Pian lucind

În mijlocul sălii de piatră,
În eleganţa dinadins creată
De-un greu pian acoperit
De-ntuneric vag, înăbuşit.

Deodată, însă, timpul mort
Ucis de-al gândului confort,
Reînvie, din mormântul nins
Când clapa gravă s-a atins.

Uşor, ca o petală-n zbor
Pluteşte-n aer-al meu dor
Călcând pe câte-o altă notă
Din arta prinsă-n forfotă.

Timpul nu se mai măsoară
În ceasul vechi, ce-l împresoară,
Ci clipa-n sunet se preschimbă,
Un infinit, artistul să atingă.

Chaosul în cântec transformat,
Pianul, în splendori scăldat
Luceşte-n sala împietrită,
Din negura, acum, sfârşită.

Ce dacă al său cânt
Inimi îngheţate-a frânt?
Ce dac-a unora credinţă
Vădit-a firii neputinţă?

El veşnic fi-va lucitior,
Pianul, simbol grăitor,
Artistului, ce, cu-al său cânt,
Aduce realul pe Pământ.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul şi afonul

Pe un pian dezacordat
Ce ţipă şi ce geme,
Ne-am pierdut ritmul şi-am falsat
Cumva, de la o vreme.

Dacă-s pianul, tu artistul,
Cu ce sunt vinovată,
Căci dintre noi tu eşti falsistul
Eu, doar dezacordată!

Cândva fusese bun pianul
Azi se cam pierde tonul!
Care din noi nu ţine ritmul:
Pianul sau afonul?

Dacă pianul e stricat
Şi sună prost şi fals
De ce se-apucă de cântat
Afonul fără glas?

În loc uşor să îl atingi,
Finuţ şi delicat,
Lovind prea tare, tu îl frângi
Şi l-ai dezacordat!

Sar clape din claviatură
Zdrobindu-se-n mai multe,
În ritmuri fără de măsură
Şi-n ţipete acute.

Pianul mai că-i dezmembrat
Iar muzica e proastă!
Cine e oare vinovat?
Răspundeţi dumneavoastră!

poezie de Florentina Mitrică (16 februarie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi gemene

Tristul pian într-o sală şedea
Şi mâna iubirii o tot aştepta.
Degete lungi el îşi imagina,
Că ar luneca pe clapa sa

Şi-atunci pianul cânta:
Vino, fetiţo, să mă mângâi,
Vreau dorul tău sub căpătâi!
În noi acorduri, să tresar uşor,

Sub mâna ta să simt că zbor,
Să-mi fii bucurie şi-amor!
Vino, să-mi scrii o poezie
Şi note dulci îţi dau, o mie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pian

Deodată am simţit că mă prefac în pian,
Cum apa in Cana Galileei s-a fost schimbat în vin
Degetele tale, cîntînd, au scos venin
Diafan.

Nu, nu, să nu mai atingi
Nici în joacă pianul prăfuit din culise;
n-ai putea să-l invingi
încărcindu-l cu vise:
Pianul nu mai viseaza decît la moartea lui
Moartea sunetelor, tuturora,
Cînd se va intoarce acasă pianistul Ulise
Ucigîndu-i pe-aceia cărora
Moartea nu le venise.

Daca îl mai atingi pe negru, pe alb, pe clape,
Pianul din somnul lui mut
Se va desprinde şi va merge pe ape
Păşind pe deasupra ca Isus la-nceput.

poezie de Viorel Ilisoi
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul

Blând, în amurg, o femeie un cântec îmi cântă
Şi mă poartă-n trecut spre acei ani ce mă-ncântă
Iar eu văd un copil aşezat sub un pian şi-n acorduri privind
La picioarele mamei ce pedalele-apasă şi cântă zâmbind.
Şi fără să vreau, acest cântec subtil şi atât de frumos
Mă duce departe, iar inima-ncepe să-mi plângă vârtos
Dup-acele duminici de-acasă când seară era şi iarnă afară
Iar pianul vibra şi odele noastre către cer se-nălţară.
Dar acum în zadar aş începe s-o aplaud pe cea care cântă
La pianul cel mare şi negru, căci simt că mintea se-avântă
Spre a mea copilărie, aşa că maturitatea acum s-a pierdut
În acest şuvoi de-amintiri, şi plâng ca un copil după trecut.

poezie de D.H. Lawrence, 5Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă pianul

Cântă pianul undeva departe
Un cântec de iubire,
Şi eu nu mă mai tem de moarte
Căci inima îmi este plină de fericire.

Melodia lui mă înfioară
Şi în suflet am o dulce armonie,
Cântă pianul ca pentru ultima oară
O frumoasă simfonie.

poezie de Vladimir Potlog (20 februarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pianul uituc

De câte ori dragoste de tine mi-e sete
sufletul meu cântă pian al râului Lethe

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (2 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa

Omu-şi scaldă-n infinit ştiinţa
Stropindu-şi în zadar dorinţa
Cu sudori, din neputinţa
De-atinge cei doi sori:

Realul viitorului târziu
Ce surprinde-a minţii cale
Cu-al său vis pur, auriu
Ori, coşmar vag, cenuşiu.

Nevăzutul, ca o fiinţă rară
Pe tărâmuri nesfârşite-aleargă,
Definind umanul "a simţi"
Făr-de care n-am mai fi.

Dar, chiar şi cel ce nu cuvântă
Gângurind, ca prin miracol
Poate simţi deja trăită
Clipa vie, mult dorită.

Viitorul, deci, devine
Realul viu, desăvârşit
Prin speranţa roditoare
Din preştiinţi doveditoare

Nevăzutul se preschiimbă,
Dând orbire ochilor,
Căci dovada evidentă
E deasupra fiinţelor.

Prin el, deci, omul viu trăieşte
Căci, aşa doar reuşeşte
Să uneasc-a firii inimi
Cu Cel ce însuşi Este.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, atunci, să mă-ngropaţi
În nemurirea dragostei de fraţi,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Daţi-mi să beau din lacrima divină!

Când fi-voi verb, în veşnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem şi val... şi mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...

Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalţ nelimitat.

În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt şi sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!

Şi ţărm şi val să fiu! Cuvânt şi lege,
Clepsidra pentru care timpul trece...
Foc, pace, simfonie şi fior...
Nu vreau să simt secundele cum dor!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind lutul

Privesc în şoaptă marea de-ntuneric
Din luna ce ieri, domnea feeric
Peste lut.

Îl văd acum, tăcut, uscat
Parcă, olarul l-a uitat
În gândul brut.

Privesc c-o vagă întristare
A firii crudă-nstrăinare
De temut.

Tot în jur, doar ochi străini
Aşteaptă-n adăpost de câini,
Un cânt pierdut.

Geamurile reci, spălate
De lacrimile lor secate,
Oglind-au avut.

Mai văd, dar, luciri uitate
Din realităţile sperate,
În crezul ştiut.

Deşi, negru, totul pare,
Privesc albul ce răsare
Peste lut.

poezie de Mihail Romanov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replica la sorescianul "Uşor cu pianul pe scări", alfa & omega temperării critice, a apărut la un cenaclu din Tulcea: "piano cu pianul, pescari!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul

aşa ai fost, aşa vei fi.
si nu spera
că vei schimba ceva
în viaţa ta.
un ceas interior
măsoară timpul
în pas uşor,
dar sigur.....
măsoară şi privirea ta,
si vocea ce va spune
da sau ba.
măsoară tot ce tu gândeşti.
el va dicta.
eşti efemer....
şi tot ce faci
măsoară ceasul ucigaş.
cu el te naşti,
si într-o zi se va opri
fără să vrei,
fără să ştii...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânt

Timpul este infinit,
Avem timp să facem multe,
Mie îmi place să cant.

Cânt, dar cine să m-asculte?
Mă sufoc şi mă frământ,
Pentru cel ce l-am iubit.

Timpul este stăpân,
Aici şi acum e prezent,
Alături de faptă şi gând.

Gând curat şi atent,
Purificat e plâgând,
Şi cu el aşa să rămân.

Timpul se pierde în vânt,
Ce trist este aeru-n urmă,
Şi eu mă fărâm ca un munte.

Munte a carui viaţă se curmă,
Sub atâtea lucruri mărunte,
Ce viaţă am ajuns să cant.

poezie de Mădălina Andreea Hriţac
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de pian

Ai apărut lângă pianul meu,
Venind de undeva, din răsărituri
Răpind, printr-un acord instantaneu
Din universul meu tot infinitul

În ochii tăi atâtea adâncimi,
În blondul tău, atâta sud şi soare
Plângea pianul meu cu profunzimi
Cu simfonii de stele căzătoare

Şi note împletite în priviri
Şi galbenul ascuns prin asfinţituri
Intercalează din şirag de amintiri
Un alt şirag întorcoiat de mituri

Doar negrul absolutului de nord
Pe alb imaculatul de ninsoare
Plângea peste pianul nostru orb
Cu ultime acorduri de scrisoare

poezie de Iurie Osoianu (20 august 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cânt de ploi pe flori de liliac

E primăvară verde, din pământ,
Prin firul ierbii, viaţa urcă-n cer.
Umbre de nori... pe adieri de vânt,
Mai lasă câte-o lacrimă de cânt
Peste cenuşa iernii... din eter.

În mugur, vezi, tăcerea din zăpezi.
Bobocul vieţii stă să iasă iar.
A mai trecut o zi către amiezi,
Privirea ei... îndeamnă, să te crezi
Un călător, prin foi de calendar.

Povara florii, este iar... miros.
Blândeţea din petale s-a desprins,
Din când în când se leagănă spre jos,
Frumos ca un balsam... dar dureros,
E semn că timpul iarăşi a învins.

Un flutur se hrăneşte din culori,
Mantaua lui o spune grăitor.
Trecut, prin cine ştie câte flori...
Dar să-l lăsăm, oricum destui fiori
Ne calcă pe privire, izbitor,,,

Parcă s-a scurs un colţ de paradis.
De-atât frumos şi gândurile tac,
Ferestrele din ceruri s-au deschis,
Curg rătăciri pe margine de vis
Şi cânt de ploi,,, pe flori de liliac.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta ceva divin la pianul meu dezacordat

Degetele tale ar putea
Face ca aceste clape vechi
Şi acest pian dezacordat
Să sune melodios.
Acest pian dezacordat
Este însăşi iubirea,
Este iubirea noastră.
Nu ştiu de ce
Dar de fiecare dată
Coarda em
Vibrează sunetul până plezneşte.
Mereu acelaşi sunet
Plezneşte.
E o crăpătură veche
Cu o muzicalitate aparte.
Privirea ta devine verdele
Da, verdele,
O privire ţintă pe această crăpătură-bici.
Degetul tau are o mişcare precisă
Pe clapa pianului
Făcând sunetul să devină dulce,
Încătuşând realitatea
Ca să nu dispară.
Tu eşti încă dragostea mea
Deşi, uneori,
Eu pierd noţiunea iubirii.
Tu şi pianul pe care ţi l-ai dorit atât
Sunteţi împotriva mea.

Ştii că nu voi fi niciodată acolo,
Deşi, cu mult timp în urmă,
Am jurat să fiu acolo.
Durerea mea pură,
Uneori,
Reacutizează iubirea
Si voinţa mea fermă
De a mă menţine neschimbată
În această durere.
Este o modalitate de a salva acest sentiment.
Atâţia ani,
Ochii tăi verzi au privit spre un alt cer,
În încercarea ta de a te adapta
Acolo,
În setea ta de libertate.

Se pare că libertatea fără iubire
Devine posibilă,
Dar iubirea fără libertate
Devine o iubire imposibilă.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

Îţi aduc Isus onoare
Şi te laud şi îţi cânt
Căci ne-ai dat a Ta salvare
Oamenilor pe pământ

Cânt iubirea ta Divină
Şi eu Numele-ţi cinstesc
C-o viaţă fără vină
Tu mi-ai dat şi te iubesc

A ta milă eu o cânt
Şi iubirea Ta cea vie
Cât voi fi pe acest pământ
Căci privesc spre veşnicie

Îţi cânt Doamne a Ta Fiinţă
Pururea eu te slăvesc
Şi Isuse prin credinţă
Fiinţa mea îţi dăruiesc

Cânt Isus a Ta lumină
Al Tău har ce mi l-ai dat
Căci mă vreau fără de vină
Să fiu Doamne mai curat

Mai aproape azi de Tine
Şi Isus de-al Tău Cuvânt
Să văd ziua care vine
Când ne duci în cerul sfânt

În Lumina Feţei Tale
Fiinţele să ne zideşti
Să ne fii izvor şi cale
Pe braţe să ne primeşti

Să fim Doamne o lumină
Din Lumina Ta Isus
Cu-o viaţă fără vină
Şi un duh Ţie supus

Umple-ne de-al Tău Cuvânt
Să trăim neprihănirea
Viaţa-ntreagă pe pământ
Să ne dărui mântuirea

Ca să fim ai Tăi Isus
În veci şi în veşnicie
Să-ţi cântăm în ceruri sus
Slăvit Numele îţi fie
21,21-01-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am făcut compromisuri – şi vreau să vă spun că m-a atins la un moment dat că pe lângă romanţe, tangouri, îmi place şi un cântec de petrecere – de altfel este normal, românul îşi spune aleanul într-o romanţă sau o doină şi când se simte bine, vrea un cântec de petrecere şi la un moment dat mi s-a interzis să mai cânt aceste cântece de petrecere... dar cum era să cânt "dă-i cu munca până la ziuă" în loc să cânt "dă-i cu şpriţul până la ziuă"?

Gică Petrescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cânt

Eu cânt pe-acei ce-n jug şi chin
Pe-a lor spinare ţara ţin,
Cari în robie şi necaz
Voinici, puternici au rămas!

Vânjoşi, înalţi, ca fierul tari,
De soare arşi, bătuţi de vânt,
Brăzdează harnicii plugari
Al ţării lor mănos pământ.

Din plug pe toţi ei îi hrănesc,
Vărsând pâraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc;
Pe-aceşti puternici muncitori
Eu cu mândrie-i cânt!...

Eu cânt pe-acei ce pân' acum,
Fără cărare, fără drum,
În noapte rătăciţi au stat,
Nădejdea însă n-au lăsat;

Pe-acei ce tare, neclintiţi,
Oftând amar din când în când,
Întreaga lume-au sprijinit,
În urma plugului mergând;

Cari focul vieţii nu l-au stins
În pieptul lor de fier făcut,
Şi cât de mult n-am plâns,
Tot alte zile-au prevăzut,
Pe-aceştia eu îi cânt!...

Eu cânt, căci văd că ele vin
Acele zile de senin;
Eu cânt, căci văd de-acum că piere
A ţării veşnică durere;

Eu cânt, căci văd necazul frânt,
Ş-aud plugari în zori cântând,
Nu doine de amar, de dor, --
Înviorarea ţării lor...

Şi glasul vieţii ascultând,
Venirea zorilor eu cânt!...

poezie celebră de Alexei Mateevici din Basarabia (1907)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vii în gândul meu

Mă gândesc acum la tine
şi vreau ca noi să ne simţim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori mă priveşti
şi ţi se pare că spun poveşti,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să ştii că vreau să-ţi spun iartă-mă.
Vreau să-mi dai şi tu dragostea,
că eu îţi voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau uşor,
eu cu tine aş vrea să zbor.
Tu eşti perechea sufletului meu
şi am nevoie de tine mereu,
să ştii că viaţa e plină de suferinţă,
la cei ce au bună credinţă
şi aş vrea să trecem peste toate uşor,
să ne ia timpul cu el în zbor.

poezie de Eugenia Calancea (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!