Închisoarea

de ce punem uşi
locului în care trăim şi dormim?

ne apărăm de hoţi, ploi, caniculă,
ger, ne apărăm de noi,
de sufletele celor duşi

ei rămân între ziduri şi ferestre deschise

facem şi chei pe măsura uşilor noastre

de ce rămânem singuri şi trişti
când soarele urcă timid
spre odaia din haos?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ciudat cum ne apărăm greşelile cu o mai mare vigoare decât ne apărăm drepturile.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitări

cu mult prea adâncă
noaptea celor rămaşi
la porţile soarelui

singuri şi trişti

tineri
neverosimili ca şi clipa
în care se zbat fluturi

dintre ierburi
curcubeul se hrăneşte pe sine

iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi dăm dovadă de o hotărâre feroce în două cazuri: când trebuie să ne apărăm copiii şi când e vorba să punem gheara pe un bărbat.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caniculă

aburi în bălţi

broaştele mor sufocate
între apa stătută şi mal

doar vântul adie în stuf
negrăitoare nelinişti

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datoria noastră, a celor mai tineri, e de a ne trudi să pătrundem cât mai adânc în suflete. Astfel vom afla sămânţa rodnică a noastră. Din neliniştea şi dorurile şi preocupările noastre - vom cunoaşte valorile reprezentative pe care noi suntem datori să le apărăm şi să le impunem.

Mircea Eliade în Itinerariu spiritual
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost eroi şi vom fi încă

Dacă peste ţara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Iar viţa noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu naţia română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra ţara străbună
Şi toate câte-am moştenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu duşmănie.

Chiar dacă murim în luptă
Pentru ţara noastră sfântă,
Suntem clădiţi din tare stâncă,
Am fost eroi şi suntem încă.

Am fost eroi, şi suntem încă
Ostaşi în armata română.
Noi de la viaţă-avem poruncă
Să apărăm glia străbună.

Să apărăm limba şi neamul,
Să ţinem mai sus tricolorul,
Să apărăm pâinea şi ramul,
Stăpân să fie doar poporul.

Ţarina-n care străbunii
Au semănat oase şi grâu,
E ţara-n care românii
Se-adapă din acelaşi râu.

Coaptă-n vatră românescă,
Aici pâinea e mai bună.
Setea să ne-o potolească
Dunărea noastră bătrână.

Dumnezeu ne-a dat grădina,
Noi trebuie s-o apărăm.
România e lumina
Ce cu credinţă o urmăm.

Am fost eroi şi vom fi încă.
Ne vom lupta să dăinuim.
Noi suntem rupţi din tare stâncă.
Noi niciodată nu pierim.

poezie de Dumitru Delcă (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va trebui necontenit să-i apărăm pe cei puternici împotriva celor slabi.

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară şi plouă!

din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape

rămas-am singuri
în abisul ce muşcă rotund
din amintiri zdrobite mişel
cu colţi de gând
între destine

rămas-am singuri
Doamnă
cu paşi nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei

între noi
tremură cerul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Codul "noi"

Cu cât perfid clădim zisa "societate"
Din zoaiele murdare de creiere sărite
Din fixul de-un normal, trădat pentru ispite...
Ce unii le-au drept hrană pentr-o "întâietate"!?

Ni s-au creat iluzii din timp c-aşa se face,
Că n-are sens o lume de nu va fi "politic"...
În care nu-s deştepţi, meseriaşi... E atipic,
Făcut de hâde găşti, "partidele" rapace.

Şi şi-au creat o horă de false antagonii;
Să creadă orice prost că lupta e-un câştig!?
Nu pierdere de timp, de energii!... Un covrig,
Din care muşcă roată... Că-i joc de golănii!

Şi-au creat propriul "Stat", ca ei nimic să facă;
Să flecărească doar şi alţii să muncească!
Ei doar să încurce lume, iar ea -de-i să greşească-
Să dea tot ei porunci; "legile"... să desfacă!?

Şi legile nu-s oable, pe orice înţeles!
E-un cod nedescifrat, din încâlcitul vrut,
Ca om de rând anost, cu munca doar de scut,
Să n-aibă apărare... Că altu-i interes!

Şi s-a născut o lume parşiv "sofisticată",
În care cel ce "face", să dea pentru "ai lui"!?...
Pe leneşi, hoţi, să ţină!? "Să-şi pună pofta în cui!"
Cu noduri, înnodate... Şi nodu-s ceilalţi, ceată!

E totuşi cifrul simplu de ne învăţăm deştepţii
Să fim de-acum, să rupem firul, să-l facem laţ;
Să nu mai dăm, nici cereri să facem... numai braţ
Să folosim la muncă! S-avem "noi", înţelepţii!

Să tăiem rău demultul de când e, rădăcină,
Să nu mai plătim dări, singuri s-avem servicii;
Din calfe, din discipoli, din meşteri... Sacrificii
Să ni le facem "nouă"... Căci cifrul... e lumină!

Să punem hoţi la treabă şi leneşi, guralivii,
Iar de nu vor, să piară... Doar s-ajutăm firavii;
Neputincioşi, copii! Să ne apărăm ca bravii...
Ce-am fost la începuturi... Să fim "noi", exclusivii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai important lucru nu este cât de mult facem, ci cât de multă iubire punem în acţiunile noastre de fiecare zi. Aceasta este măsura iubirii noastre pentru Dumnezeu.

citat din Maica Tereza
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Nicolae din Mira: Copii, vă rog din toată inima să vă îndreptaţi inimile şi gândurile astfel încât să îl mulţumiţi pe Dumnezeu. Luaţi în seama că deşi ne putem considera cinstiţi faţă de noi înşine şi putem reuşi adesea să îi înşelăm pe oameni, nu putem să ascundem nimic faţă de Dumnezeu. Hai să ne străduim de aceea să păstrăm sfinţenia din sufletele noastre şi să apărăm cu înverşunare puritatea trupurilor noastre.

Sfântul Dimitrie al Rostovului în Vieţile sfinţilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

poezia este o stare anume
a ei, trezită din noaptea de fildeş
ajunsă de dor şi târârea
spălată de ploi a celor ce vor să adoarmă
în munţi de flori

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Burniţa

între noi, depărtări
cu mult mai adânci
decât setea pietrelor

spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaimele lumii

şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă
între noi, burniţa

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice om singur este sincer. Atunci când apare o a doua persoană, începe ipocrizia. Ne punem în gardă şi ne apărăm la apropierea unui alt om prin complimente, prin bârfă, prin distracţie, prin clacă. Ne ascundem gândurile faţă de el sub o mie de văluri.

citat clasic din Ralph Waldo Emerson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

există un timp
al scăldării
în dunărea neagră

fluviu susurând sălbatic

apă spălată de ploi
în care mă-ntorc
aşa cum se întoarce
sinele-n el

rămâne doar o enigmă

spre care rost mă îndrept

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

IQ

nu vreau să repet
să mă repet din cuibul
asta călduţ ce-mi asigură totul
foamea febrilă
setea de o altă culoare

sunt ca o zi de duminică

am o mare stimă de oameni
şi ferestre deschise

în venele mele
sângele meu alb curge
înspre izvoare din cer
ce nu ştiu a şopti
dorul lui Dumneze

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între noi

depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
poveşti ce înfloresc
din spaima pădurii
şi umbre tremurând
la ceas de zăbavă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne apărăm, uneori ne protejăm doar răutatea, care, parcă face parte din noi.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Apărare (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi poate de aceea...

Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi...

până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Roşu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca oameni sănătoşi, rareori ne punem în locul celor bolnavi. Ca oameni bogaţi, rareori ne punem în locul celor săraci. Iar, atunci când se mai întâmplă să o facem, deşi ne îngrozeşte gândul, tot la noi ne gândim, alungând cât mai repede cu putinţă aceste gânduri, cu tot cu posibilitatea de a le fi de folos celor cu aceste nevoi.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!