Lansează aripi dragostei
Iubind, iubire tu să dăruiești,
Mângâie fața apei cristaline,
Învață cum iubirile se cresc,
Iubește, dăruind raze din tine!
Pe cerul plin de stele-nmiresmat,
Pe ramuri de s-aștern tăcute brume,
Alină-le c-un zâmbet aromat,
Iubește-le, cum te-ai iubi pe tine!
Amurgul de coboară peste văi,
Când îți atinge geana ta fierbinte,
Tu izvorăște calde, dulci scântei,
Lumină tu, a ta iubire sfântă!
Petale dalbe de plutesc șuvoi
Ori stingheriți fiori bat la fereastră,
Să te pătrunzi atunci și tu prin ei,
Lansează aripi dragostei albastre!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubire, tu să izvorăști
Nu căuta iubire acolo,
Unde n-a fost niciodată!
Culege-vei rușine
Și-o vamă tristă-n viață.
Dragostea, din vremuri strămoșești
Pornește de la cuibul casei părintești!
Și, fără voia ta ori de voiești,
Ca mama ta, ca tatăl tău iubești!
Oricât tu i-ai iubi pe ei de tare,
O șoaptă de amor în dragostea ta mare
Tu nu le-o dărui lor,
Ci jumătății tale.
Să nu îndrăznești, cumva, să-ți pui amoru-n laț,
Ca să le faci pe plac unor din ai tăi leați,
Ci fii fidel și apără-ți iubirea,
Căci ea îți va da aripi! Păstrează-i strălucirea!
O viață-n fericire să trăiești?!
Învață mai întâi cum să iubești,
Învață dragoste să dăruiești
Iubind, iubire tu să izvorăști!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ador dimineața
Ce mult eu ador dimineața,
Când roua îmi mângâie fața
Cu raze de clipe senine,
Venite ușor înspre mine!
Din leagăn sărut dimineața,
Prin raze ghicească-mi ea fața,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.
Ah, cum aștept dimineața,
Cu raze să-mi mângâie viața!
Arome de vise divine
Așterne-mi-va clipa ce vine!
Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..
Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri
Am croit o lume,
Pentru mine, pentru tine,
Pentru noi.
Imbrăcată în culori calde,
Cu aripi sidefate...
Asortate,
Cu azurul infinit,
Gânduri izvorâte din zenit.
I-am tivit cerul,
Cu seninul,
Privirilor,
Și căldura inimilor,
Ce bat în tandem,
Ca-ntr-un tainic poem...
I-am brodat,
Surâs auriu,
Cu iz zglobiu,
Izvor de bucurie,
Și clinchet de iubire...
I-am adăugat,
Brațe calde, dăruind,
Îmbrățișări, arzând
Ura, disprețul,
Răutatea, durerea și... restul!
Am lăsat
Urme,
În al primăverii adăpost,
Muguri de iubire,
Izvor de verde crud,
Înflorit cu un sărut...
Muguri de lumină,
Urme pe care să pășești,
Plin de zâmbet,
Emanând credință,
Sclipiri cu biruință!
poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul cu flori albe
Cascada de flori albe pline de iubire
ninge intens pe fața ta și fulgul se plimba,
pe cap, pe umeri, prin nori de fericire,
lângă vise, speranțe cu tine aș zbura
într-un vis de iarnă de te-aș atinge
pe patul cu flori albe aș dormi o viață
și deodată din vis aș vrea să mă trezesc
când fulgi de ninsoare pe mine mă albesc.
Cu lacrimi de nea aștept să mă privești
și fața să-ți fie cu-n zâmbet în privire,
în gând, în viața ta tu mă primești
fără a ști de mine să-mi dăruiești iubire.
poezie de Eugenia Calancea (17 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea întâlnire
Stelele scaldă în sete,
Razele varsă văpăi,
Urcăm, coborâm pe trepte...
Neglijăm întâlnirea cu noi!
Plecăm, urmarea e vagă,
Venim ostoiți de puteri,
Alergăm o viață întreagă
Și ne pierdem pe noi!
Dealuri urcăm prin furtune,
Pământul întoarcem, croim
Planuri, proiecte nebune...
Și... uităm pe noi să ne ocrotim!
Se-ncruntă pe față pomeții,
Fruntea brăzdează minuni,
Dar, când îngriji-ne-vom oare
Sufletul nostru străin?!
Cântăm doruri multe în slavă,
De case, de străzi străjuim...
Când oare ne vom deprinde,
Golul din noi să biruim?!
Ne place frumosul și bunul,
La preț încercat ne umilim...
Dar, când vom depune efortul,
Bunătatea din noi să descoperim?!
De-ar fi și un nor să coboare,
Pe el vom cerca să plutim
Și nu știm unde ne zboară
Sufletul nostru virtun?!
Ajunși în momente cruciale,
Eroi suntem gata să fim!..
Uităm in viața cotidiană
Popasul cu noi să-l găsim!
Replici, cuvinte se-aruncă
Tăioase, ard inimi la rând!
Dar, când noi fi-vom în stare
Iubire prin noi să sădim?!
O lume amară-amară,
Cu sufletul rece, pustiu
Cine de noi să îngrijească
Pe când noi înșine de noi fugim?!
Nu lumea e glacială,
Ci tu ești străin, rătăcit,
Uiți din mare grabă,
Iubirea să-ți dărui, iubind!
Coboară din zboruri bizare,
Privește al tău chip necăjit,
Dăruiește-i Întâlnirea cu tine,
Sufletului tău pribejit!
Vezi, ascultă-i dorința reală,
De liniștea dragostei e pedepsit!
Coboară, către tine coboară,
La rădăcina sufletului tău istovit!
Nu cere iubire! Căldura-i amară
Din inima celui ce nu-ți aparține!
Învață, întâi, de rodește iubire
Inimii tale, dorite de tine!
Și mergi la întâlnire
Cu tine!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Lumină...
Simt viață,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet și-ai semănat iubire.
Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Și pe a lor petale scriu că "te iubesc".
Zâmbești,
Când vrei din nou să mă revezi
Și te așezi la piept, să simți cum bate
Lăcașul dragostei adevărate.
Visez,
Când nu mai știu ce crezi,
Reverși lumină asemeni unui zeu,
Ca să trăiesc cu tine-n gând mereu.
poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
Ah! Privește cum se stinge
Într-un foc mistuitor,
Inima în tine plânge,
Că-i rămasă fără dor.
Of! Cum face numai spume,
Cum zâmbește hăul slut,
De-ți aruncă albe brume,
Tu nimic n-ai priceput.
Înarmează cu iubire
De speranțe al tău vag,
C-un sărut nebun de dulce,
Fii stăpân pe ce ți-e drag!
Și urgia e răpusă,
Iară îngerul vorbește:
Greul se termină-acolo
Unde dragostea pornește!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iar iubirile
Nu!
Nu ai fost sincer, tu,
N-ai fost cu mine!
Te-ascundeai în drumul tău,
De tine!
Nu mi-ai fost tu mie
Devotat,
Orice cătătură
Te-a trădat.
Nu știu, rău tu de făceai
Ori bine,
Știu, că te pierdeai în calea ta
Pe tine.
Eu
Rămas-am
Tot aceeași rază,
O iubire vie
Și semeață!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pașii iubirii
pășesc către cer
stele pe ramuri de suflet
timpul răsuflă prin ani
în poeni, parfum de liliac
în larg o mare nebună
valuri se sparg, eu biet catarg
tremurătoare beție
răsuflă pământul, trăiește, vorbește
în palme petale deschise
de flori și iubire
parfum de roze, tuberoze
tremură în zare curcubeul
curg raze împletite
în grădina cerului aripi mi-au crecut
să vin, să vin în zbor la tine
îngeri în alb împart crengi de iubire
mi-e trupul o stea și ard în flăcări
din lacrimi beau foc
sus, în cer, o cabană de flori
cineva mă iubește
ce-mi pasă
că mâine vine moartea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fi avut iubire
Să fi păzit iubirea cum era,
S-ar fi aprins în calea mea o stea.
Să fi avut iubire pe jumate,
Aș fi aprins candela pe-nserate.
Să fi dispus iubire de un sfert,
De tine eu m-apropiam încet.
Să-ți fi rodit iubirea de-o miime,
Eu nu puteam să mă despart de tine.
Iubirea ta a fost atât de oarbă,
De ai ajuns tot tu să-i fii de pradă!
De ce să plâng acum eu pentru ea,
Când alba ziuă mie-mi lumina?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine
Când ploaia-și lasă pașii reci
Peste islazuri și poteci,
Când cerul gri în umbră ține
Și răul, și un strop de bine,
Mi-e dor de tine!
Când trenul șuieră în gară
Și doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar șine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!
Când drumul nu se mai termină
Și am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!
Când nu mai am în lacrimi sare
Și altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!
Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eșarfa cu buline
Și scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te respecți pe tine însuți te comporți ca un om care merita să fie respectat și care implicit atrage respectul celorlati. Atunci când te iubești pe tine însuți, nu doar ca nu vei mai avea nevoie de iubirea cuiva pentru a fi fericit, dar te vei comporta ca un om pe care ceilalți vor dori sa îl iubească. Când ai în tine iubire, vezi iubire peste tot, iubești tot și te simți împlinit. Așadar, prima data oferă-ti ție ceea ce ai nevoie, devino puternic, apoi oferă celor din jur din preaplinul tău, din ceea ce tu ești.
citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de iubire
Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfințit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viața-n iubire cu voi să-nțeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respirația-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-și deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci și înțelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieții mele,
decorând-o cu virgine emoții ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din și cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deși uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trio (viața, omul, sufletul)
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când muzica
nu va intona melodia ta...
Vei fi cu mine,
și atunci când întunericul unui cer fără stele
va face să tremure a ta respirație...
Vei fi cu mine,
chiar și atunci când florile tale
capul vor înclina, secetei timpului...
Eu, sunt viața ta!
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când pămantul pietrificat
nu-mi va permite a culege roadele...
Voi fi cu tine,
și atunci când imensitatea mării
va înghiți visele mele...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când copacul tău
nu-mi va dărui fructul...
Eu, sunt omul!
Voi fi cu tine,
char și atunci când durerea
va atinge inima ta...
Voi fi cu tine,
și atunci când, cu tine nu aș vrea să fiu...
Voi fi cu tine,
chiar și atunci când voi avea aripi
pentru a pleca în zborul fără de-ntoarcere...
Eu sunt sufletul!
"Iubeste-ți aproapele ca pe tine însuți..."
De nu ai iubire pentru tine,
cum vei avea pentru aproapele tău?
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de iubire, petale de noi
Nu ai bătut la ușa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ți usca tristețea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri și căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre și fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neașteptate iubirea a sosit
cu pași delicați in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploile tale calde
Gust amarul până îmi iese prin ochi
și nu mă las furat de vorbe goale.
Sunt prins în vârtejul slăbiciunii omenești,
dar nu mă tem de nimeni.
Îmi adaug în fiecare zi câte o șansă,
să mă ridic cu sufletul la cer
în primăveri de cântec prin gânduri
și-n mâini cu măreția dragostei
ce-mi rodește-n palme.
Ploile tale calde
cu mângâieri rupte din cuvinte
îmi coboară prin trupul înfășurat
de atâta fierbinte iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freatica iubire
De plânsetul ne curge în lacrimi suferință
Și dor e-o stoarcere de minte pân' la cord,
Iubirea-i, peste orice înțeles, sublim acord
C-un sine, amarnic dăruind orice putință.
Dacă răbdarea dăruirii n-are margini,
Fără s-aștepte schimb, sau plata înapoi,
Iubire e peste benevolul la nevoi,
Căci daru-i este fluviu, un roman scris zilnic pagini.
Dacă Pământ ni se dă tot, cu tot ce are,
Fără a ne cere să-i semnăm loialitate,
E că profund e amorezat de toți, de toate...
Ne învață eternele-i, iubirile stelare.
M-aș vrea o coală, scrisă în cartea de citire,
Unde mă rog la mine însumi și ai mei,
Să fim ca doii, îngemănați în picur... ce-i
Pământ și-o Apă, într-o freatică iubire.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu cred în Tine, Doamne
Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârșit mă duce- n Rai!
Eu cred în Tine Doamne! Știu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!
Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...
Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!
Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieții mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....
Eu cred în Tine Doamne-acum
câștigat de-a Ta Iubire,
căci o viață-i orișicum,
dar cu Tine-i fericire!
poezie de Ștefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Te cătam în fapt de seară,
Pe un câmp alb, înflorit,
Rătăceam prin zări de soare...
Erai zeul însorit!
Cuceream fiori de lună,
Coboram în văl de tei
Și eram mână de mână
Între foc, între scântei!
Ne sorbeau aripi de vise,
Căutam al vieții rai,
Ne pierdeam în clipa spuzei
Între-un Eu și-un Ideal!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!