuri
e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai fi...
dacă ai fi cu mine acum
ai putea cuprinde-n pumn
toată bluza de mătasă
si-ar rămâne pielea arsă!
intre mână si picior..
ar fi calea stelelor
cu sclipiri de licurici
noaptea-n codru pe furiș!
dacă ai fi cu mine acum
timpul s-ar opri din drum
te-aș preface in izvor
mi-ai spăla fața de dor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valuri de mare
Cum pot să scriu dragostea pe un petec de cer
și cerul să simtă și cerul să-mi spună, sper,
cum să scriu iubirea și să n-o pierd în eter,
să pot descoperii pașii spre al ei ungher.
Cum poate marea rosti cuvântul iubire
când valul mă-ntoarce iar într-o amintire
și tulburată se-agață c-o rătăcire
de stâncile care rămân în nesimțire.
Nisipul mă arde mocnind jar sub picioare
și stâncile se plâng devenind luptătoare
și pașii mei străbat faleza fară soare
și ce-a fost ieri, a fost o clipă-amăgitoare.
Încă mă simt și simt durerile alpine
și parcă mai ieri mă plimbam vesel cu tine,
acum cerul, marea, ar vrea să-mi facă bine
dar nisipul mă arde cu jarul din mine.
Nu mai sper ceva și speranța mi-e pe moarte
și aș vrea să merg fără tine mai departe,
aș vrea să zbor lângă pescărușul din zare
și lângă el să-mi găsesc liniștea din mare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranța
când speranța moare
ce a mai rămas?
inima ce doare...
nu are nici glas!!
nu e drum pe care
poți ca să mai mergi!
cauți alinare..
doar in vechi povești!
când speranța moare
cerul e cu nori..
ninge chiar de-i soare
unul... e din doi!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Am un stil inconfundabil in a scrie poezie
Se perindă-n față oameni si o tonă de hârtie
In final țes o poveste despre ieri si despre azi
Despre norii prinși de cerul in albastru de topaz.
Pasul meu coboară munții si străbate lunca verde
Pasul meu trece pârâul, călcând pietre după pietre
Pasul meu nu-i șovăielnic nici când frigul mă cuprinde
Mă-ncălzesc cu vers fierbinte din o mie de cuvinte.
Port cu mine scris in sânge, gânduri care imi sunt dragi
România e Ardealul cu pădurile de fagi
România e Danubiu, delta si Moldova toată
România este marea, România mi-este vatră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, frumoaso!
va veni o zi în care
nicio umbră nu te doare
nici apus, nici răsărit
nici lumina la zenit
va veni o zi în care
nu mai simți parfum de floare
nu vezi valul înspumat
nici pădurea cea de brad
va veni noaptea cu lună
care-n cer stele adună
va veni și vânt și ploaie
și lacrimi curgând șiroaie
va veni... nu-ți este frică
vei fi lut sau o furnică
viața asta ți-a fost dată
n-o mai poți trăi odată
hai, frumoaso lângă mine
să-ți fiu miere de albine
strălucești ca niciodată
în iubire îmbrăcată!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
mi-e dor de tine, mamă...
cuvintele-s puține
mă doare amintirea
atât am luat cu mine
in dimineti cu soare
te văd lângă fereastră
cum tragi incet perdeaua
si-mi spui... te-astept la masă
imi vin adesea-n minte
atâtea lucruri dragi
aș vrea să-ți simt sărutul
din nou pe-ai mei obraji
zâmbind... mereu spre mine
tu bratele-ai intins
mi-e dor de tine mamă
chiar de am părul nins
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul trezirii neamului românesc
Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoși.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoși.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La zei și zâne-om ridica
noi vetre, temple și altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom ști că sufletul nu moare!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Din rădăcina strămoșească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Lumea va ști că suntem drepți.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nțelepți.
Noi suntem cei ce se iubesc!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrățiți
Cu zei și zâne-n nemurire!
Deschideți ochii, vă treziți!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Gusturi
Gust din mure și din fragi
Cu dulceața lor mi-s dragi,
Dar când gust din carnea ta
Dulce-al ei e altceva.
Miros floarea multor tei
Ce parfum e-n jurul ei,
Dar parfumul tău să știi
N-am să-l uit pân'-oi muri.
Drag mi-e câmpul înflorit,
Verdele abia-ncolțit,
Dacă ar fi din tot s-aleg
Dragă-mi ești într-un întreg
Mult mai mult și mi-e ușor
Să le spun cuvintelor,
Iubesc ochii tăi rotunzi,
Iubesc buzele-ți când râzi.
Mâinile ți le iubesc,
Sânii tăi îi îndrăgesc,
Mersul tău în legănări,
Trupu-ți mirosind a flori.
Gust din mure și din fragi,
Simt parfumul lor dibaci.
Miros florile de tei,
Galbene cu clopoței.
Mă îmbăt de-al tău parfum,
Cum ți-l simt venind pe drum.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o mândră româncuță
Sunt o mândră româncuță,
Îmi iubesc portul și graiul,
Am costumul îngrijit,
Din străbuni l-am moștenit.
Zâmbesc când m-alintă mama
Și-mi port cu drag marama;
Talentul mi-e bogăția,
Știu că-mi șade bine ia.
Cântecul și glasul dulce
Le port unde mă voi duce,
De portul meu îmi este drag,
Când m-așteaptă mama-n prag.
De ne-au năvălit dușmani,
Dorind a ne cotropi,
Nu ne-am pierdut speranța,
Glia noi nu ne-am vândut,
Am purtat cu stimă-n luptă
Tricolorul nostru sfânt.
Pentru mine portu-i rai,
Iubesc glia și-al meu plai...
Ploi de cântece și dor,
Leagănul românilor;
Neamul meu mi-l îndrăgesc,
Că-s româncă, mă mândresc.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionara
Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas șoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puțin,
Traiul eu decent mi-l țin
O mușcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...
Dar mi-e gândul la nepoți
Mi-aș dori să aibă toți
Bucurii in țara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpații noștri dragi
Nici pădurile de fagi
Nici cuptorul stins in vatră
Si nici merii din livadă,
Nici strămoșul ce-i in deal
Având nume Decebal.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii desculți
Murmură in jur pădurea
Este plină de viață
Spre a cerului lumină
Pinii falnici se inalță
Azi din turnul meu de fildeș
Mă cobor in vis la tine
Vom culege albăstrele
Vom fugi inspre câmpie
In meandrele vieții
Un destin va găsi cale
Să-mpletim in doi iubirea
Unei zile trecătoare
Si-alte zile cer să vină
Luminând cărări in doi
Eu tinându-te de mână
Tu făcându-mi dar din flori
Si-n fâșiile de soare
Vor sclipi ca doi bănuți
Ochii mei fără de lacrimi
Pașii timpului desculți.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seara asta
când haina nopții te-nfășoară
ascultă cântecul postat...
si-n intunericul de-afară
eu voi pluti ca vis uitat
mă voi apropia de tine
si părul blond o să-l ating
sunt visul nopții dintr-o vară
si-am revenit in anotimp
uitat eu sunt în valul vremii
ce are drum doar spre ocean
mă-ntorc din largul depărtării
și-n seara asta-ți bat în geam
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioplire în lacrimă
Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroși,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoși.
Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri și mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă pașii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.
Sunt liniștea uitării, hotarul unui gol.
Și briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viață,
Acum, în valul vieții, te strâng mai tare-n brață...
Văd munții de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse și virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie și amnar.
Îți las, iubită doamnă, o ultimă scrisoare
Și ca o nimfă-n noapte, eu mă voi pierde-n mare.
Te-aștept! Pe-o sărutare, cu semne mari și mici,
Ți-am scris, dar tu, citește! "iubito, sunt aici!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăși ești,
Decât libertatea mi-ești mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaș trăiești.
Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roți,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înțelegi nu poți.
Fără noimă te iubesc întruna,
Și când beau și-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.
Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământești,
Mi-ești și decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu ești!
Te iubesc mai mult decât speranța
Gloriei, în veac de vis și fum,
Decât țara asta ruginită,
Fiindcă tu ești țara mea acum.
Ești nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-ești mai dragă
și decât iubirea, mai presus.
poezie de Evgheni Evtușenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Dulce tinut al poamelor" de Evgheni Evtușenko este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sânziene... flori frumoase
Într-o zi așa frumoasă
dorul nostru se revarsă,
în jocul de Sânziene
cu flori multe ca pe scene.
Flori de câmp ce ne sunt dragi
în horă cu oameni dragi,
cerul s-a deschis puțin
ne așteptă să venim.
Mireasma de flori pătrunde,
izvoare și flori mărunte
plutind în părul lor bălai,
cu armonie într-un dulce plai.
Jocu-i lung în seară târzie
și multe fete au să vie,
iar pe cerul plin de stele
cele rele să se spele.
Cerul are luna plină
o boare pe frunte m-alină
și mă-ndeamnă să privesc
din vis, să nu mă trezesc.
poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa României
Din cenușa strămoșască,
Prunc de daci, neam de români,
Ram de salcie aleasă,
Printre oameni dragi și buni,
Drag de țară-n piept de stâncă,
Brazi crescuți spre-a apăra,
România, țară scumpă,
Toți românii vor avea.
Din cenușa strămoșască,
Demn, românul s-a-nălțat,
Pentru țara românească
Cu dușmanii a luptat.
Vis de scumpă libertate,
O cetate-ntre popoar.
Aici nu există moarte,
Doar iubire, pace, soare.
Prunc de daci, neam de români,
O iubire-adevărată
A unit oamenii buni
Horă mare-n vremi de sloată,
În al unirii râu și cânt...
Prinși sub flamura dreptății,
Ca un mac pe cer arzând,
Sub lumina trinității.
Ram de salcie aleasă,
Rod de pâine-n grâul copt,
Soarele ca o mireasă,
Voal de vis pământul tot...
Ii cu ape reci pe poale,
Brazi pe fote. Sus, pe stâncă,
Pe chihlimbării covoare,
Stele-n râuri par să curgă.
Printre oameni buni și dragi,
Eu o cumpănă-a fântânii,
Am crescut. Pui de români,
Treceau urmându-și străbunii.
Alergam... Cu tricolor
Îmi prindeam cosița-n noapte,
De români să-mi fie dor
Viața toată, pân' la moarte.
Dor de țară-n piept de stâncă.
Vulturi îngeri sidefii,
M-au ales a fi româncă
În adâncul inimii.
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Ca un râu învolburat,
Sunt eu inimă de soare,
Țara-ntreagă-am colindat...
Brazi crescuți spre-a apăra
Datini și străbuni și neamuri,
S-au unit în țara mea,
Prinși în dragoste și-n ramuri,
Viața-n chinuri de și-au dus,
În frăție, demn, românii,
Ca o candelă-au apus
Su genunile furtunii.
România, țară scumpă,
Maci pe buze și-n privire,
Maci în lanuri, maci pe luncă,
Zâmbete și fericire.
Țară scumpă și bogată,
Noi etern te vom slăvi.
Brațul torță-mparfumată,
Păcii-n lume va sluji.
Toți românii vor avea
Sâgeriu vin în pahare,
Pită, sare... Dragostea
Omul cu inimă mare.
Toate-n lume se împart,
Neam de neam și neam de glie,
Legământul sângelui,
Toată lumea vrem să-l știe!
Toți românii vor avea
România țară scumpă,
Brazi crescuți spre-a apăra
Drag de țară-n pipt de stâncă.
Printre oameni dragi și buni,
Ram de salcie aleasă.
Prunc de daci și de români,
Din cenușa strămoșască...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E țara mea!
În țara-n care codrii plâng ades
Și Dunărea îmbrățișează marea,
Se lasă munții către deal, la șes
Unde chindia-ți taie răsuflarea.
În țara-n care toate sunt pe dos,
De unde, nu mai pleacă sărăcia,
Vibrează-n suflet viersul cel duios
Și e prezentă încă, omenia.
E țara mea, cu bune și cu rele
E țara nimănui și-a tuturor,
Și a trecut prin cumpene prea grele
Purtate cu obidă, de popor.
O zi pe an îți suntem datori, țară,
O zi pe an măcar, să te cinstim,
Destul în rest, te facem de ocară
Când pentru alții, din nevoi, spetim.
Mi-e dragă țara asta necăjită
Ce speră că-ntr-o zi va prospera,
Vă jur, oricât aș fi de îndârjită
Am s-o iubesc mereu, e țara mea!
poezie de Adriana Papuc (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoaptele vântului
Îmi șoptește vântul,
îmi surâde în drum
sub freamătul de frunze
trece cu pași mărunți
aminte să-mi aduc,
de primăvara de altădată
când călcam pe iarba verde
desculță și fără griji
îndreptam ochii spre soare
să prind curcubeul
din aerul parfumat
cu miresme de floare
din cireșii inforiți
azi iubesc ploaia caldă
ador primăvara și simt că renasc
te întreb, spune-mi cine te-a trimis?
al cui gând de primăvară
se întoarce iar la mine,
într-un dans efemer al destinului
mi-e dor de susur de izvor
și doina din timpul trecut
de ziua-n care te-am văzut
sub cerul care lumina
pământul drag din țara mea.
poezie de Maria Ciobotariu (17 martie 2020)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!