Vântul gonea rece
pe lângă ea prin ea prin toate celulele
în rafale bătea
copacii se aplecau unul
către celălalt de parcă schițau
un dans frenetic pe o muzică
auzită numai de frunzișul lor
burnița măruntă s-a transformat
într-o ploaie grea ce mătura cerul
și apoi cădea pe asfalt bocănind
toată lumea stătea în casă
în fața televizorului protejați de hainele călduroase
ea fugea prin ploaie de una singură
retrăia explozia și simțea tristețea
deznădejdea
fugea și plângea în lumea
ce se învârtea în jurul ei
simțea pistolul cum îi lunecă din mână
dar nu l-a auzit când lovește pământul
era un glock de 9 milimetri
se simțea vlăguită și nu reușea
să răspundă vocilor care o asaltau
nu-și amintea cine a fost
dacă a fost cineva sau pretindea
că este altcineva odată
acum și-a spus: sunt o fantomă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.