Bătrânul sat
Creșteam cum florile-n boboci,
Sorbeam raze de soare
Și tot zglobiul din poteci
Îl adunam, o mare!
Albastrul cela azuriu
Și verdele-n poiene
Mă îndemna din nou să-i fiu
Un curcubeu pe gene!
Și toți ce tineri mai erau:
Ograda, mama, tata...
Împrospătată de culori,
Mahala nouă, satul!
Decor în vatră fremătând
Din glume înțelepte,
Acel izvor, mereu curgând,
Chema băieți și fete...
Și hora-n mijloc încingea
Călcâie în scânteie,
Iar eu, copil, mă tot miram:
Cum viața-și are o lege!
Acum revin în al meu sat,
Cuprind tot paradisul
Al clopotelor care bat...
Îmbătrânea și dânsul!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nina Lavric. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.