* * *
Geana ochiul își revarsă
În poiene de-orizont,
Verdele lumina-și lasă,
Luciolelor dând rod!..
Noapte! Lin strecor speranțe,
Un refugiu în decor,
Pe poteci in rezonanță
Unduite de amor!
Un coșmar, trecut prin creștet,
Zdrumică fulgerător,
Printre revărsări celeste
Horoscop promițător!
O speranță, una vie
Apărută pe răzor,
Tot renaște-n omenire
Satelit prins în fiori!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Noapte plină de coșmar,
Printre gânduri fumurii,
În fiori de Gibraltar
Clipele par cenușii.
Peste maluri dau năvală
Clocote-n febrile minți,
Amorțiș în furnicare...
Noi talazuri prea fierbinți...
Beznă! Liniște! Sfială...
Un suspin tranzit răpus,
Grea e clipa de-ncercare,
Neagra noapte a apus!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îmi place liniștea din taină,
Să pot pătrunde-n cuibu-i de amor,
S-aprind fulgerător o faimă
Comorilor de vis în sfântul zbor.
Apoi să mângâi inimi fremătânde,
Cu șoaptă vie-n apa de izvor,
Să umplu o cupă-n calea ce-mi surâde,
Să mă dezmierd prin ele, prins de dor...
Prin alinări să reînviu culcușe
De gingașă și jucătoare stea.
Din gene albastre să lansez urzișuri
De dragoste-n iubirea mea și a ta!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Petale-ntre petale
Doar ochiul meu veghează.
O luntre printre punte
Vâslește și urmează...
Vin ape peste ape
Și-n valuri se destramă,
O bucurie mică
Speranțe noi izvoară!
Prin clocotul de gânduri
Broboane se așază,
La rădăcina brumei
O taină lăcrimează!
Semeț ca toți semenii,
Prin dangăt de aramă
Ne mai răsună un clopot,
La viață el ne cheamă!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneva
Adie a liniște ape tiptile,
Plăpânzi vârcolaci...
Și în roz, aurie ori albăstruie
Arome de vise
Din ceruri veghează,
Neîncetat.
Pe frunte de gânduri,
În gest de mătase
O șoaptă te îndeamnă
O alta te lasă
Prin ape, prin frunze,
Printre copaci...
Privirea se-ndreaptă-nainte,
Ocolind o asfințire.
Peste podul în arcuri,
Mai sus de lumină,
E Orizont
În desăvârșire!..
Între un întreabă
Și un răspunde
Avans
În repaos,
Fiori
În neștire...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, viață
Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea și urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!
O sumbră taină din surdină
Își face loc printre poteci
Și, cum își râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..
Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Și-mi toarnă nori mai cenușii...
Ah, viață! Viață și iar viață!
Târziu pătruns-am rostul tău
Și-mi cade lacrima pe față,
Și înțeleg: de vină-s eu!
În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, să încep, anume,
O a mea viață, de cândva!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul sat
Creșteam cum florile-n boboci,
Sorbeam raze de soare
Și tot zglobiul din poteci
Îl adunam, o mare!
Albastrul cela azuriu
Și verdele-n poiene
Mă îndemna din nou să-i fiu
Un curcubeu pe gene!
Și toți ce tineri mai erau:
Ograda, mama, tata...
Împrospătată de culori,
Mahala nouă, satul!
Decor în vatră fremătând
Din glume înțelepte,
Acel izvor, mereu curgând,
Chema băieți și fete...
Și hora-n mijloc încingea
Călcâie în scânteie,
Iar eu, copil, mă tot miram:
Cum viața-și are o lege!
Acum revin în al meu sat,
Cuprind tot paradisul
Al clopotelor care bat...
Îmbătrânea și dânsul!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versuri în decor ecomiastic
În valea cu poteci îngândurate
Și vechi unghere fără de substanță,
Răvașe vieții scriu pe lângă plopii,
Ce anonim împart căte-o speranță.
Tăcute versuri îmi străbat trăirea,
Dând semne c-au creat un univers,
Prin ierburi vagaboande saltă greieri,
Într-un dispreț total și fără sens.
Vâslește vântul peste o petală,
Trecând prin anotimpul alegoric,
Nu voi lasa să plângă sau să piară,
Verbine ce-nfloresc fantasmagoric.
În nopțile acestea de septembre,
Gonind spre dimineți neprihănite,
Aștept ca-n prima zi de sărbătoare,
Să stâmpăr setea orelor cernite.
Fiori îmi saltă liberi prin cornee,
Se pierd prin întunericul elastic,
Iar dincolo de plopi dansează liber,
Îngerii în decor ecomiastic.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Dorul meu
Din nou frunza lasă pe copac
Și mă ispitește: ce mai fac?!
De-mi revarsă gând ce mă apasă,
Cum să-i spun: mi-e tare dor de casă!..
Clampa ușii stă rămasă-n veghe,
Ochiul de fereastră-i tot mai verde,
Treptele de scări mă urcă-n prag,
Cuibul meu, știu, mă aștepți cu drag!
Mult prea largă-i bolta ta senină...
Amintirile mă iau tiptil de mână,
Porumbei își trec aripi albastre
Și în zbor mă duc la casa noastră!
Nucule, măi nucule, tu nuc,
Încotro acuma să apuc?!
Dorul și mireasma ta umbroasă,
Mă tot cheamă, mă îndeamnă acasă!
Greu e rodul de pe ramul tău,
Doldora de dor mă simt, ah, eu!
Al meu glas nestins e cam durut,
Se revarsă în cântări de cuc!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moldoveanca
Pe străzile Genevei,
Prin zori în deșteptare,
Apare o statură,
O moldoveancă-n floare!
Și bus-ul, și, chiar tram-ul
Stau amuțite-n loc,
Mă rog, că trece fata,
Dând la pedale foc.
Și nici, măcar, sirena,
Al dracului de tren,
Nu-i poate închide gura
Când Ea își are un țel!
Căci o așteaptă munca
Și timp nu-i de popas,
Veghează telefonul,
De la copil un glas!..
Din noapte până-n noapte
Nu-i decât furnicuță,
Muncește și adună
Avere-n pestelcuță!
Iar ziua când e mare
Și-i bate raza-n față,
E o copilă dulce,
Cât ziua de măreață!...
Zâmbind, adie a fragă...
Prin lacrimă pășește,
De-și vede mama dragă,
Copiii până-n creștet!
Și, cum să facă oare,
Cum să se rupă-n două:
Să stea cu ei la masă,
Ori să îi scalde-n rouă?!
Și ar pleca, chiar, mâine
La casa ce o cheamă,
Dar... cine să rămână,
Să deie din pedale?!
O lacrimă-i coboară...
Dând la pedale foc:
Nu-i voie să ne plângem!
Timpul nu stă pe loc!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Amurgul ce mă paște iară,
Se-așterne-n cuibu-i liniștit,
Și vama-mi cere evadare
Din al meu suflet răvășit.
În drumul meu atât de simplu
Privii cum nava mă purta
Și prin aducerile aminte
Decor în față-mi așternea.
Printre suiși, coborâșuri
Nu mai sunt decât legănări.
Tristețea hulpavă în riduri
Nu mai e decât alinări.
Din barca ce acum mă poartă,
Întrezăritele lopeți
Tot mai tresar, țesând prin ape
Doar stropi pe umezii pomeți.
Azurul ăsta printre rampe,
Cum minte dulce ispitind,
Mă duce liniștit prin ape,
Mai lin, mai limpede, oricând...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec clipe...
Printre creste de valuri, noian,
Trece viața grăbită prin ani.
Trec clipe-n clepsidre
De game sinistre,
În revărsări
Printre ape zălude...
Timidă tresare o rază,
Surâde,
De veșnicie mă leagă avan.
Și proaspăt răcoarea
Revarsă miresme,
Urcă un deal.
În fragedul verde de sus
Zulufii valsează,
Zefirii în cercuri
S-au dus.
Adie o zare senină
În liniști de pomi tăinuiți...
Demult răsfățată,
De toți căutată
Renașterea zilei
Cuminți!
Noianul de verde
Doar verde pledează
Prin timp,
Peste timpi, printre noi...
Deși surugiii
Dau bici și avansează
Printre iernile
Cu vise în toi!...
Ea, poezia
Cea mai frumoasă poezie
E aceea,
Care pe mine mă întregește;
A visărilor,
Șoptirilor mele de dor...
Ori, poate, mă dojenește ușor,
Întru o prosperare!
Popas ori refugiu în căutare,
Întru o echilibrare...
De acolo de unde sunt,
Unde
Pot fi!..
Acolo mă pot întâlni,
Cu împăcările,
Credințele mele toate,
Demult obsedate,
De toți căutate,
Ce le port ori
Le pot răsădi
Peste o noapte,
Pentru o zi,
Cu aură de pământesc,
Pe gene,
Spre ochiul ceresc...
Unde sunt
Ori suntem!
Ori, poate,
E raza de soare,
Cu chipul domnesc
Ce în cale mi se arată?
Ah, altul ori alta...
Alții sunt pașii
Cu care pășesc,
Alții sunt ochii
Cu care privesc,
Altul acuma
E gândul meu,
Altul ori alta
Acuma sunt eu.
Altă tresare
Privire de nea,
Altul e soarele,
Ce mă încălzea,
Alții... ori alte
Trec umbre-n ecou,
Așteptarea pare a fi
Doar gândul meu!
Altul e drumul,
Ce acum îl măsor,
Altul e spicul
De rouă in zori,
Altul... ori alta
E șoapta mea,
Soarta-mi oferă,
Să trăiesc eu aș vrea!...
Alte cocoare
Roiesc lin pe cer,
Alții bobocii
Iubire ne cer,
Altă-i scânteia
În noaptea grea,
Tăcerea e una
Să vorbească ar vrea!
Alte sunt grijile
Ce urmăresc,
Altă lumină
Întrezăresc,
Alt Orizontul
Îmi bate în piept,
Alt, cu tot altul,
Amurg eu aștept!
Altă alee
Mă cheamă-n popas,
Alte sunt clipele
Ce ne-au rămas,
Altul ori alta
Cu totul sunt eu,
Același izvorul
Sfântul meu!
Alta-i culoarea pe cer
A mea stea!
Și inima-mi bate!...
Aceeași e ea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culoarea tăcerii
De ce culoare ești, tăcere?
Ești falnică, de tot măreață,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineață!
Cu a ta tandrețe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeți,
Aură născătoare sfintei vieți!
Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veșnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuiești,
În limpezi de izvoare, mereu întinerești!
Prin verdele șerpelnic de chindie
Așterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paște,
O nouă, tot mai nouă speranță îmi renaște!
Și tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Și plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!
Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ți peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.
De ce culoare ești, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleidoscop
Când ajungi în fapt de noapte,
Vezi obscurul tremurând
Și pătrunzi în via șoaptă,
În fiorii tresărind.
Mii de game diferite
Își răsfață al lor decor,
Paradisuri nesfârșite
Rădăcină de izvor!
Apar oameni și iar pleacă
De li-e greu, de li-i ușor...
Fiecare, cât se poate,
Lasă urme-n drumul lor!
Unul, vezi, coboară-n vale,
Altul dealul să ridice,
Celălalt, năucit în cale,
Nu știe, unde s-o-apuce?..
Visul ochilor cu rouă
Într-o vreme pe apucate,
Cerul îl despică-n două,
Astă lume o deșteaptă!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lansează aripi dragostei
Iubind, iubire tu să dăruiești,
Mângâie fața apei cristaline,
Învață cum iubirile se cresc,
Iubește, dăruind raze din tine!
Pe cerul plin de stele-nmiresmat,
Pe ramuri de s-aștern tăcute brume,
Alină-le c-un zâmbet aromat,
Iubește-le, cum te-ai iubi pe tine!
Amurgul de coboară peste văi,
Când îți atinge geana ta fierbinte,
Tu izvorăște calde, dulci scântei,
Lumină tu, a ta iubire sfântă!
Petale dalbe de plutesc șuvoi
Ori stingheriți fiori bat la fereastră,
Să te pătrunzi atunci și tu prin ei,
Lansează aripi dragostei albastre!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de poem
Se practică la naștere
După o tradiție absconsă
Sau după legea reveriei
Menit pururi să renască
Minune a mistificării în spirit
Din florile feerice ale zări
La orizonturi de grandoare
Bucuria a viselor celeste
La rezonanță cu eonii din noi
Motiv evident de visare
Treziri iminente din repaus
Activând răsărituri din sine
Moment de speranțe solemne
Întrezăriri cu adiere de lumină
Conversații cu tentă azurie
Modelând riguros străluciri
În decor de repere determinante
Cu pace îngerească spre eden.
poezie de David Boia (30 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iar mai încolo...
Iar mai încolo de visări...
Iar mai încoace de cântări,
Mai dincolo de așteptări
Se trecea iubirea noastră!
Și mai încoace de-orizont,
Și mai aproape de pământ
Tresaltă licurici, crezând
Să lumineze viața noastră.
Și dincoace de ce suntem,
Și dincolo de cea poveste,
Ne urmărește prinsă-n tei
Aceeași dragoste terestră.
Mult dincoace de ce-a mai fost,
Prea dincolo de ce-o să vie
Vom recunoaște că suntem...
Că au mai fost ori au să fie!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutare
Aș vrea să m-adorm,
în picuri de somn,
să văd strălucirea stelelor,
într-un decor minunat,
de neuitat.
Să plutesc unduios,
pe covorul stelar,
să caut steaua mea,
cine știe...
poate o voi afla!
Prin zarea dantelată,
să zbor, să mă strecor
printre pajiști, și dealuri,
și ape, vântul să-l simt
dansându-mi prin păr
și sărutul soarelui
tandru, mângâietor,
iar focul ce arde în mine,
cum se stinge ușor.
Să-mi încarc sufletul
cu bucurie și speranță,
să mă trezesc liberă,
fără alt gând, să zbor
ca pasărea cerului,
căutând steaua ce
va veghea, de-acum,
la viața mea!
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te cătam în fapt de seară,
Pe un câmp alb, înflorit,
Rătăceam prin zări de soare...
Erai zeul însorit!
Cuceream fiori de lună,
Coboram în văl de tei
Și eram mână de mână
Între foc, între scântei!
Ne sorbeau aripi de vise,
Căutam al vieții rai,
Ne pierdeam în clipa spuzei
Între-un Eu și-un Ideal!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se stinse mama
Știam, că n-am să te mai văd!
Se stinse candela-n lumină.
Prin ferestruica din poteci
Se-ntrezăreau doar mărăcine.
Cercam ecourile vii,
Se risipeau în căutare,
Știam că pleci, n-ai să mai vii...
Mă-nfiora o așteptare!
Și fulgeram prin nori plângând,
Și căutam o îndurare
Alb-vânătuluil sărut de vânt,
Mă arunca din val în mare!..
Colină lină, lindă, tu,
Aura-ți arde în visare...
Știam că pleci, că vei pleca...
Se stinse-n ochi lumina-soare!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Valsul frunzelor toamnei grăbite în toi,
Valuri de gânduri roiesc în șerpelnic șuvoi,
Apele tulbură râu zbuciumat, curgător,
Cuibul de inimi leagăn' speranțe în zbor.
Scutură norii ecouri, pe nou tresărind,
Dezleagă potecile treceri, prin pașii grăbind,
Urlă sirene prin vene de golf fulgerând,
Seara coboară în valuri, pe unde ușor șopotind.
Fiorii jăratec pe mal născător, cucerit,
Iau în stăpânire cuvânt-vagabondul cel nerostit,
Cată obscurul ferestre de cer într-un ochi salvator,
Cântă în versuri o rază, prinsă în mreje de dor.
Fixată de greci e scorbura de iz explorator,
Trec umbre, se așează pe margine de visători,
Fulgeră timpul, idee cuprinsă-n crâmpei de amor,
Freamătă lutul chipuri de zei preanăscători!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!