Perfecta răzbunare

Am primit ieri telefon de la fii-mea
Ştiu ce fac, zice ea entuziasta
Te fac cenuşă şi te plantez
Şi o sa creşti un copac
Pesemne e la vârsta când începi sa accepţi moartea
Îmi aduc aminte când moartea tatălui meu
Pentru mine era sfârşitul lumii
Plecam în munţii, departe de oameni
Într-o peşteră
Bineînţeles ca nu s-a întâmplat asa
Cetatea m-a înlănţuit de zidurile ei
De griul ei iernatic
Moartea tatălui a fost doar o temporara surzenie
Ma bucur ca voi deveni un copac
Fii-mea ma va face cenuşă
Cenuşă se va transforma într-un copac
Şi eu o voi bate la cap cu foşnetul frunzelor mele

poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest copac

Coboară şi dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruieşte picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu fiinţă vie în acest copac.

poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercurea cenuşii

Cenuşă, cenuşă, cenuşie cenuşă!
Te aşezi pe fruntea noastră
Într-o zi de Miercuri, tu cenuşă!
Amintind de Soarta noastră...

Eşti răbdătoare, răscolitoare
De gânduri de învăţătură aducătoare!
Ai dreptate, tu Cenuşă
Soră eşti cu Focul Vieţii
După ce trupul se stinge
Şi numai ţie-ţi aparţine
Nouă nimic din el nu ne mai rămâne!

Au fost atâtea frământări,
bucurii sau mari dureri
Patimi multe sau averi,
Dar Tu pe toate ni le iei
Fără măcar să ni le ceri!

Totuşi, Cenuşă, Tu, Cenuşă!
Sufletul va zbura spre Cer
Cu toată Iubirea strânsă în El
Din care nimic, niciodată, nu vei putea să iei!!!

Cenuşă, Cenuşă, Tu, cenuşie Cenuşă!
In fiecare an, într-o Miercuri, Tu, Cenuşă
Te aşezi pe fruntea noastră
Să ne aminteşti de a deşertăciunii Soartă....
Şi că Sufletul doar Lumina o aşteaptă!!!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te că într-un copac există o vioară a iubirii. Gândeşte-te că un copac cântă şi râde. Gândeşte-te că un copac stă într-o crevasă şi apoi devine viaţă.

citat din Alda Merini
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea absolută înseamnă cenuşă. Cenuşa unui copac lovit de fulger.

aforism de Ionuţ Caragea din Gânduri pentru caricatura umbrei (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

Un copac străveziu
rămâne o vreme
în locul celui căzut

în cenuşă
visează uscate seve

râul
doar în albia sa
va plânge.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac ciudat

fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebaţi de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolţire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu copac
şi să te protejez cu ramurile mele
fără să te strâng prea tare.
Aş vrea să fiu copac
şi în tăcere să-ţi ofer alinare
în timp ce te odihneşti la umbra crengilor mele.
Mi-aş dori să fiu copac
Pentru a te apăra de loviturile vântului,
Pentru a-ţi îngige răăcinile-n pământ
şi să te sprijin atunci când vei rămâne fără putere.
Mi-aş dori să fiu copac
şi noaptea să cer vântului
să-ţi şoptească ceea ce-mi spune inima.

citat din Alessia de Falco & Matteo Princivalle
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci [Trees]

Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.

Copac ce suge înţelept
Din pământescul dulce piept;

Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;

Copac purtând vara uşor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;

Pe care cade şi zăpadă
Şi picături de ploi grămadă.

Poemele de proşti se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare absurdă

cum ai putut să-mi spui că nu mai sunt acelaşi,
când tu m-ai inventat din propria-mi cenuşă,
cum poţi spune asta când nici chiar tu
nu mai poţi deosebi trupurile noastre
de trilul păsărilor
în atmosferă?

cum poţi spune că m-am schimbat,
când de fapt s-a schimbat
ora exactă,

şi oamenii
şi norii
şi faptele
şi zidurile,

ai uitat când făceam copii din flori,
din priviri,
din flăcări,
pe câmpuri de maci,
pe frunze de nuc,
când beam licori de neant
din pumnii tăi fierbinţi?

ai uitat când îţi făuream
din crengi şi suspine
şi cocori
un copac înalt să mă aştepţi
într-o tăcere absurdă,
într-o absenţă de mine,
cu umerii goi de cuvinte
să mă strigi dintr-o depărtare
de la începutul lumilor?

ai uitat când te reinventai
cu mine
în turnul alb
de fildeş,
din cioburi arse de lut,
din aripi însângerate,
din vânt,
din săruturi?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de soare

Şi altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Şi fericirea o imită.

Sămânţă din esenţe vii
Şi ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...

Porunca de a-ţi ispăşi
Pedeapsa ta de flori şi frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, ştii,
Orice copac trăind o duse.

De astăzi, aşteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ţi plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

orice copac e un ceas
prin care timpul
ţi se arată-nmugurit,
bătut în cuie şi deseori
prefăcut în cenuşă.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşă

Am avut un drum plin de cristale
Ce ne-aparţinea de pas cu pas,
Însă rezultând mândriei tale
Din cristal, cenuşă a rămas.

Azi boabe de cenuşă şi nisip,
Călcate-n veci de-ntreaga omenire...
Se mişcă-n vânt, îmi cad apoi pe chip...
Înmormântându-mi faţa-n amintire.

Şi iar te văd si azi ca-n alte dăţi
Aievea îmi apari din nou la uşă,
Nu încetezi nicicum să mi te-arăţi
Reapărând din boabe de cenuşă.

Focu-a murit demult, tocmai pe când
Zăceam simţind în inimă nisipul,
Când m-ai lăsat în urma ta plângând
Şi-ai plecat de unde nu-ţi văd chipul.

Ai fost un vis ce l-am avut în cale,
Un vis ce îmi revine-n nopţi la uşă,
Dar drumul nostru – vise de cristale
S-a prefăcut în lacrimi şi-n cenuşă...

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjitoarea

din regatul lunii avea
părul alb în marţea
artelor marţiale dintr-un februarie
pandemic încât să te sperie
corupţia de la curtea împăratului
spre sfârşitul dinastiei ming
manciuria vânează un imperiu sfârşit
unde dragostea este otrava
care omoară scrie în manuscris
trebuie să renunţi la iubire
la iubit să ajungi vrăjitoare
cu puteri supranaturale
în stare să se lupte
în stare să învingă
în stare
să oprească armata invadatoare
pluteşti peste munţii prinşi
în ceaţă şi zăpadă
renunţi
renunţi
la iubitul pe care l-ai văzut
în peştera blestemată
de care eşti îndrăgostită
fugi
fugi
fugi
zbori din copac în copac
bambuşi înalţi şi drepţi
oficialii au decis să te facă
vinovată din oficiu
vinovată pentru moartea
guvernatorului zhuo
alegi moartea în braţele iubitului
dragostea e otravă şi o preferi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 73

Te uiţi la mine - toamna m-a înfrânt
Şi frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfinţit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereţii lui cenuşă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.

Iubirea-ţi va spori când mă priveşti,
Dar ce iubeşti, mai bine părăseşti.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o asemenea vârstă, unui suflet încă plin de iluzii poetice îi place să savureze moartea, atunci când moartea i se pare binefăcătoare. Moartea are însă cochetării faţă de cei tineri: pentru ei, moartea când înaintează, când se retrage, când se arată, când se ascunde; încetineala aceasta îi scârbeşte de ea, iar incertitudinea ce le-o pricinuieşte viitorul îi readuce până la urmă între oameni, unde vor găsi iarăşi durerea care, mai nemiloasă decât moartea, îi va lovi fără a se lăsa aşteptată.

Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de cenuşă (unui prieten mort)

Erai tu însuţi,
Candoarea nu are nevoie de nume;
Florile morţii îmbobocesc în ochi care veghează,
Îngenunchem în vâltoarea timpului pentru a deveni cenuşă.

Dar noi nu reprezentăm nimic, feţe rumene
Ascunse în buzunarele pantalonilor asemeni unor monede false.
Tu ai fost embrionul, scânteia devenind flacără;
Nu contează cine ţi-a provocat o mândrie ca aceea a rodiei,
Ţi-ai ridicat braţele cu furie, violent, în faţa celor care ne năpăstuiau.
Ai fost jumătatea de lumânare legendară,
Cealaltă jumătate de dincolo de cenuşă.

poezie de Luo Fu din Poeme de dincolo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cenuşă

În cenuşă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Şi-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.

Şi de patimă e arsă
Inima ce ţi-am dat ţie,
Dar iubirea-n ea neştearsă
A rămas pentru vecie.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină, cenuşă

Grădină, cenuşă, cenuşă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îţi aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruieşti sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghiceşti
Tot viitorul, le potriveşti,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumuşei, chiar jucării,
Înconjuraţi de vorbe şi flori,
Nu vom afla că oamenii mor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un moş într-un copac
Cu-o barbă bună de leac.
Doar că păsări fără şir
I-o smulgeau fir după fir,
Cuiburi să-şi facă-n copac.

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii

Îmi aduc aminte ce nu mi s-a
întâmplat, îmi aduc aminte ce ar fi
putut să se-ntâmple, o spaimă ca un
liliac în zbor mă izbeşte peste obraji

stau deasupra golului, craterul lumii
e acoperit cu flori, jos arde focul
veşnic, e aşa frumos aici sus nici
n-ai crede că pândeşte gheena,
că sub noi moartea, aşezată pe un
scaun pitic, cum aveau cizmarii odată,
stă şi priveşte şi împarte bonuri de
ordine, nimeni nu ştie pentru ce
împarte moartea bonuri de oridne

deocamdată bem absenţi din paharele
acestea cu picior
e un vin spumos, vechi, care merge
de minune cu după-amiaza asta de toamnă
În care fluturii se sinucid.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!