Uneori

uneori se alungau de grădini fluturii în aripi
prin risipa emoţiilor mov reapărute-n seară.
suavitatea păpădii intra în obsedante datini
şi ningea anotimpul revenit şi înfipt-n vioară.

se fugea spre timpul de lângă perete
repede se albea mâna întinsă avangardă.
mofturile chemau de sub plopi şansonete
zării se întrevedea un sunet de ogradă.

apăreau elemente de romantism-n doi
apoi surplusuri de real fin întins-n coapse
şi cuvintele numai bune de rostogolit-n foi
plagiau rafala tremurului frunzei-n sinapse.

o muzică precisă îmbrâncită în detaliu
făcea ordine în minutele ce trebuiau trăite
sub salvări de amăgiri sinistre şi de travaliu,
victorioase atingeri vindecau iubiri rănite.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe în tăcere

Vorbim de tăcere,
În abis de zgomot.
Păstrată cu putere,
De sunet mut de clopot.

Eterna linişte aprinsă,
De falnice note de cristal,
Pe mal de râuri stă întinsă,
Prin văi ascunse după deal.

Ce linişte ascunde timpul,
În sunet orb de primăvară,
Se schimbă lin şi anotimpul,
Privesc iar, ca prima oară.

Ascultă-n linişte, tăcerea,
E sublimă-n prag de seară,
Se aşterne dulce precum mierea,
Dar astăzi e atât de rară.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 mai 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerdacul

gloria cuvintelor trecea
prin faţa cerdacului orb
şi toate astea se puteau vedea
dintr-o arie muzicală înteţită.
păsările de dragul lui mai făceau
un zbor suplimentar prin totala seară.
tu tot alergai prin sentimentele mele
ştiind că-n capătul lor se cheltuiau nuanţele
de o albastră mirare aduse
datorită unui cer ce te aştepta
cu autentică mână întinsă.

în sublimă aşteptare eu aşezat
cu-n spectru de intenţii albe şi păcatul trăirii
ritmul ţi-l voiam oprit.
eu, din zbaterea emoţiilor întinse
joc plutind pe lacrimi,
rezonanţele să ţi le ofer
invadând maldărul de mistere;
şi cu timpul negociind să mi te mai lase puţin,
sărutului peste cerdacul adormit.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile terestre

Mi-am deschis inima spre mare
Să între parfumul de tei înflorit
Un pas grăbit si-am iesit la soare
Trecea o adiere cu parfumul iubit

Valuirile cântă sparte de mal
Susur de apă invitând la visare
Sunet de vioară albă din coral
Cheie note si parfum de soare

Iubire lasi urme si pasi în nisip
Mîngîi prin apă bobul de sare
În muzică sufletul prinde chip
Iar barca dansează pe val mare

Se lasă seară se-nchid ferestre
Gânduri si vise iubiri si doruri
Apar luceferi iubirile terestre
Răsună vioara repetate ecouri

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici să visez nu pot

Noaptea se scufundă într-o muzică tristă,
dorm cu faţa la un perete de sticlă,
cei de dincolo nu ştiu ce fac
stau închişi în cutia lor ermetică.

Prin somnul meu zboară păsări
care-mi poartă gândurile pe aripi,
întunericul e constrâns
să se refugieze-n grădini.

Nici să visez nu pot pe lumina decolorată,
suconştientul se reface şi el
purtat pe teritorii străine,
dimineaţa îmi coboară-n palme
cu raze reci de transpiraţie
abia percepute.

Nu mă încântă decât bucuria
înflorată de glasurile celor care-şi povestesc
cu gesturi largi,
pesemne întâmpări ciudate
rupte de realitate.

Întorc fila vieţii
şi trec mai departe cu învăţatul,
poate se prinde şi de mine ceva
care să-mi învârtă mintea
prin risipa din lucruri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântările de seară

Cum să găsesc lumină în dom sihastru
Unde doar umbre reci mai stau la pândă?
Jocul îşi făc prin colţuri de secundă,
Dosind frânturi din străluciri de astru...
Un corb cu aripi de neguri frământat
S-a strecurat sub cer, să mai înşface
Neliniştite păsări ce rătăcesc buimace,
Ori se încurcă-n umbre de-nnoptat.
Curaj am, ca lumina ce taie în alabastru
Puterea nedifuză, în şoaptă îmi schiţează
Prin unda rătăcirii de taină mai vibrează
Trăirea-mi ce înalţă spre cer senin albastru.
Dar pacea îşi aşterne, uşoara-i molcomire
Şi-n domul părăsit sunet viu de vioară
Ţâşneşte anunţând Cântările de Seară
Şi-nsufleţind lăcaşul cu tâlc de izbăvire.

poezie de Elena Volcinschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea îngerilor

Şi se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind uşor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai

Şi îţi era... nu drumul tău de dor,
Nu cel pe care ai fi vrut s-alergi –
Era un drum străin, amăgitor,

Dar tu mergeai, continuai să mergi
Prin visul meu, păşind pe amintiri
Şi încercând cu paşii să le ştergi.

Nu-ţi mai vedeam tăcutele priviri
În visul ce îmi devenea coşmar
Când paşii tăi pluteau spre amăgiri.

Ningea cu stele-n haosul amar,
Cu stele reci, iar tu... tu îmi erai
Aproape de al Raiului hotar

Când se făcea că pleci, dar nu plecai.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emisiunii "Floarea din grădină"

Prin grădini, în toată ţara,
Cresc flori mândre, mii şi mii
Dar la televizor, seara
Mai vedem şi... "păpădii".

epigramă de Mihai Ecovoiu-Doreanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă joc abil cu razele de soare

Mi te acopăr cu nisip de aur,
Pe-o plajă risipită-n univers,
Adăpostind în tine un tezaur
Şi fluturii... etericului vers.

Mă joc abil cu razele de soare
Şi valurile albastre-ntr-un festin,
De litere ce ard ca o-ntrebare...
Când bate ceasul timpului puţin.

Apoi te scald în clipele rebele
Şi te înfăşor în tainice priviri,
Ascunsă te păstrez de toate cele,
Ca pe-un balsam exotic... de iubiri

Mi te-nvelesc cu visele spre seară,
Redesenând... speranţe-n aşternut,
Cu sânii tăi vibrând ca o vioară
Şi buzele topite-ntr-un sărut.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

mamă, cu suavitatea muşcată de timpul dintre aguzi
în tremure acum ajunsă şi-n nesigură mişcare...
bâjbâind cuvintele acestea de auzit ce abia le mai auzi,
mereu la geamul lumii începută a fi aprinsă uitare.

o, nici mersul nu-l mai ai ca lumea, din uşă-n perdele...
apăsarea ţi s-a subţiat pe podeaua cărare roasă
aproape străvezie tu, lângă crizanteme şi lalele,
tot mai deasă în disciplina icoanei de pe masă.

în nădejde abia adiere, aproape te mai încerci,
din ochii tăi laşi albastrul rotire spre ucigaşul nord.
unde-ţi este trăirea de odinioară, în ce sfârşiri te îneci
cu fusta grea de stele şi lumina-n pofte de cord?

o, mamă, plâng în verbul ce fuge-n gânduri încoronate...
explodarea tăcerii simt uneori sub al tău direct suspin.
în trupul tău sapă o absorbţie de autentică moarte,
sub ochii mei grimasa ţărnii contrazice gestul de caolin.

cum aş putea trece odaia goală ori puhoiul din stradă
clădind trecutul pe silabe de tăceri şi-n rafale de dureri,
afirmării eu, lăsându-mă înstrăinat şi marfă de pradă,
eu, muncitor de poeme, mereu în deruta unor păreri?

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metafora de lângă tine

glezna ta imita dunga lăsării mele
în spaţii de vis şi-n neterminări estetice.
suspinele tale întotdeauna de jos în sus
purtau un calendar de iarbă
ceea ce mă făcea să cred
că mă pot înşira cu gest cu tot,
pe circumferinţă de rouă opozantă lunii.

în evidenţe ieşit,
pe sentimentul tău copilăresc încă.
m-am încercat şi mi-am dat seamă
că sunt flămândă înălţime fără stele,
capturat de o fântână uitată sub nuc.

fluidul în pasul tău repezit
contura o geometrie amorţită şi de lux
prin răsuflarea sălbatică de speranţe ascuţite
unde arcada gândului în do major se agita...
tot se agita cu policrome pe un violet în refacere.
în rodul zilei instantaneu mă voiam lumii
să mă arăt lângă tine,
eu să deţin arta căderii-n brânci
din metafora-mi precisă,
pe care nimeni încă n-a mirosit-o încă bine.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodie

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
şi-mi netezesc calea către Dumnezeu.

stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc aşa cum vreau eu.

sunt miliardară în gânduri boeme
conştiinţa mea este ca un muzeu
îngeri mă învaţă să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.

n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele şi luna mă veghează mereu.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dispărut în zare

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
şi tu ai dispărut în ceaţa ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
şi ele mă priveau cu ochii grei

mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi

şi nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori şi fluturi, mii şi mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
şi zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop

simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puţin şi-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc

neştiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
îşi pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul gonea rece

pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schiţau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzişul lor
burniţa măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
şi apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în faţa televizorului protejaţi de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia şi simţea tristeţea
deznădejdea
fugea şi plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simţea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când loveşte pământul
era un glock de 9 milimetri
se simţea vlăguită şi nu reuşea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-şi amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum şi-a spus: sunt o fantomă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori

uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca să pot pansa ce răni am eu

uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe

uneori poate sunt lumină... sunet... învăţare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate şi eu aştept mereu

străin cu mine prin tine am ajuns uneori
şi acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul romanţei

prin momente muzicale îmi vorbeşte timpul
simt trecerea lui prin inimă şi suflet
îmi stăpâneşte regal gândirea şi trupul
în fiecare celulă vibrează un sunet.

timpul este sincer în iubirea de viaţă
muzica mă mângâie ca un înger gingaş
îmi este alinare prin ploaie şi ceaţă
mă călăuzeşte pe al zilei făgaş.

senzaţia de suferinţă se estompează
în culoarea luminii cu chip de luceafăr
tentaţia arzanda să ating o rază
e o perspectivă pentru sufletul teafăr.

melomania este lupta victorioasă cu timpul
anotimpul romanţei îmi fascinează chipul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încă...

Erai ca un cântec de liră şi nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu braţe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.

Valsam printre lumi neştiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream şi-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.

Scriam şi pe nori şi pe stele-un sonet
Şi luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Şi tu mă făceai mai frumoasă.

Se-oprise şi timpul în loc, într-un vis
Şi noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire şi flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.

În zori măsuram în săruturi o zi
Şi ziua era nesfârşită,
Amurgu-aştepta pe o lacrimă gri,
Când încă ţi-eram o iubită.

Departe de noi, uragane şi ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...

Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Şi plouă pe frunţile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în favoarea altuia

prin geamuri de transparent plumb
privesc spre gânduri spălate de ploaie.
ofensivă chemare a nopţii-n dulce venire
cu afirmare dată în crengi şiroaie.

turistica lună caută preferinţe de odăi
căzute sub melancolii adunate grămezi.
trilul a zdrenţuit liniştea sedusă de capelă
din arome se zidesc ziduri ce nu le vezi.

cântă cerul în favoarea altuia acum,
în sublim iar întâlniri cu vechile stele.
răzbătător cântec pe răsaduri de atingeri
tricotat cu timpul în subiecte adormiţele.

creşteri de gânduri noi pe cromatul serii
crengi înecate în ruj, degustări de timp.
lângă bocanci se predau amărăciuni
ochiul repatriat-n lacrimi, e un ghimp.

prin opţiuni, sentiment inutil tolănit.
de sub unghii cad amintiri ascunse;
neliniştea s-a copt, s-a dat în obsesii...
otrava singurătăţii-n parcuri pătrunse.

e amurg, un atelier de culori virulente,
linii aeriene în trăsături abuz aşezate.
pe râuşor de lacrimi pluteşte păpădie
cu zulufii ei dansând pe idei carbonizate.

cântă cerul iarăşi în favoarea altui acum
până la urmă pare stupid, dar asta ştiu.
prin optică fluturii îşi nehotărăsc alergarea
sub aripile lor mă cheamă, cooptat de griu.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi iubesc

gânduri deraiate pe sub dungi de seară
tăceri agresate de crengi aproape de mine.
păsările mov din ochii tăi deja plecaseră
când păpădii îţi legănam încet să te aline.

bulgări de lumini azvârleam în emoţia ta
şi mă risipeam dezvelindu-mi spaţii sumare.
atingerea ţi-o aşteptam ce-n altă direcţie plutea
fără a şti gândurile-mi spălate în cafele amare.

dar mi-e teamă;lăuntricul mi-e sferă fără margini
şi nu ştiu unde amănuntul tău îl voi putea găsi,
ori dacă materiala ta fugă nu-mi va aduce păragini
din tangajele iubirilor trecute, gestului a părăsi.

de o vreme gândurile mi se sparg de ploaie
şi colţul oraşului e atât de trist şi răguşit
încât spre canale sentimentele curg zoaie
iar păsările de aripi s-au lepădat, le astupă voit.

imaginea ta o mai aştept pe fioru-mi puţin.
o, tu lăcomie nestăpânită ce înfuleci hazardul!
şi ce nesigur mi-e pasul acum prin ţipătul de crin
când aţipind, din coroană el îşi scapă fardul.

mor şi eu cu fiecare înserare a glasului tău...
cu fiecare margine de cuvânt urcat în poem,
cu dulcea lumină de ochi prin iubire ea călău
şi cu ţărâna ce sub pas cerşeşte gest de boem.

totuşi, iubesc stările mai aproape de chitare,
raidurile de fluturi prin grădini ce mai vor
ceva spaţii efervescente din revers de zare
patrulate de sunetele galeşe albastrului covor.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să zbor

Cand ne-am întâlnit s-a declanşat jocul seducţiei
Amândoi fulgeram priviri fugare,
Roteam oglinzi caleidoscopice,
Ipostaze noi ale dragostei
Salturi cu boltă şi arc în spirală
Animale sensibile la amirosit
Şi zei în căutare de iubire.
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Aripi de zbor ne cresc din coapse
Ganduri, spaime
Cuvinte, sinapse
Aripi de azur şi violacee zbateri
E mereu imprevizibil drumul dragostei
Şi eu cad, oh, cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Ah, ce frumusete
Ah, ce durere
Aşa cântă viaţa, aşa se joacă cu noi iubirea
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Tu mă porţi în sus apoi mă laşi să cad
Învăţ să zbor
Învăţ să zbor
Tu mă porţi în sus
Învăţ să zbor
Să zbor
Să zbor

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

văd timpul cum se uită-n oglindă
după ce-şi pierde umbra
şi-şi desenează trupul în alb.
apoi, cum îşi duce degetul grăbit
pe itinerarul nimicului,
căutând un ireal şi o depărtare de tăcut.

cu expansiuni vizionare viaţă pândind
şi nimic nu-i în stare să înţeleagă,
cum se smulg finale gânduri
din memoria întoarsă din drum
numai de dragul să treacă
dincoace de uitarea horcăind.

fără un scop anume,
el mereu se azvârle înainte...
cu spaţii de singurătăţi la piept dorite
şi nicicând înapoi în sentinţa unui exerciţiu
de repetiţii.
mereu îşi prelucrează neliniştita uzură
cu romanticele visuri din străzi culese,
apoi se ascunde în ceasuri şi absenţe...
participă la diferite mixturi de vieţi,
subtilizează efemere
şi chiar trece în imagini uneori,
lăsând dâre pe lucruri şi-n fragedele clipe,
ce se hârjonesc prin fluturi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!