Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre toamnă
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre moarte
- poezii despre iarnă
- poezii despre fructe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.