Moartea primăverii
A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnișoară
Și giulgiu moale de mătasă.
Hingheri veniți din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.
Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.
Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia și mai frumoasă,
O așteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeița mea
În rochie albă de mătasă ai apărut în calea mea.
Erai așa de grațioasă, zeița mea cu ochi de stea.
Erai ca o gingașă căprioară,
Care își potolește setea la un izvor
Și am înțeles din clipa aceea că veșnic de tine mi-a fost dor.
M-am apropiat atunci de tine și în brațe cu drag te-am ridicat.
Erai ușoară ca puful de păpădie și miroseai a flori de fag.
În rochie albă de mătasă ai apărut în viața mea.
Și vreau să-mi fii mireasă, zeiță cu chip de stea.
poezie de Vladimir Potlog (16 august 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochie albă
Rochie albă de mătasă,
Val de horboțea la geam,
Peste timp iară se lasă
Amintirea de cândva.
Jurământ în desfătare,
Tinerețe prinsă-n joc
Clopoței de primăvară,
Într-o clipă de noroc!
Rochie albă-senină,
Precum gândul meu era,
Așezatu-mi-ai cunună
Între mine și o stea!
Iară anii, chiar de pleacă,
Dalbă tu rămâi mereu
Și destine alte leagă
Într-un Eu și-un Odiseu...
Scutură din cer petale,
Peste creștet să le cază...
Doar noroc le-așterne-n cale:
Doamne, binecuvântează-i!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O primăvară frumoasă!
O primăvară frumoasă!
Cum o fi!
Alunecoasă,
Pe fir alb, intrând în casă
Și pe roșu, de mătasă...
Mărțișor ce ne trezește
Din somn lung și ne vestește:
Gata, e de-ajuns, trăiește!
O primăvară frumoasă!
Dimineața, cam geroasă,
Printre nouri, luminoasă
Și din când în când, ploioasă,
Ca oricare primăvară...
Păsărele spre cer zboară,
Dând din aripi prima oară,
Muguri mici încep s-apară,
Cu dorința fermă, clară,
De-a-nverzi în primăvară!
O primăvară frumoasă!
Plictisită sau zeloasă,
Cu zâmbet sau plângăcioasă,
Pură, albă, păcătoasă,
Ca și omul, de altfel,
Dar, sunând din clopoțel,
Că renașterea e-n toi
Și ne-atinge și pe noi!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E liniște în a mea iarnă
E liniște în a mea iarnă,
Noaptea-i pustie și-i prea lungă,
Un nor răzleț ar vrea să cearnă,
Nu-l lasă vântul, îl alungă.
Sfârșește-o frunză în pământ,
Îngroapă-ncet dorul de vară,
Luceafăru-i de neînfrânt,
Întemnițat nu vrea să moară.
Acoperiți de-aceeași umbră
Privim absenți la norii grei,
Ne-ndepărtăm de lumea sumbră,
Te simt aproape... Știu ce vrei...
Mi-e dor de ale tale șoapte,
Așteptăm neaua să se-aștearnă,
De-mi iei neliniștea din noapte
E liniște în a mea iarnă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamnă
Ce frumoasă sunteți, doamnă,
Chiar și-așa, puțin mai tristă
Când pășiți ușor spre toamnă,
Vara voastră mai există.
Când pășiți pe drum pierdută
Undeva într-o visare,
Soarele parcă sărută
Umbra voastră pe cărare.
Și așa frumos vă șade
Cănd vreți să puneți la loc
O șuviță ce tot cade
Și alunecă din coc.
Chiar dacă vă enervați
Când vă credeți furioasă
Poate nu știți, dar aflați
Doamna mea, sunteți frumoasă!
Știți voi doamnă ce minune,
Ce miracol v-a-ntrupat
Dar pe drum, câte un june
Vă privește încântat.
Fiindcă-n trupul de fecioară
Simt că se adăpostește
Încă multă primăvară
Care vă întinerește.
Iar de cumva se întâmpă
Un fir alb să strălucească
Ici și colo, pe la tâmplă,
Iarna n-o să poposească.
Până fulgii or să cearnă
Fluturi albi într-o ninsoare,
Bucurați-vă azi, doamnă
De căldură și de soare!
E ceva ce mă îndeamnă
Să vă-ntreb ce v-a-ntristat
Iar de nu-mi răspundeți, doamnă,
Răspund eu: n-a meritat!
Doamna mea fără de nume
Știu că nu vă regăsiți
Căci veniți din altă lume,
Dar vă rog eu să zâmbiți!
poezie de Florentina Mitrică (5 mai 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Nostalgie
Tu erai o primăvară,
Eu un început de toamnă.
Amândoi trecuți prin vară
Am ajuns în "albă iarnă".
Tu nu mai ești primăvară,
Nici eu început de toamnă.
Dar tot ca odinioară,
Ai rămas o dulce doamnă.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rochia de mireasă schimbată cu altă rochie de mireasă crează confuzie mirelui...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Primăvară
Din aburi de trecut se desfășoară,
Ca o fantasmă, lunecând prin aer,
Făptura ta; s-a scurs pe-al vremii caier,
Un an de-atunci, și-i iarași primăvară.
Și azi te văd precum odinioară
În umbra dimineții, diafană;
Nu poate-a te reda săraca-mi pană
A unui început de primăvară.
Simt, clipa-aceea-adânc mă înfioară
Și nu pot șterge vie-mi, plăsmuirea
A unui chip ce mi-a-nrobit simțirea
Ținând în păru-i flori de primăvară.
Privirea-ți, enigmatică fecioară,
Cea născătoare de adânci eresuri,
Având o mie și-unu' de-nțelesuri,
Purta în suflet veșnic, primăvară.
Plutești ca răsărind, a câta oară,
Să-mprăști voalul alb ce-ar vrea s-aștearnă,
Uitarea-n timpul nins o-ntreagă iarnă,
Spre-a-mi readuce-o altă primăvară.
O, amintirea ta nu vrea să moară,
Învie iar și iar ca-ntâia dată;
De o alung cumva, apare iată,
Mereu la fel, cu-o nouă primăvară.
poezie de Ionel Adrian Gugea (26 martie 2013)
Adăugat de Ionel Adrian Gugea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Griji de locatar la început de iarnă
Când zăpada stă să cearnă
Griji încep să se ivească:
Ne va încălzi la iarnă
Doar căldura... sufletească?
epigramă de Ioan Roșca
Adăugat de Ioan Roșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rochie de mireasă
Mă-mbrac în rochie de mireasă
Și trandafiri îmi prind în păr,
Mamă, să fiu cea mai frumoasă!
Căci vezi, de tine îmi e dor...
Nuntirea-mi, astăzi, printre îngeri,
Deschide porți visului tău...
Gătită-ș în argint de stele...
Vin îngerii la pieptul meu.
Un fluture cu aripi albe
Coboară iar pe catafalc,
Eu sunt în rochie de mireasă,
Voi, semne sub mormântul alb...
Tu ești cu tatăl nostru, mamă,
Iar singură, aici, sunt eu...
Durerea munții parcă-i sfarmă
Și-o știe numai Dumnezeu.
Copac trudind spre fericire,
Din visul vostru întrupat,
Mireasă, calc întru nuntire,
Spre mult deplânsul catafalc...
De fericire plâng și cerul
Azi s-a deschis deasupra mea
Spre-a mă vedea și voi, măicuță,
Oh, mama mea, măicuța mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mormântul Rakhilei
"A murit și-a fost înhumată de Iacob
Lângă drum..." Și niciun nume pe mormânt,
Nimic scris, niciun semn acolo, doar colb.
Noaptea, se vede licărul unei lumini, plăpând,
Și mai este cupola văruită, alb, cu var,
Și-o anume paloare purtată de palele de vânt.
La căderea serii mă apropii timid
Și sărut țărâna și varul, uimit, înfiorat și umil
În fața acestei pietre funerare, simplă, albă și rece;
Cel a mai dulce dintre cuvintele lumii! Rakhil!
* Rakhil este echivalentul rusesc al numelui biblic Rahela, soția patriarhului Iacov ( Facerea, 29).
poezie clasică de Ivan Alexeievici Bunin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rochie albă de mireasă
În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Ești a inimii mele aleasă,
Ești o floare de nu-mă-uita.
Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzește sufletul meu prea-păcătos.
Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Și sub steaua fericirii
Toată viața cu dragoste să trăim.
Dar m-am trezit din a mea visare
Și întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.
Căci tu dormeai lângă mine
Somn dulce și ușor
Și eu, parcă să nu audă nimeni,
Ți-am șoptit, iubito: te ador.
poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua nunții e rochie de mireasă, după nuntă e o fostă rochie de mireasă...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capăt de lume
În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinație anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârșea din marș la capătul de lume.
Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.
În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aș mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.
Ne ducem toți spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.
(în amintirea unchiului meu, Alexandru Matei)
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când Crivățul lovește
Și-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i stârnită,
Când vreascu-ncins în sobă se-aprinde și trosnește
De arșiță iubirea să fie încălzită.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește-mă în iarnă
Iubește-mă în iarnă când neaua e aproape,
Iubirea s-o ascundem sub stratul de omăt,
Să ningă peste noi, zăpada să ne-ngroape,
De urlă vântul nordic să nu dăm îndărăt.
Un vis să se-mplinească într-o-nghețată lume:
Să te păstrezi doar mie, să fii la fel de pură,
Să alungăm tot frigul din noaptea fără nume,
Să învelim omătul cu-a mea și-a ta căldură.
Iubește-mă în iarnă când țipă Crivățul turbat
Ce-ar vrea să-mi rupă geamul în furia-i câinească,
De bântuie vreun viscol de sadici monștri-ncăierat
În arșița iubirii să ardă, să sfârșească.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți la Viflaiem
Creștinilor noi astăzi
Un praznic mare avem,
Ca să-l putem cunoaște,
Veniți la Viflaiem.
Că a născut în lume,
Pe-acel ce-l așteptăm,
Maria Maica Sfântă.
Veniți ca să-l vedem.
Pe paie între vite,
Isus este străin,
Să ducem și noi daruri,
Veniți la Viflaiem.
Să mergem cu păstorii,
Și să îl prea mărim,
Că pentru noi El s-a născut,
Veniți la Viflaiem.
Creștinilor noi astăzi,
Degrabă s-alergăm,
Spre-a noastră mântuire,
Veniți la Viflaiem.
folclor românesc
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu-apostolul Andrei întru credință
Veniți aici, unde-i nisip de aur,
Veniți unde se naște răsăritul,
Ce-i este veșniciei veșnic faur
Și-i este României nesfârșitul!
Veniți aici, la margine de Mare,
Veniți unde ea-și caută odihnă
Și valul poartă-n vuiet o chemare
A lupului cel alb fără de tihnă,
Când vede cum tărâmul i se fură
Și lupii,-ai lui supuși, îi pleacă-n lume,
Că dacii și-au pus masca pe figură
Și-ascund de-un virus fals chiar al lor nume;
Veniți aici, că valurile-albastre
Aduc la mal speranța de putință,
Să fim, sub lupul alb, a țării oaste,
Cu-Apostolul Andrei întru credință!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aș vrea din alb de liliac
Să fac mătasă să mă-mbrac
Să fiu a timpului mireasă
Cea mai frumoasă, cea aleasă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!