
Mamă
mamă, cu suavitatea mușcată de timpul dintre aguzi
în tremure acum ajunsă și-n nesigură mișcare...
bâjbâind cuvintele acestea de auzit ce abia le mai auzi,
mereu la geamul lumii începută a fi aprinsă uitare.
o, nici mersul nu-l mai ai ca lumea, din ușă-n perdele...
apăsarea ți s-a subțiat pe podeaua cărare roasă
aproape străvezie tu, lângă crizanteme și lalele,
tot mai deasă în disciplina icoanei de pe masă.
în nădejde abia adiere, aproape te mai încerci,
din ochii tăi lași albastrul rotire spre ucigașul nord.
unde-ți este trăirea de odinioară, în ce sfârșiri te îneci
cu fusta grea de stele și lumina-n pofte de cord?
o, mamă, plâng în verbul ce fuge-n gânduri încoronate...
explodarea tăcerii simt uneori sub al tău direct suspin.
în trupul tău sapă o absorbție de autentică moarte,
sub ochii mei grimasa țărnii contrazice gestul de caolin.
cum aș putea trece odaia goală ori puhoiul din stradă
clădind trecutul pe silabe de tăceri și-n rafale de dureri,
afirmării eu, lăsându-mă înstrăinat și marfă de pradă,
eu, muncitor de poeme, mereu în deruta unor păreri?
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre încoronare
- poezii despre început
- poezii despre verb
- poezii despre uitare
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre poftă
Citate similare
Rugă către Maică
Nu plânge, mamă, când lovit
Și-nsângerat îmi este trupul,
Nu doare locul biciuit
Cum doare ura și cuvântul.
Bătut, scuipat, batjocorit,
Eu port povara lor în spate
Și-n crucea grea duc istovit
Noianul lumii de păcate.
Nu sunt de cuie azi rănit,
Cu dragoste le rabd pe toate,
Plâng doar păcatul săvârșit
De ei, ducându-mă la moarte.
Nu plânge, mamă, știu că-n gând
Te-ai răstignit și tu cu mine
Te simt în toate îndurând
Chiar dacă jale curge-n tine.
Eu i-am iertat căci am venit
Cu dragoste întru zidire
Precum a fost proorocit
Să fiu jertfit spre mântuire.
poezie de Angelina Nădejde (6 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre mântuire
- poezii despre mamă
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre iertare
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre cruce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Sărutul primar
cărările erau râuri brăzdate de gânduri
știu, ești o fărâmă din mine
încolțită în gestul primar
seara, mă așezam în pântecul cerului
căutând drumuri despicate
uneori mă înecam în tăceri ancestrale
căutând surâsul dintâi
pe masă ardea o lumânare crestată de gânduri
erai un fluture în bătaia luminii
cu palmele înconjuram universul privirii
reveneam mereu, firesc, mai aproape de tine
timpul luneca în iubiri
se făcuse ziuă în mine
atunci am știut, găsisem sărutul primar
femeie, orhidee înflorind într-un suspin
o deschidere răsturnată spre un sărut
înmugureai, în fața ascunsă a lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre seară, poezii despre râuri, poezii despre orhidee, poezii despre lumânări sau poezii despre lumină

Nu spun la nimeni
mă strânge tăcerea între universuri...
fața mi se face vineție-gri;
brațele mi se lungesc dincolo de picioare,
parcă e un ceva, spre un absolut ciobit la colțuri.
o strădanie schimonosită apar,
cu doruri în brânci
și mă doare asta și la nimeni nu spun.
cerul mă poartă pe brațe printre zefirii zbârliți,
până-n capete de însingurări
prin care umblă absurdul șchiopătând
și la nimeni nu spun asta.
indisciplina stării mi-e trasă cu cangea uneori,
din metafizica ce nu uită
de-a mea însingurare bogată în fantezii și coturi.
eu cel surprins mereu
de îngerii ce se pierd pe pereții de biserică
și nu pe umerii mei învățați cu așteptările deșarte.
of, și-s mereu lovit de păreri contondente
atât cât să-mi sară osul,
de pe portativul muzical al lăuntricului întunecos!...
of, și tu demult m-ai învățat asta
cum să-mi alung inflația de negre gânduri
bâjbâind iubirea de lângă tine,
nicicând să nu mai dau peste miezul orb de destin.
sau mi-ai șoptit cum să te răsfăț
pe ascuns printre pomii de seară,
ori în strigătul înalt născut abia
în spatele casei și cele câteva stele mai aproape
coborâte pe gene-scară.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre răsfăț sau poezii despre religie
Vei lăsa în urma ta
Dimineață am văzut surâsul tău,
Uitându-te la paharul de vin
Și-n sufletul meu tu ai să fii mereu,
Ca o floare ce se deschide ca un crin.
Murmurul de iubire e ca un cântec,
Ce merge cu tine mereu la drum
Și ochii tăi ard ca un jăratec,
Trecutul dureros să-l transforme scrum.
Simt acum cum marea cântă,
Dar acum e singură și goală
Și știu că toate mă încântă,
Pierdută-n visul meu de seară.
Uneori iubirea poate fi de aur,
Dar lumina zilei te pune pe gânduri
Și dragostea noastră urcă ca un laur,
Nu vreau să piară printre rânduri.
poezie de Eugenia Calancea (22 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre visare, poezii despre vin sau poezii despre suflet

8 martie
femeie, e ziua când tu balansezi-n mine o iluzie,
să-ți miros parfumul ciobit de sărutul violet
și vârfurile degetelor variațiune renumită fie,
să ne încânte întoarcerea-n albastre tonuri duet.
de extaze cuprinși, de ovală uitare neatinși,
hai să ne facem că trecem în lung odaia goală...
de la un capăt spre celălalt în zâmbet aprinși,
amăgindu-ne că trecem o cale lactee ideală.
apoi, într-un dans rotund, noi, cu pași rotunzi,
ne vom învârti așa... intacți, imitând ciclul cosmic...
exaltați în clipa obtuză și-n gesturi mereu afunzi,
culoare și forme vom azvârli tandrului ochi rombic.
părului tău enervat un cer cade, imun la geamăt
tăria singurătății alungare fie dincolo de destin,
din turnul medieval încărunțit desprinde-vom freamăt
și, pierduți în coaja trăirii, vom fi o plutire de caolin.
știu, ochii tăi mă hăituiesc cu abuz de servilism...
rotocoală de spaimă intactă făcând în jur de poeme,
când pulsurile inimii inventează-n artere cataclism
și-o iubire de fluidă noapte prin frumoasele arene.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre spaimă, poezii despre singurătate, poezii despre păr cărunt, poezii despre păr, poezii despre puls sau poezii despre poezie

Abia te-ai dus
S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul e-n apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de cândt te-ai dus...
Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.
La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.
Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!
În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.
Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre roșu, poezii despre prezent, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi

Abia te-ai dus
S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul au apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de când te-ai dus...
Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.
La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.
Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!
În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri, măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.
Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci, măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul
trupul e unicul nostru câștig
apărând ca o fragedă întâlnire de nume
cu extazul cărnii înainte de toate.
rolul de muritor îl joacă cu drumuri scurte
prin strigătul frunzelor
ce-n legănare ațipită se prețuiesc.
abia își îngăimă carnalul relief în
smintita trecere...
mereu racordat la un cer ce coagulează
dimensiunea albastră
și de-a dura dă violetele tăceri
în perioada serii îmbujorate.
e un succes de ironie apăsată
pe coregrafia de jaf
al arogantului miros de salcâm...
mereu mângâindu-și ultima consolare
spre uvertura cromaticelor dureri.
uneori pare chiar o justificare născocită
de dimensiunea unui vid colorat
unde minunea verbului a fi
mătuiește dâră de cronologică mișcare
printre gândurile spălate de staționara rouă.
trupul calcă elegii în care te vei trece toamnă
teribil mișcat prin fotosinteze nearse
c-un pretext dimensional de a fi priveliște
într-o recidivă de cuget zvântat
mereu prin zi și noapte.
se crede un reactor de moarte
fără mirări alese când adesea zace înzăpezit
în petale de sentimente încăierate.
neașteptată consolare între strigătul cutelor
și spasmul cuvintelor îmbrățișate
dinapoia poemelor
și dinaintea valsului de roz fior
destrămând senzații de mută sferă.
trupul e impresie și contur grăbit
într-una absorbind ritmul
înfrângerilor dinspre necunoscut
și aspirațiile ce-n trepte se reîntorc
până-n sprânceană de odaie...
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre vals, poezii despre toamnă, poezii despre succes sau poezii despre rouă

Gând în război
Mi-e frică, mamă, noaptea
Chiar de-s cu arma-n mână,
Simt că-i aproape moartea
De peste-o săptămână.
Mi-e foame și mi-e sete,
Nu am dormit o clipă
Am bătături în ghete
Și-o cucuvea cum țipă!..
Ieri, un coleg de arme,
Plângea lângă șenilă
Mi-a spus, dacă adoarme,
De mă-sa... fie-mi milă.
Azi a căzut eroul
Pe-un petec de pădure
Nici n-a știut ecoul
Durerii, să-l îndure.
Vai! E-ntuneric, mamă,
Ne trec fiori. Și-n spate
Purtăm cu noi o armă
Și frica de cea moarte.
Rânjește o fereastră
Izbindu-se de ziduri.
Mi-e dor de casa noastră
De fața ta cu riduri,
De mângâierea caldă
Și pâinea de pe masă,
O lacrimă îmi scaldă
Privirea-n gol rămasă.
Mi-e frică noaptea, mamă,
Și stau cu moartea-n spate...
Te roagă la icoană,
Să trec și-n astă noapte!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre noapte, poezii despre frică, poezii despre săptămâni, poezii despre război, poezii despre păduri sau poezii despre pâine

În cerul tău de stele
Îmi plâng, măicuță, ochii și gândul mi-e la tine
Sperând să-mi leg tristețea de țărmul unui vis
Și-n cerul tău de stele să-ți amintești de mine
Așa cum asprul dor în pieptu-mi cald n-a stins.
Potopul de sudoare pe fruntea nopții geme
Durerea ațipind-o în udul pernei moi,
Cădelnița de lacrimi preaplină-i de o vreme
Sporind necontenește în ropotul de ploi.
Mă-ncorsetează timpul în lanțul de secunde
Trezindu-mă din goană, grăbindu-mă spre-apus,
În somn te caut, mamă, și-mi ești demult niciunde,
Doar chipul să ți-l mângâi, m-aș bucura nespus!
Stau întrebări la colțuri și-așteaptă ostenite:
Ți-e pâinea caldă, mamă, ți-e sete ori ți-e greu?
În bulgărul de suflet sunt griji firesc sădite,
Nevolnic bat la poarta-mi chemându-te mereu.
E frig în ceruri, mamă, e vară printre stele,
Sunt albi în floare crinii și-a iunie miros?
Trimit florarii lunii să-ți semene lalele
Ca semn al mulțumirii, dumnezeiesc prinos!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tristețe sau poezii despre secunde

Simptome de toamnă
port deajuns o maree de lacrimi
în care trepidează stelele sure
nebăgând în seamă de delfinii din ochii tăi.
quasarii mută străluciri exacte
peste năvala deznădejdilor mele.
ard eșecuri în amintiri bântuitoare
și-mi deschid gânduri lăturalnice
în vocale ce schimbă răsuflările de vară
cum ferestrele lumii se deschid
pentru odihna soarelui prin odăi jalnice.
îmi stă în prag trupul sărac...!
de ce plâng mamă, de ce?
oiștea neantului putrezită în aspirații și ea
dă acum într-un scrâșnet de gard.
peste fața lumii cade toamnei fard.
iubito pasul ți-l voi căta în frunza singulară
îmbulzită în gesturi fără mine...
pe când caldul zâmbet ți-l voi smulge
din lunecoșii umeri de brumă!
straturi de emoții cu rafale de amnezii se întind
pe o iarbă decapitată de frig;
în răceala vremii par și eu beteag
nimic în stare să mai ating.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sărăcie, poezii despre schimbare sau poezii despre odihnă

Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
Aici e neamul meu, de veacuri și bătrân
Și unde gândul meu îmi spune să rămân.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre naștere

Glossă amintirilor de sat
Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.
Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
Mă-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.
Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
Este târziu și s-a-noptat
Și în clepsidră se aștern
De-odată, fulguiri de nea,
Lumini și stele căzătoare,
În gânduri, pe căsuța mea
Și pe a timpului cărare.
Un gând și-o inimă de brazi,
Un clopot de ninsori și vis,
În care, timp, de veacuri arzi,
Vreascuri din timpul nepermis.
mi-ai prins în clipe de argint
Ninsori de vise și cuvinte,
Cu clipa-n noapte să m-alint,
Să-mi fac poeme de cuvinte.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Atâta liniște m-apasă!
Cuvintele s-au spulberat
Și vreau să mă întorc acasă.
Vânturi, spre minus infinit
Îmi poartă frunzele de dor.
Arama timpului oprit
Răsună iar ușor... ușor...
Trecând pe troienite căi,
Cu biciul despicat în cinci,
Se-aud vuind, se-aud prin văi,
Se-aud deodată și aici...
Tot ei, în portul popular,
Trecând precum un vis prin moarte.
Bătrânii noștri trec arar
Prin a tăcerii noastre noapte.
În troienitul anotimp
Mă-ntorc din nou, mă-ntorc acasă.
Să dorm aș vrea, dureri să schimb,
Să stau cu toți ai mei la masă.
Să-mi fie timpul spre-napoi
Vis și mușcată la fereastră,
Să fiu mereu, mereu cu voi,
În orice timp să fiu acasă.
Colindători prin munți și văi
Se-ntorc ca altădată iar
Cu fruntea sus, mândrii flăcăi,
Cu trup arzând în munți de jar.
Altar, ceasornic și popas,
Argint pe ii, argint pe fote
Și sufletul ce le-a rămas
În versuri și poeme, note...
Frâng pita în bucăți de timp
Și se întorc la rădăcini,
Troiene-n orice anotimp,
În suflet simpli și virgini.
Sub un ștergar, înlăcrimat,
Bunicul cu o pleoapă-nchisă,
Sub nori de praf s-a așezat...
Bunica-și toarce anii-n prispă.
Frâng pita în bucăți de timp,
Colindători prin munți și văi,
În troienitul anotimp,
Trecând pe troienite căi.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Un gând și-o inimă de brazi.
Precum un clopot, peste sat,
Bate în pieptul nostru, azi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare sau poezii despre trup și suflet

O zbatere
e o zbatere de tăceri albe
pe o coală nescrisă...
un zdruncen de timp traversat de violetul
îngrijorat de marginea muchiei.
e starea înscrisă zigzagului
care pare cea mai frumoasă mișcare adeseori,
scursă din fluturii ce învață mersul pe aripi.
mișcarea ce parcă tot timpul dansează
pe zidurile primitoare ochilor cătușe.
se pare totul un balet în marginea ploii
cu reîntoarcerea pașilor în sine.
n-are rost acum să te mai privești
în reversul oglinzii reci
ce scoate ființa la suprafață -
nu-i chip de sens pradă sticlei să te lași;
mai bine printre gratii de tăceri ruginite
ți-ai privi propriul adânc
colateral cu ce te bântuie.
doamne, ce frumos e uneori,
chiar magistral;
în lumi să urci iluzii de opal
fluturându-le existența de pe un oval.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mișcare, poezii despre frumusețe, poezii despre dans sau poezii despre hârtie

Altfel de mamă
Noi cu toții avem 3 mame:
una-i mamă pe Pământ,
una este Mamă-n Ceruri,
iar a treia e Natura,
ce ne-nvață ce-i frumosul
prin miros de albi nuferi
și-n dulce zbor de fluturi..
Dar, noi fii nerecunoscători
uităm că ochii noștri
se vor oglindi mereu
în văi, munți și ape limpezi,
căci, Natura este mama...
Mama noastră... a tuturor.
Azi distrugem tot ce este mai frumos...
Florile și iarba verde
se vor stinge fără rost,
căci, noi oameni
fără suflet
otrăvim natura vie,
negândindu-ne vreodată
cât de greu o să ne fie...
Fără roua dimineții,
fără roze cu parfum îmbietor...
Doar izvoarele secate
și copacii fără frunze,
ne vor aminti mereu
că natura a fost prezentă
și a fost Mamă peste tot...
Tot ce-a fost viu și frumos!
Lacrimi reci, de sânge, parcă
se preling acum din ramuri
și Natura ne șoptește,
printr-un suspin dureros..
Să o lăsăm să trăiască,
căci, de n-am mai avea Mamă....
Vom fi simpli muritori
într-un haos monoton..
Fără dulce aer proaspăt,
fără iarbă de mătase..
Și cât vei vedea cu ochii
câmpiile vor fi pustii,
doar cu pâclă peste vii...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre trandafiri, poezii despre sânge sau poezii despre roz
Rănitul dintre linii
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul și ce frânt,
Ce liniște e-n jur acum
Mi-e viața numai ca un fum.
Îmi cad pe față fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Și nu-i nici ploaie, și nici vânt,
Ce rece e pe fața mea.
De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aș vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul și ce bun.
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare și mi-e frig,
Aș vrea să mă ridic, să strig.
Cine-i alături și mă cheamă,
Mamă, mamă.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb

Eu cred că există o clipă în viața lumii când toți oamenii se gândesc la mama lor. Chiar și morții. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce liniște trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aș avea o sticlă goală, aș scrie un bilet și l-aș lansa pe mare. «Mamă», aș scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naște-mă o dată!» Prima viață nu prea mi-a ieșit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Și dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Și naște-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viață. De aceea trebuie să ne naștem mereu.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre mamă, citate despre sperieturi, citate despre poftă, citate despre naștere, citate despre moarte, citate despre inimă, citate despre existență sau citate despre ajutor
Amăgire...
Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...
Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...
Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Și să te am aproape...
Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...
Acum stau oftând și privesc
Aceeași arbori răsfirați,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrățișați...
poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Dragoste autentică
Prin lumea care trece ostilă și grăbită
Și unde nebunia e pe deplin trăită
Te caut cu privirea, îți caut ochii mari
Iubite, acum să vii și-n față să-mi apari.
Cu totu'-n mine ești, în fiecare gând,
Și zi de zi te văd necontenit trecând
Pe fruntea mea aprinsă de dor și de iubire
Spre inimă cobori, la loc de nemurire.
Nu știu de este zi, nu știu de este noapte
Iar fructele iubirii au dat în pârg, sunt coapte,
În viața mea de astăzi, de om matur și simplu,
Prăpăstii și adâncuri, cu drag să mi le umplu.
Pe piatră, pe stâncă, pe căi din univers
Amorul meu cel dulce să fie de neșters
Să-l duc mereu cu mine, într-o eternitate
Să-l scriu și plin să fie de autenticitate.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre prăpăstii, poezii despre nebunie sau poezii despre maturitate

Când primul pas...
O noapte ce plângea pe-un țărm de mare,
O mamă mai copil decât copiii,
Un univers sub semne de-ntrebare,
Abandonându-și printre stele fiii.
Și eu, abia gustând durerea lumii,
Când primul pas se-mpiedică de moarte,
Scormonitoare în esența humii
Cu-n scâncet curios de ''mai departe''.
Ploua albastru-n rogvaivul verii,
În ochii mei tot cerul răsărise,
Pe-obrajii mei se rușinau toți merii
Și ai fi zis că tot norocul mi se
Adună-n brațele de ursitoare,
Ce-mi mângâiau secunda primei clipe.
Și nu știam atunci că viața doare
Și că iubirea știe să și țipe.
Aveam doar mamă și o mare-albastră
Când m-a orbit lumina-n toiul nopții;
O stea plângea încet deasupra noastră
Și eu priveam, râzând, lacrima sorții.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre vară sau poezii despre noroc