Nostalgie de iarnă

Searbădă-i iarna ninsă de sterpele-i zăpezi,
De neguri reci pătrunse din zori până-n nămiezi,
Sătul de haina-i roasă pământul înnegrit
În dalb costum aşteaptă să fie primenit.

Subţire, îmbrăcată în boţite rochii,
Cu albe flori n-a vrut să ne încânte ochii,
Ar vrea să fie alta, tot caută-n zadar
Să-şi regăsească locul sortit în calendar.

Se stinge ziua-n jaluzeaua din fereastră,
Dorul îşi face cuib în frezia din glastră,
Din aripi fâlfâie amurgu-n prag de seară,
Nostalgice chemări în noapte lin coboară.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâşneşte-n ţipete zăvorul porţii,
Vântul porneşte adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torţii,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n faţa sorţii,
Nu lăsăm pradă viaţa-n gheara morţii,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

-Să vii în zori de zi când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde şi călduţe,
Când boabele de rouă-mprăştie răcoare
Şi bolta-îşi stinge-ncet şiragul de steluţe.

-Să vii pe la nămiezi, pe arşiţă de soare,
Să nu ai teamă că razele-s aşa fierbinţi,
Vântul stârneşte adierile-i uşoare
Şi lin ne-om undui pe-aripile-i cuminţi.

-Să vii în prag de-amurg când soarele apune,
Şi ziua pleacă-încet trăgând zăvor portiţei,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da şi mângâieri cosiţei.

-Să vii în miez de noapte pe lună de cleştar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopţii,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Doar fericirea să ne iasă-n calea sorţii.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul convolut

Cu umbrele întinse peste seară
ajung regrete rupte din trecut,
se-aşază pe o margine de scut,
să le ascult povestea-ntâia oară.
Şi vor să-nceapă toate deodată,
eu aş dori să le ascult pe rând,
dar simt că se apropie dansând,
iar dansul se învârte ca o roată.

Se-aude-n depărtare o fanfară,
un saxofon coboară în bemol –
pe volta suplă dintre fa şi sol
regretele din horă parcă zboară.
Încearcă să ajungă pân' la stele,
diezii din fligoarne mă rănesc,
dar un becar, aproape nefiresc,
se zbate între dorurile mele.

Adun, în grabă, gândurile toate,
le spun să te aducă din trecut –
cu un regret din dorul convolut
să te aşeze-n patul cu păcate.
Dar dorul să rămână la fereastră,
de strajă să ne fie până-n zori,
iar la sfârşit să ne aducă flori –
garoafe roşii, puse într-o glastră.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne părăsesc părinţii...

Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopţii coboară şi se-înfige-n sat,
Nălucile-şi împrăştie fiorii reci
Şi umbre stranii joc într-un decor ciudat.

Aruncă bufniţe priviri pătrunzătoare,
Ţipă în cor prin poduri vechi şi ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.

Prea des se-aude glasul bufniţei în sat,
Prea multe stele se desprind şi apoi pier,
Săraci, îmbătrâniţi, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinţii dragi, se duc la cer.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

- Să vii în zori când soarele răsare,
Să ne scăldăm în raze blânde şi călduţe,
Când boabele de rouă-mprăştie răcoare
Şi bolta-şi stinge-ncet şiragul de steluţe.

- Să vii pe la nămiezi pe arşiţă de soare,
Nu-ţi fie teamă că razele-s aşa fierbinţi,
Stârni-va vântul adierile-i uşoare
Şi lin ne-om undui pe-aripile-i cuminţi.

- Să vii la asfinţit când soarele apune
Şi ziua pleacă-ncet trăgând zăvor portiţei,
Rămânem doar noi doi, intrăm în altă lume,
Săruturi dulci ne-om da şi mângâieri cosiţei.

Să vii în miez de noapte, pe lună de cleştar,
Văpăile din ochi să-nfrângă taina nopţii,
Să nu lăsăm iubirea să treacă în zadar,
Să ne rugăm de fericire-n calea sorţii.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară egoistă

De fiecare Paşte, e-o altă primăvară-
N-o recunosc în verde şi nici în rogvaiv.
O caut înăuntru, mai răscolesc pe-afară,
Dar ea îşi schimbă straiul, fără nici un motiv.

O dată-i prea târzie şi în tăceri se-ascunde,
Pe sub zăpezi aşteaptă să ne rugăm de ea
Şi doar în file albe de calendar pătrunde,
Dar să-şi arate nurii, prin luncă, nici că vrea.

Iar uneori goneşte zăpezile, nebuna
Şi se insinuează-n decembrie, cu flori,
Nu-i pasă că va ninge şi-i va-ngheţa cununa-
Ea cântă şi dansează în prag de sărbători.

Oricum ar fi, oriunde şi-oricând, ea ne surprinde
Cu-atâta frumuseţe, că uneori, aş vrea,
Să am mai multe braţe, pe toată, s-o pot prinde
Şi s-o lipesc de mine şi de tristeţea mea.

Dar ştiu că-i schimbătoare şi neastâmpărată,
Nu stă-ntr-un loc şi pleacă fără, măcar, să-şi ia
Adio de la mine. Şi cred că-i vinovată,
Că nu mă ia-n bagaje, să plec şi eu cu ea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânioasa

Am să merg mai înspre seară
Prin dumbrăvi, ca mai demult,
În privighetori să-mi pară
Glasul Linei că-l ascult.
Mai ştiu eu ce-aş vrea s-ascult!
Că-n zori Lina sta-n portiţă,
Sălta-n vânt a ei altiţă,
Vântul îi sălta-n cosiţă
Şi-i făcea floare-n obraz:
Eu mergeam la plug în laz,
Şi, când trec, Lina s-ascunde,
Parcă nici nu m-a văzut.
Îi vorbesc, şi nu-mi răspunde,
Nu-mi răspunde!
Şi-o întreb, şi nu-mi răspunde!
Şi mă mir - ce i-am făcut!

Vreau de-aici să rump o floare!
Ochii unui înger scump
Au albastrul de cicoare,
Şi cicoare vreu să rump -
Mai ştiu eu ce-aş vrea să rump!
Că-n amiazi venind pe vale,
Întâlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: - "Na-le!
Þi-am cerut eu ţie fragi?"
Ochii ei frumoşi şi dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe tăcut,
Şi vedeam că-i umblă ochii,
Umblă ochii
Ca la şerpi, îi umblă ochii,
Şi mă mir ce i-am făcut!

Să-mi pun capul pentr-o Lină,
Să mă fac un om pribag!
Ieşi din neguri, lună plină,
Să mă vezi la Lina-n prag -
Mai ştiu eu ce-aştept în prag!
Alte dăţi suna zăvorul;
Lina pe furiş, ca dorul,
Păşea-n degete pridvorul
Şi la mine-n prag venea
Mamă-sa cât ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau în prag - şi ea nu vine,
Nu mai vine!
E târziu şi nu mai vine...
Şi mă mir - ce i-am făcut!?

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul aşteptării

Paşii grei îmi rătăcesc pe-aleile pustii,
Zefiru-împrăştie mireasmă-n prag de seară,
Pe-o bancă, sub teiul încărcat, te-aştept să vii,
Din chioşcul vechi străbat acorduri de vioară.

Amurgul se coboară în ape străvezii,
Se tulbură în val priveliştea de-afară,
Paşii grei îmi rătăcesc pe-aleile pustii,
Zefiru-împrăştie mireasmă-n prag de seară.

Dorul m-apasă greu şi simt a lui povară,
Înfrânt şi-ngândurat te-aştept, tu n-ai să ştii
Că-n lunga frământare a serilor târzii
Singurătatea mi se zbate prinsă-n gheară,
Paşii grei îmi rătăcesc pe-aleile pustii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne părăsesc părinţii

Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
A nopţii gheară se-nfige-adânc în sat,
Nălucile-şi împrăştie fiorii reci,
Stranii umbre joacă-ntr-un decor ciudat.

Aruncă bufniţe priviri pătrunzătoare,
Ţipă în cor prin poduri vechi şi ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.

Prea des se-aude glasul bufniţei în sat,
Prea multe stele se desprind şi apoi pier,
Săraci, îmbătrâniţi, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinţii dragi, se duc la cer.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roşcate
Trimite vântu-n suflul alinării.

Cocorii obosiţi se vaită-n şoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării.

Se spală luna în apa înserării
Şi stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veştede-adorm în liniştea uitării,

Amurgul arămiu din aripi bate...

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizantema

Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare,
Surâde, învinge frigul înfruntând vremea de-afară,
Soarele-i trimite-o rază blândă şi ocrotitoare.

Între flori biruitoare, ploaia, vântul n-o doboară,
Izbândeşte-a ei iubire, luptă fără încetare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară,
Nu a vrut să dea sărutul brumei reci, necruţătoare.

Dinspre deal vine tristeţea împroşcând a ei vâltoare,
Curg petale, albe lacrimi, într-o plângere amară,
Suferă şi nu renunţă, e o bravă luptătoare,
Sfârşeşte ca o martiră printre flori nemuritoare,
Nu se vaită, nu se teme de a toamnei grea povară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

Chiar dac-am îmbătrânit,
tot mai vreau să fiu iubit,
către tine vin hop-hop,
când la trap, când la galop.
Drumul mi se pare lung
şi de-abia, abia ajung,
de cu zori şi până-n seară
drumurile mă doboară,
de cu seară până-n zori
mi te dau să mă omori,
dar să nu mă-omori de tot
cât mai vreau şi cât mai pot,
cât mai pot şi cât mai vreau
din urcior nectar să-ţi beau,
gura ta dulce povară,
ca Salcâmu-n primăvară,
cu flori albe parfumate,
mistere nedezlegate
ce atrag albinele
şi sporesc stupinele
fericind pe prisăcari,
răsplătiţi drept gospodari,
practicanţi de sentimente
blânde, tandre, înţelepte.
Prisăcaru-i om şi el,
dar în dragoste rebel,
se supără de-i iei locul,
moft că şi-a pierdut norocul,
îşi ia masca de pe faţă
să-ţi dea lecţia de viaţă:
Prisăcarul sunt chiar eu,
iar tu eşti Salcâmul meu.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna a uitat să ningă

Supărate anotimpuri pe la noi nu vor să treacă,
Răzvrătite vin în grabă, stau puţin şi apoi pleacă.
Vremea-n treacăt ne tot minte, nu e cea din calendare,
Suferă pământu-n tihnă, hainele îi sunt murdare.

Iarna a uitat să ningă, ziua zace-n întuneric,
Ne-au ameninţat nori negri, au trecut, şi-au dat în petic,
Prin ninsorile răzleţe ne-au trimis câteva semne,
Neaua nu vrea să se-arate, n-are cine s-o îndemne.

Domolit fâlfâie vântul din aripi înţepenite,
Zboară ciorile-n izbelişti peste câmpuri zgribulite,
Întristată e pădurea legănându-şi goale ramuri,
Stau copiii supăraţi aşteptând iarna la geamuri.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea poetului

Peniţa frântă n-a mai vrut să scrie
Pe fila tristă plină de răceală,
Sătulă de atâta plictiseală
Împrăştie doar pete pe hârtie.

Cuvinte stau la rând în aşteptare,
Cu greu desprinse din a muzei poală
Se-ncurcă între ele-n vălmăşeală,
Se-ngrămădesc în versurile-amare.

Să zburde-ar vrea pe pajiştea albită,
Dorul scâncind în vârful de peniţă
Coboară lin în inima-i rănită,

Poetul scrie-n noaptea răzvrătită
Să-şi îndulcească clipa lui pestriţă
Şi-adoarme cu dorinţa împlinită.

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-mă la viaţă

-Întoarce-te, suavă primăvară
Şi umple-mi golul ce mi-a fost lăsat!
Vino, trezeşte-mă la viaţă iară,
Dă-mi înapoi ce iarna mi-a furat.

Tu-mbraci copacii cu mugurii plăpânzi,
Se vor umfla şi vor plesni îndată,
Firave frunze împinse spre izbânzi,
Râzând, vor înverzi pădurea toată.

Tu laşi izvorul lin curgând spre vale
Să şiroiască-n scurgeri cristaline,
Aduni în vaduri unduiri domoale
Şi-aduci în murmur zumzet de albine.

Tu-ntorci din pribegie de departe
Păsări cu dor neţărmurit de-acasă,
Zburând din zori şi până-n prag de noapte
Nu ştiu de oboseală, nu le pasă.

Întoarce-te, iubită primăvară,
Covorul verde ni-l aşterni în prag,
Un vânt călduţ adie lin pe-afară,
Bine-ai venit, te-am aşteptat cu drag!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări

într-o noapte
m-am întors în trupul tău
căutam seninul zărilor albastre
în ochii cruzi şi temători

mănunchiuri de tristeţi
le-am adunat în palmă
neagră e noaptea
e hău în jur, în noi

din vremuri triste, reci
pe drumuri, pe poteci
pe unde tu femeie
ai uitat să treci

gândul s-a frânt în trup
ţipă ecoul în veşnice tăceri
eternitatea zace
pe aripi rupte de înger

patima s-a stins
în cuvânt necuprins
şopteam chemări în noapte
tu nu ai auzit

pe mare
ţipau pescăruşii
a chemare, a visare
tu unde eşti, eu cine sunt

urla furtuna în mine
mă afundam între alge zălude
păşind pe ţărmuri de amor
în căutări ce ardeau în tainic dor

se întoarce iar valul din larg
mângâiat de alt val
sărută femeia, chipul, trupul şi sânii
ce joc ireal

pe aripi iubito
mă întorc, mă întorc la mal
femeie, candela iubirii
să mă aştepţi, să mă aştepţi în prag

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reginei nopţii

Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară,
S-a gătit regina nopţii în rochie sidefie
Şi răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.

În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-şi cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară.

Cupe albe îşi deschide zâna nopţilor de vară,
Singuratică în noapte veghează cu străşnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna bate la fereastră,
Vrea să intre-n casa noastră,
De cei mici e aşteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluţe mii şi mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuţe pe cărări
Şi bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile şi le dezgheaţă
Şi devin iar plini de viaţă.
Aşa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.

poezie de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru Eminescu

Ţi-e spiritul un înger vis şi val...
Pluteşti tăcut pe lacul de cleştar,
Eşti taina vieţii, blând Luceafăr eşti
Ivit în lumea noastră de poveşti.

Cu flori de tei ne-acoperi tâmpla ninsă,
De dorul tău, de lacrimă cuprinsă,
Cu Eminescu-n gând cutreieram
Şi în lumină, îngeri, alergam.

Lin cânt în suflet... Ploi de flori de tei,
Cad - o ofrandă, iar, din ochii mei.
Zi sfântă-avem de-acum în calendar,
Căci s-a născut poet român cu har.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă ...

Gerul nopţilor cu stele,
Albe flori îmi prinde-n geam;
Mărgărite şi betele
În zori de zi le zăream.
Gingaşe, ca o mimoză,
Atinse de raze pier.
Prin perdele spionează,
Bântuite de mister.
Le mângâi cu răsuflarea
Mirosind al lor parfum.
Evadează din strânsoarea
Geamului, croindu-şi drum.
Firave şi neperene
Se topesc cât ai clipi.
Plâng cu lacrimi diafane,
Din geam de le-oi dezlipi.
Reci, ca şi gheţarul nordic,
N-au culoare, n-au miros.
Din decorul lor feeric,
Dispărând miraculos.
Cum au prins viaţă în noapte,
Aşa pier pe la nămiezi.
Măiestre, bizare fapte,
De-ţi închipui că visezi.
Diamante şi safire
Încrustate-n filigran,
Ce-s sortite spre pieire,
Au fost zămislite-n van.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!