Când voi muri
Când voi muri, atunci, să mă-ngropați
În nemurirea dragostei de frați,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Dați-mi să beau din lacrima divină!
Când fi-voi verb, în veșnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem și val... și mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...
Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalț nelimitat.
În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt și sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!
Și țărm și val să fiu! Cuvânt și lege,
Clepsidra pentru care timpul trece...
Foc, pace, simfonie și fior...
Nu vreau să simt secundele cum dor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.