Grădină, cenuşă

Grădină, cenuşă, cenuşă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îţi aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruieşti sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghiceşti
Tot viitorul, le potriveşti,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumuşei, chiar jucării,
Înconjuraţi de vorbe şi flori,
Nu vom afla că oamenii mor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încerca să ghiceşti viitorul, nici Dumnezeu nu-l ştie.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yahoo

Yahoo, yahoo, o, Katmandu,
Reţele literare, cât încape,
voi m-aţi blocat în două ape,
credeţi că-mi place să fiu prins?
Sunt Cavaler, deşi mă credeţi şui,
Eu realizez că uneori dau ghionturi,
Dar cel ce-i drag pricepe că sunt ponturi,
Eu mă închin iubitei Atehui.
Ti-am dat mai ieri sărutul mortuar,
Ai înţeles că te iubesc şi dincolo de moarte,
Te bucură copilă de pindar,
Tu ai motive să nu fugi departe.
Toate la timpul lor vor fi,
Mă bucur eu cu bucuria noului venit,
Poate voi scoate şi o carte de copii,
Poate o carte pentru premiul mult râvnit.
Eu zic să întreţinem orice foc,
Ce facem fără el, fără lumină?
Nu te-aş vedea, nu m-ai vedea deloc,
Îţi dau o întâlnire în grădină.
Acolo eu voi îndrăzni sărutul,
Îl vei simţi? Mai ştii trecutul?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte

Fantastic joacă rândunici zglobii
În cerul plin de umbră şi lumină,
Şi-i linişte adâncă în grădină,
Sub piersicii cu flori trandafirii...

Cu braţele sub cap, ce bine mi-i
Cum stau aşa, în liniştea divină:
Pământu-i cald şi cheamă la hodină,
Întocmai ca o mamă pe copii...

Pământ, bătrână gazdă primitoare
A tuturor trudiţilor din lume,
Ce bun eşti tu în zilele cu soare!

Tu-i hodineşti, i-adormi, îi legeni lin
La sânul tău, şi nu-i întrebi de nume,
Nici unde merg, şi nici de unde vin...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj din grădină

am cumpărat sutiene largi
pentru toţi dovlecii din grădină
ca să le-ascopăr sfârcurile aspre
şi-atât de pline cu lumină

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna va fi nevoie de cozi de topor, altfel nu ar exista topoare (din fabule).

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină

Şterge cu un zâmbet lacrima care-ţi curge
Simte durerea cum din ochi se scurge.
Las-o pe pământ să cadă beată de fiori,
Dar nu uita că-n urma ei o să înflorească flori.

Acele flori de lacrimă plantate de durere,
Vor înflori în zâmbetele pline de plăcere.
Şi de plângi rugându-te să ai pic de lumină.
Cu fiecare lacrimă, o să îţi faci grădină.

Dumnezeu te binecuvântează când îţi dă iubire
Şi o grădină plină cu flori şi fericire.
Şi de îţi simţi iar lacrimile pe obraz pictate,
Nu uita că florile mai trebuiesc udate.

poezie de Ionela Hondreac (17 martie 2017)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Manger

Omul ajunse de la cenuşiu la albastru,
O, ce minune, ce alabastru,
Simplu, din inimă, ca un vulcan,
Flăcări, cenuşă, chiar şi catran,
Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,
Doamne, ne spui de săbători?
Focul e tatăl, mama - ocean,
Omul ajunse post-diluvian.
Numai iubirea păzeşte-ne-o, Doamne,
Ea este floarea, ea este Kama,
Trec cerşetorii flămânzi, nedormiţi,
Cer un bănuţ, nu treizeci de-arginţi,
Cred şi în Lună, în stele, străină
Ne este vina de-a fi lumină.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i fumurie.

Dar parcă nu este floare,
M-am mirat în gândul meu;
Seamănă mai mult c-un soare
Alintat de-un curcubeu.

Şi se-nalţă în lumină,
Hrănit de un bob de rouă,
Să vestească prin grădină
Că natura-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Şi copiii se mirară -
Cum de a încărunţit!

Un vânt cald venit din sat,
A suflat, aşa deodată,
Că pe sus a şi luat
Umbreluţele-i de vată.

Acum tristă, în grădină,
Doarme păpădia mea,
Cu frunza de rouă plină
Doar o stea o mângâia.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Eu ştiu că mă iubeşti ca-n prima zi,
Copiii redevin copii,
Te-apropii-ncet de bătrâneţe,
Eu am să-ţi dau cândva bineţe,
Voi fi acolo, ramură de tei,
Alături, Eminescu, vom fi trei,
Poeţi mai mari, mai mititei,
Eu ştiu că mă iubeşti, chiar de nu vrei

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miercurea cenuşii

Cenuşă, cenuşă, cenuşie cenuşă!
Te aşezi pe fruntea noastră
Într-o zi de Miercuri, tu cenuşă!
Amintind de Soarta noastră...

Eşti răbdătoare, răscolitoare
De gânduri de învăţătură aducătoare!
Ai dreptate, tu Cenuşă
Soră eşti cu Focul Vieţii
După ce trupul se stinge
Şi numai ţie-ţi aparţine
Nouă nimic din el nu ne mai rămâne!

Au fost atâtea frământări,
bucurii sau mari dureri
Patimi multe sau averi,
Dar Tu pe toate ni le iei
Fără măcar să ni le ceri!

Totuşi, Cenuşă, Tu, Cenuşă!
Sufletul va zbura spre Cer
Cu toată Iubirea strânsă în El
Din care nimic, niciodată, nu vei putea să iei!!!

Cenuşă, Cenuşă, Tu, cenuşie Cenuşă!
In fiecare an, într-o Miercuri, Tu, Cenuşă
Te aşezi pe fruntea noastră
Să ne aminteşti de a deşertăciunii Soartă....
Şi că Sufletul doar Lumina o aşteaptă!!!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Ei au fiecare un nume
şi au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
şi nu sunt ca noi de mişei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toţi,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoţi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt regi

Copiii sunt regi peste lume,
Ei nu au regate, dar sunt,
Eu au fiecare un nume
şi au un supus mai mărunt,
un câine, acolo, un greier,
copiii fac vrăji pentru ei,
au sufletul cald ca un gheizer
şi nu sunt ca noi de mişei.
Se tem de-ntunericul care
Ne domină încă pe toţi,
Îi rog, nici un gând de-abdicare,
Îi rog pe copii, pe nepoţi.

poezie de Boris Marian Mehr (4 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Nicolae

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Că e ploaie, sau e vânt,
Că e răcoare pe Pământ,
Chiar când ziua e greoaie,
Vine el, Moş Nicolae.

Pune în pantofi sau ghete,
Cadouri la băieţi şi fete,
Fructe dulci şi jucării,
Adorate de copii.

Moşul este veteran,
Vine în fiecare an,
Cu frumoase jucării,
La cei mai cuminţi copii.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii din flori

Deşi aud că, uneori,
Unii copii se nasc din flori,
Nu mi-a fost dat, măcar odată,
Să văd o floare-nsărcinată!

epigramă de Nicuşor Constantinescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de geografie

Nu mă iubea profesorul de geografie,
ştia el de ce,
eu coloram cu albastru câmpiile, munţii,
iar mările, fluviile erau purpurii.
Se enerva rău dascălul,
Îmi punea numai note mici,
Dar am câştigat iubirea Krimhildei,
ştia ea de ce.
Simţea că e sânge bun în artere,
Am avut cu ea şapte copii,
Apoi am murit fericiţi, împreună,
Albastrul cobora în câmpii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de păpădie (variantă)

A-nflorit întâia oară,
Azi, un pui de păpădie,
Şi-a deschis corol-afară
Din tichia-i cenuşie.

Astă floare, cu mirare,
Mi-am zis eu în gândul meu,
Seamănă mai mult cu-n soare
Dezmierdat de-un curcubeu!

El se-nalţă în lumină,
Hrănit doar de-un stop de rouă,
Să vestească în grădină
Că pădurea-i-n haină nouă.

Mai târziu, cam înspre seară,
Puiul meu a-mbătrânit
Toţi trifoii se mirară –
Cum de tot a-ncărunţit!

Un vânt cald din sat plecat,
A bătut, aşa deodată -
Chiar pe sus i-a şi luat
Umbreluţele de vată.

Acum tristă, în grădină,
Zace păpădia mea,
Frunza-i moartă e rugină
Dar sămânţa-i sus în stea.

poezie pentru copii de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poeţi mici.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul românilor

Să fim copii? Am fost copii!
Şi vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinţi trăieşte
Purtând spre cer sufletul sfânt.

Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniştii divine,
Pun pâine pe mormânt şi flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.

Să fim copii? Suntem copii
În faţa crucilor ce cresc
Sub iadeşul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.

Că, Doamne, ţara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Şi pentru asta o iubesc!

E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinţi, apoi bunici,
Că de la mare până-n munţi
Raiul românilor e-aici!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădină de lime

Umbre cu miros de lămâi
Se-apleacă peste sufletul meu...
Nisipul are culoarea aramei.
I-a împrumutat-o apusul.
A încolţit din răsăritul unei noi dimineţi.
A prins-o cu lanţul tăcerii
De cingătoarea unui poem.
"Să fii iederă!" a poruncit
Şi transcendentul s-a deschis ca o uşă.
Ploua cu seminţe pe cer!
Cu plâns şi cenuşă...
Ochii - petale de lămâi,
S-au ascuns sub ploapa devenită altar.
Şi universul a încolţit
Grădină de lime.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!