
Iubirea nici măcar un cuvânt nu mai e
îmi trag ziua pe cap sufocată de singurătate
stau așa în pielea goală a gândurilor
lipsită de bărbat hălăduiește o umbră sumară
pe șubrezii pereți răciți cu fiecare
șir de litere lung și fără rost
un inegalabil epitaf de cum poți fi un mort în viață
trec cele șapte litere prin urechile acului
să le însăilez dar nu mă vor
ziua mi se destramă în pumn atomic
refuz să mai cred în acest cuvânt
e rece destinul când afară ninge
dacă te uiți bine e o lume dezbrăcată
impudic frigul intră în oameni
cum oare să mai simtă cuvântul când pleacă
zănatic spre inimă ca o navetă spațială
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuditate
- poezii despre cuvinte
- poezii despre zborul spațial
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre singurătate
- poezii despre ninsoare
- poezii despre nave spațiale
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Afară ninge rar
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
și lacrimi înghețate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuțit îmi zgârie retina,
afară ninge rar și neagră e lumina.
afară ninge rar, încărunțind pământul,
îmi este dor de tine și bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.
afară ninge rar și tremură copacii,
și tremură și sfinții și tremură și dracii
și tremură și morții când frigul îi încinge,
afară ninge rar și rar afară ninge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre sfinți
- poezii despre negru
- poezii despre gheață
- poezii despre draci
- poezii despre copaci
Cine mi-a luat cuvântul?!...
era zvelt, cam oacheș și atât de cuminte!
privindu-l din toate părțile părea
o hartă sau simfonie
experiență simplă, amestec de silabe
cu litere în așteptare
amalgam de sunete stinse.
neașteptat, trăindu-și libertatea în tihnă,
părea puțin obosit de înconjurul celor
ce-mi trec prin minte
atât de goale și reci
în această lume cu pielea întoarsă
ba pe față, ba pe dos
mi-a cerut să-l las
într-o formă a gândului
poetizat peisaj nocturn
pe pagina lui să doarmă,
să-și poată lua sensul de la capăt
e dimineață!
poate m-așteaptă în propria-i umbră
îl caut! pe unde-o fi?
cine mi-a luat cuvântul?
hei, oameni mari și chiar mai mici
m-ajută careva?
acest cuvânt este mai mult decât un vers.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre sunet, poezii despre somn, poezii despre poezie, poezii despre peisaje, poezii despre noapte, poezii despre libertate sau poezii despre hărți

Singur
Mi-e frig în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Toate intemperiile.
Vantul prin a,
Lupii prin b,
Iarna prin c,
Și eu încerc să-mi apăr măcar inima
Cu un titlu mai gros,
Dar ma îngheață frigul care intră
Prin toate literele.
Mi-e urât în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Respirația și bătăile inimii.
Prin a,
Prin b,
Prin c,
Alfabetul este plin de mine
Pentru o clipă.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre inimă, citate de Marin Sorescu despre inimă, poezii despre puls, poezii despre lupi, poezii despre iarnă, citate de Marin Sorescu despre iarnă, poezii despre apărare sau poezii despre alfabet
Tăcere
Ai vorbit vreodată înainte de clipa aceea in care ai spus prima vorbă?
Oare din ce ești alcătuită tăcere
dacă nu din vorbele gândurilor
conversând fără să spună nimic...
Cât de gălăgioasă poți fi!
Pardoxal,
când mă gândesc la tine
te văd cu păr lung...
Cine-a'ndrăznit să te rostească altfel?
Să te schimonosească
De fiecare dată când te cheamă.
Plăcută ești imenso
Dar pleacă,
Te rog, pleacă!
Lasă-mi doar zgomotul
Ce ți-l fac pașii.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere sau poezii despre gânduri

Cuvântul
Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.
Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.
CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.
Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.
Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.
Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.
Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog să vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.
E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.
Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.
Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre înțelepciune, poezii despre tată, poezii despre schimbare sau poezii despre religie

Lauda mortului
Am avut o viață
Cu litere mari.
M-am născut fără să știu,
Dar am învățat multe:
Să merg, să număr, să iubesc...
Am făcut totul de nota 10.
Mi-a plăcut să se scrie despre mine
Doar cu litere mari.
Un singur lucru nu am învățat:
Să mor.
Viața e ca un examen la care intri
Fără să știi ceva,
Iar când ieși, uiți tot.
Nu mă duc să văd rezultatele,
Că sunt scrise mărunt!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere, poezii despre nota 10, poezii despre naștere, poezii despre laudă, poezii despre iubire sau poezii despre examene
Trec
printr-un nor galactic su
focat de singurătate
aproape un veac
de poezie
cu sfere tele
portate dintr-un uni
vers cu rima astro
logică
un pumn de stele lus
truite impudic
de frigul u
man (!?) plierea spațiului
și zborul navelor
spațiale picioare dumne
zeiești
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre stele sau poezii despre picioare

Să uit că fără tine nu mai pot
Chiar dacă altuia îi sunt mireasă,
Cu-al tău sarut, eu veșnic mă voi îmbrăca,
Și-atunci, când dorul, pe suflet mă apasă
Eu, pe sub piele port, iubirea ta.
Mereu absentă, când viața-ți pare fantezie,
Purtându-ți frigu-n ochii verzi,
Căci calea către răsărit imi e pustie,
Trăgându-mi soarta în zăpezi.
Fatomă sunt, cand viața mea prin viață-ți umblă,
Si nu mai știu, ce să-ți mai spun că sunt,
Căci fără tine-s fără umbră,
Și nu îmi gasesc locul pe pământ.
Cu-n ochi te văd, și totuși esti departe,
Când teama-mi face noaptea-n zi,
Tinându-mă legată, de viață si de moarte,
Crezând, că fără tine voi muri.
Când mă privești, imi sare inima din piept,
Iar ochii-mi verzi te caută prin casă,
Amintindu-mi, ce lung e drumul unde-aștept
Să-ti spun doar tie da, și să îți fiu mireasă.
Mai trece-o iarnă, apoi o vară,
Și-n lume moare aproape tot,
De când, in inimă mi-am pus, tot frigul de afară,
Să uit de noi, să uit că fără tine nu mai pot!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre ochi verzi sau poezii despre nuntă
Hmm...
Am vis, tot filar, din nopți dinainte
când încă n-am fost, înainte de zero;
că vise la rece nu sunt, doar fierbinte
și n-au cum a fi, că nefiind n-are rost,
speranțele, "bine", îs în ziua de post...
totu-i alb, prea curat, precum ștersul cu Dero.
Însă mă am, înfiripat
mă trag seve din fire,
din ce nu știu mă cos
peste-un "ce"deșirat,
ce-acopăr din "ce", de-unde-mi vin și-ele gânduri
și, de timp mi le-a dat, cât de vechi îs... și-au vreun rost?!
Iar de vis, de se întâmplă
-sau rămâne de mine-
ce s-ar face cu el, că era, îl aveam?
Unde pleacă, ele, gânduri, că mișcau dinspre tâmplă
când mai sus, bine, bine?...
Hmm, deci se pare 's găsite, le-am avut... deci eram...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre visare, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre timp, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre noapte, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre gânduri sau poezii despre curățenie

Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre durere sau poezii despre Soare
Urare de ziua ta
În salba anilor de aur,
S-adaugi veșnic daruri.
Cărări de fericire
Să calci ades în viață,
La gât să îți atârne numai lauri.
Și brațul tău puternic
Să înoate în torentul vieții
Tot mai bine,
În casa ta să lumineze,
Doar faruri înțelepte
Și iubiri creștine.
Când poposești pe-al vieții prag,
De bătrânețe lungă,
Cu litere de aur
Istorii despre tine să citești,
De care să fi mândră,
Că n-ai trecut prin viață,
Fără să lași în urma ta ecouri.
poezie de Valeria Mahok (6 septembrie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre urări, poezii despre mândrie sau poezii despre lectură

Regim totalitar
Cu cât amar și ah, cu câtă trudă
Am îndurat regimul de tortură,
Regimu-acela crud și blestemat
Ce-o țară-ntreagă a îngenunchiat.
În lagărele de tortură deportați,
Pușcariași în temniți exilați,
Sunt condamnați la ani de suferință,
Că nu s-au lepădat de-a lor credință.
Fost-au averi cu forța confiscate
Și oameni torturați până la moarte.
Foamea și frigul pătrundea la os,
Cei ce-au venit acasă, câți au fost?!
Martiri ce-au dus o viață de calvar
La Periprava,-n temniți, la Canal,
Munceau din greu, ofrandă pe altar...
Cu litere de sânge, azi stau scrise,
Ororile și chinurile comuniste.
Cu litere de aur s-au înscris,
Eroii noștri, duși în paradis.
Dar unde oare sunt acei șacali,
Acei netrebnici oameni, criminali?
Și ei cu viața sunt datori să scrie,
Să-și lase lacrima, pe zid, simbrie.
Din cupa ce-au sorbit venin străbunii,
Să soarbă, ca pe vin, acum, stăpânii.
Ce-au îndurat, urgii și chin, să simtă
Și cei ce veșnic au știut să mintă.
Ani grei de pușcărie-au dus în spate
Acei ce azi se odihnesc în moarte.
Și zid din trupul lor a fost făcut
Și noi ne vom zidi în zidul lut...
(dedic acest poem în memoria bunicului meu, deținut politic la Periprova)
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre rai, poezii despre politică, poezii despre odihnă, poezii despre forță sau poezii despre eroism

Elizabeth Childers
Țărâna din țărâna mea,
Și țărâna cu țărâna mea,
O, copil care ai murit intrând în lume,
Mort o dată cu moartea mea!
Fără să fi cunoscut respirația, deși ai luptat din greu,
Cu o inimă care a bătut cât ai trăit în mine
Și care s-a oprit când m-ai părăsit pentru a intra în Viață.
E mai bine așa, copilul meu.
Tu nu ai parcurs niciodată
Drumul lung, lung, care începe cu anii de școală,
Când degetele mici abia se văd prin ceața lacrimilor
Care cad peste litere contorsionate.
Tu n-ai cunoscut cea mai timpurie rană,
Când un mic prieten te părăsește pentru alt prieten,
Nici boala și nici chipul
Spaimei de lângă sau din pat;
Nici moartea unui tată sau a unei mame,
Sau sentimentul de rușine pentru proprii părinți, sau săracia;
Și nici primul regret acut când anii de liceu au luat sfârșit;
Ți-a rămas necunoscută perversitatea naturii oarbe care te face să bei
Din cupa iubirii, deși știi că este otrăvită.
Cine va fi ridicat floarea feței tale?
Ce searbăd botanist?
Sângele cui va chemat sângele tau?
Pur sau corcit, nu contează,
Întotdeauna sângele cuiva va striga după sângele nostru.
Și, apoi, copii tăi oh, ce se va fi ales de ei?
Ce mâhniri te așteptau?
Mai bine Copil in Eternitate decât în Viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre școală, poezii despre tristețe sau poezii despre spaimă

Să crezi ce poți atinge, ce poți strivi cu degetele, lăsând urmă, dar niciodată într-un pumn de litere bine gravate.
aforism de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre grafică, aforisme despre degete sau aforisme despre arte plastice

Prin lumina oglinzilor îmi simt goliciunea
e ziua aceea în care nu am curaj să mă ridic din pat
nici măcar să scot un picior de sub pătură darămite nasul
mi-e teamă să privesc în oricare loc al camerei ticsită de cărți și cărți
și lucruri inutile abandobate ca după o bătălie
în oricare parte aș îndrăzni să mă opresc aș simți același rău
e ziua aceea în care nu vreau să mă dedic nici măcar mie ce să mai vorbim de alții
prea trecători prin viață mai ales când e vorba de iubire
nu nu n-am niciun curaj să mă văd cu mine
trupul trecut prin lumina oglinzilor
parcă special amenajate îmi simt goliciunea
e o mare tulbure inside valurile îmi bat în inimă
uneori mă izbesc de zidul aceleiași singurătăți care
umblă și umblă bezmetică pe țărmul lui ovidiu
e ziua aceea fără aburul unei cafele descântate în doi
vocea din telefon nu mă încântă prea tare
am nevoie de ceva palpabil să-mi dea frisoane
o altfel de trezire la viața asta morbidă
e ziua aceea când mă dor oasele de tăcere
scâșnesc dar nu mă întorc pe cealaltă parte
stau răstignită cu ochii în tavan se umezesc și
dintr-odată mai mai să mă înghită o ploaie vioaie cu ferestre cu tot
asta nu e deloc ziua mea preferată
un gând îmi spune hai să-i facem o vizită
ploaia aruncă alice în mine și toate se înfig
sângerând îmi las urma înspre ceea ce am părăsit
greu cu acest obstacol plumburiu să-l dau la o parte
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre voce sau poezii despre telefon
Soarele
Soarele trage perdeaua
când Celsius pune temperatura
la caniculă
Dezbrăcat sau dezbrăcată
de toți și de toate
corpul bea apă
rece sau mai puțin...
potabilă sau aproximativ...
Dacă ai un drum de parcurs
plin cu trandafiri
să nu uiți.... mereu
că aceștia..........
nu pleacă fără spini
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre temperatură, poezii despre trandafiri, poezii despre corp sau poezii despre caniculă
Duios Anastasia trecea
nu e despre filme sau actori, e despre viață și despre cuvânt
cuvânt ce intră-n lume gol. lepădat de buze umede sau uscate de teamă
și care se chinuie să înțeleagă viața cu toate rătăcirile ei
dar nimic nu o poate cuprinde în toate ale sale
și-atunci cuvântul se retrage
și intră în ilegalitate
ca și genul.
cândva eram și eu cuvânt
aveam valoare, aveam greutate
și lumea mă credea
dar acum
nimic nu poate ține istoria în loc
nici măcar eu...
fără cuvinte. fără epitaf
mai bine un sms
lma
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre istorie, poezii despre greutate, poezii despre frică, poezii despre filme sau poezii despre actorie

Un acum
vreau să nu mai țin minte de ce nu
fac un inventar sumar și găsesc lucruri în plus
ce rost are să mă prefac
sângele din degete alunecă într-un ritm lent printre ele
cu neputință să le mai lege
numai le împurpurează la trecere până la primele zile reci de toamnă
tocmai pentru că multe sunt inutile
ca o rochie vaporoasă de vară sub
paltonul de blană scăpat ca prin urechile acului din maxilele moliilor nesătule
ceva se ridică în mine cu o poftă de nimic
împotriva zeilor îmbrăcați în cârpe
în jurul cărora m-am întâlnit cu zâmbetul lor ironic din ziua când s-au inventat
și de fiecare dată când o culoare devine palidă
din ochi pornesc râuri albastre s-o împrospăteze
și păduri de tei s-o înmiresmeze
mai bine aș zice
nimic nu e mai frumos ca o poveste spusă
de o rochie de mătase
chiar dacă roasă de molii și chiar dacă nu totdeauna
imprimată cu flori albastre de nu-mă-uita
pe poalele ei se poate citi un poem
după urmele degetelor subțiri ce-o ținuseră captivă cândva la vreun vals
măcar așa se recunoaște o dâră de azi
așa cum după urmele moliilor un altădată
mai bine aș zice trecutul se împacă singur cu sine
lăsă-l la locul lui fără să mai știi ce și-o zice el despre acum
când ziua miroase a polen dezmoștenit de flori
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre vals, poezii despre trecut sau poezii despre toamnă
Ziua aceea din an
Se-apropie ziua aceea din an
Când sufletul meu se transformă-n catran,
Când stau si mă-ntreb lăcrimând:
Există mai mulți Dumnezei pe pământ?
Se-apropie ziua aceea din an
Când marele Zeu suveran
A vrut ca din mine TĂCÂND
Să iasă un suflet plăpând.
Se-apropie ziua aceea din an!
Nu pot să mai dau nici un ban.
Nu poți mitui Dumnezei,
Poți doar să te rogi pentru ei.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență sau poezii despre corupție
Ninge
ninge peste orașul ruină
și câini vagabonzi
peste oameni cu mersul mecanic
de miriapozi
ninge peste mâna întinsă-n abis
cerșind în avans din ziua de mâine
sau scormonind în gunoaie
după aruncata fărâmă de vis
după bucata de pâine
e-n jur atât de curat
căci iarna curge șiroaie
și totul îmbracă în alb
până și gândul
și ponositele straie
închid ochii
pentru o clipă voi uita
că sunt un proscris
o să am ce mânca
voi trece și prin paradis
apoi voi sări prin zăpadă
fericit de-atâta nins
chiar dacă viscolul bate
și frigul îmi intră în oase
de mi-e carnea un chin
și n-am Doamne
cui să mă-nchin...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre viitor, poezii despre vagabondaj, poezii despre pâine, poezii despre prăpăstii sau poezii despre oraș