O primăvară plină de frumusețe! La mulți ani!
A mai trecut o iarnă prinsă în a vremii grindă,
Soarele îmbujorat discu-ncepe să-și aprindă,
Ochii umeziți tresar mânați la viață insistent,
La apelul primăverii ghiocelul e prezent.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Trecătoare iarnă...
A mai trecut o iarnă pe la mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc în văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.
Ochii în licăr se-adapă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, urăsc acest prezent,
Un curcubeu aștept după o ploaie.
Fuiorul iernii se destramă-n ceruri,
În sobă a rămas cenușa-i stinsă,
Topită-i veghea nopților cu geruri
În primăvara de fiori aprinsă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai trecut o iarnă
A mai trecut o iarnă peste mine,
Nu pot să-i mai suport hainele-i grele,
Am să le-arunc prin văgăuni străine
Sau le dau foc, m-am săturat de ele.
Ochii-îmi sunt umezi, mă roagă insistent,
Nu vor să mă mai vadă prin noroaie,
Nu uit trecutul, mă doare-acest prezent:
-Un curcubeu s-apară după ploaie!
A mai trecut o iarnă peste mine,
De greaua-i talpă nu m-am lăsat strivit,
Am învins nopțile de nesomn pline,
Nu mi-a fost teamă de gerul crâncenit.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primăverii timide
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.
Vântul turbat cioplește-n plopii plângători,
Mișcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemnițat de după nori,
Primăvara e tăcută și timidă.
Întârziați de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-și deschidă,
O albinuță prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a mușcat în zori,
Stă soarele întemnițat de după nori...
rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ni s-a născut Iisus!
Se-aprinde-o luminiță-n zori de ziuă,
Magii, vestind, pe boltă-ncep să lunece,
Un iz dulceag de grâu zdrobit în piuă
Răzbate-n aluatul sfânt din scutece.
Steluța tainică pătrunde-n suflet,
Nădejdi răsar în calea mântuirii,
Îngeri în cor dau cerului răsunet,
Păcate ard în razele iubirii.
Lin licărește-n candela din grindă
Credința vie ce-n noi nu a apus,
O stea mai tare stă să se aprindă,
E sărbătoare... Ni s-a născut Iisus!
Crăciun fericit!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocelul vestitor
Ghiocel, alb și plăpând
vii cu primăvara-n gând,
cu iubirea în petale
și cu soarele pe vale!
Iar din ochii primăverii
înverziți în faptul serii,
dintr-un bulb miraculos
răsari ghiocel, voios!
Curajos de când te știu,
alungi iarna în pustiu
dar păstrezi din haina sa,
albul în petala ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul în echinocțiul primăverii
TIMPUL ÎN ECHINOCȚIUL PRIMĂVERII
(sonet de echinocțiu)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Îi țes fericirii marame de dor.
Pomii-și dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
20 martie, 2022
Maria Filipoiu / sonete timpului
sonet de Maria Filipoiu (20 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ECHINOXUL PRIMĂVERII (sonet renașterii)
ECHINOXUL PRIMĂVERII
(sonet renașterii)
Cu echilibru în viața tuturor
Vine echinocțiul de primăvară,
Când speranțe, ce spre orizont zboară,
Fericirii îi țes marame de dor.
Pomii dezbracă a iernii povară
Și dor de viață duc în mugurii lor,
Iar păsări își înalță triluri în zbor,
Căutând cuiburi de odinioară.
Timpul închide vremii reci o poartă
Și alta îi deschide primăverii,
Cu Soare, anotimpuri să despartă.
Ziua și noaptea stau în pragul serii
La taifas, împărțind a vremii soartă,
Precum iubirea și-o împart tinerii.
20 martie, 2022 Maria Filipoiu / sonete timpului
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăind din amintiri
Cu miros de orhidee
Și cu ochii tăi căprui,
M-ai înnebunit femeie
Nu se poate! O să-mi spui.
Nu știu cine a-nceput
Să privească-n viitor?
În ochii tăi eu m-am pierdut
Și asta nu întâmplător.
Cu o singură privire
Care nicicând nu pot s-o uit,
Mi-a trecut tot prin gândire
Și prezent dar și trecut.
Acum când ești departe
Stau trăind din amintiri,
Citind scrisorile pictate
Având miros de trandafiri.
Aștept clipa revederii
Sunt încorsetat de gânduri,
La venirea primăverii
M-am înconjurat de gânduri.
poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2002)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Iordănitului fetelor
De Bobotează, să-și viseze ursitul,
Pun busuioc sub perină sau la grindă
Neprihănitele, sperând să le prindă
Cu Făt-Frumosul în brațe, răsăritul.
În zorii de zi, cu mintea întreprindă,
Fiindcă n-a proliferat socotitul,
De Bobotează, să-și viseze ursitul,
Cu busuioc pus sub pernă sau la grindă,
Nădăjduind să-și găsească potrivitul,
Din lumea fecioarelor, să le desprindă,
Se adună-n ceată și merg cu stropitul
Obicei menit speranța să le-aprindă
De Bobotează, să-și găsească ursitul.
hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul iordănitului fetelor
Pun busuioc sub pernă sau la grindă
De Bobotează, să-și viseze ursitul,
Neprihănitele, sperând să le prindă
Cu Făt-Frumosul în brațe, răsăritul.
În zori-de-zi, cu mintea întreprindă,
Fiindcă nu le-a proliferat socotitul
Cu busuiocul sub pernă sau la grindă,
De Bobotează ca să-și viseze ursitul,
Nădăjduind să-și găsească potrivitul,
Din lumea fecioarelor, să le desprindă,
Se-adună-n ceată și merg cu stropitul
Obicei menit speranța să le-aprindă
De Bobotează, să-și găsească ursitul.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă veșnică
În suflete e viscol și lipsă de lumină,
Ni-i sumbru; nici primăvara nu mai vrea să vină!
Ne șuierăm cuvinte ca acele de gheață,
Ne-aruncăm priviri stranii, secate de viață.
De când, - constant, - iubirii, îi distrugem misterul,
Ni-i iarnă permanent, ne-mperechem cu gerul;
Primim doar flori de țurțuri și sentimente reci,
La iarnă nesfârșită ne-am condamnat pe veci!
Un ghiocel, de-ar îndrăzni, capul să-l ridice,
Ca primăverii, viața lui întreagă, să-și dedice,
N-ar avea nicio șansă, e condamnat uitării,
Îl vom strivi, cinici, sub bocancii nepăsării!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea primăverii
A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnișoară
Și giulgiu moale de mătasă.
Hingheri veniți din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.
Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.
Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia și mai frumoasă,
O așteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ghiocelul alb -
parfumul primăverii
în piept o floare
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ghiocelul alb
parfumul primăverii
în piept o floare
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie de iarnă
Searbădă-i iarna ninsă de sterpele-i zăpezi,
De neguri reci pătrunse din zori până-n nămiezi,
Sătul de haina-i roasă pământul înnegrit
În dalb costum așteaptă să fie primenit.
Subțire, îmbrăcată în boțite rochii,
Cu albe flori n-a vrut să ne încânte ochii,
Ar vrea să fie alta, tot caută-n zadar
Să-și regăsească locul sortit în calendar.
Se stinge ziua-n jaluzeaua din fereastră,
Dorul își face cuib în frezia din glastră,
Din aripi fâlfâie amurgu-n prag de seară,
Nostalgice chemări în noapte lin coboară.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
6 februarie - Ziua falimentului personal
Afacerea cu viața
Îmi merge și-n prezent,
Atent îi innod ața
Și nu dau faliment.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recomandare
Când becu-n beznă v-a lăsat,
Cu șurubelniță, patent,
Lumină face și la pat,
E bun la treabă și-n prezent.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele vrăjitor
Ghiocelul nu-i o floare,
Ci... un fulg de nea pe care
Soarele l-a tot vrăjit
Până fulgul... a-nflorit!
poezie de Emilia Plugaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sptămâna patimilor
Smerit cerându-ȚI îndurare
Cu ochii umeziți în lacrimi,
La TINE vin să-ți cer iertare
În zilele de chin și patimi.
Pe vârful de Golgotă-n pripă
Purtându-ȚI crucea-n grea osândă
Aș vrea să mă opresc oclipă
Să-ȚI mângâi rana sângerândă.
Înduri a spinului coroană
Pe fruntea-ȚI blândă, luminată,
Dușmanii răi, plini de prihană,
TE-au prins și TE-au vândut îndată.
Prin răstignirea TA pe cruce
Au săvârșit păcatul sorții,
Viață-n morminte poți aduce
Călcând pe moarte-n fața morții.
Îmi caut liniștea-n tăcere,
Încrezător aștept să vină,
Credința împăcată-mi cere
S-o-mprăștii în lumina lină.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amurgul pământesc
In amurg, doar în amurg
Intră Soarele în pârg
Și deschide larg apoi
Ochii umeziți de ploi,
Când amurgul pământesc
Cu-Asfințitul Sfânt Ceresc
Se-mpreună în eter
Purtând Soarele pe cer.
În amurg, doar în amurg,
Plete rubinii îi curg
Soarelui pe piept, pe spate
Și pe brațele curate.
Iar când Soarele se duce
În locașu-i să se culce
Rugă către Ziditor
Murmură încetișor:
,, Spiritele fie treze
Astrele să le vegheze''.
Și citește din Psaltire
Rugă pentru-ntraga fire.
În amurg, doar în amurg
Când e Soarele în pârg
Torsul Lunii luminat
Lumilor e închinat.
O hlamidă îngerească
Are strai bolta cerească
Până către-a doua zi
Soarele când va sosi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (26 decembrie 2009)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar