Tăcerile purtau o semnătură

ne regăsim doar în război, la început smeriţi şi goi
dar valuri răscolesc tăcutele câmpii
şi-n aşternuturi ne ascundem
desenând tranşee

tumultul luptelor încinge orizontul
buzele susură uitatul armistiţiu
arsura calcinează ultima dorinţă
şi trupele-ostenite se retrag în noapte

lumina lunii ne îmbracă în tăceri
şi suspinând culegem răni şi amintiri
am vrea să ridicăm un monument al păcii
dar din tranşee murmur nou se naşte

ne aruncăm cu voluptate-n luptă
dar răsturnări de situaţie apar mereu
doar răsăritul mai surprinde cu penel de cearcăn
scrumitul armistiţiu, tăcere şi uitări

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ostatici în tranşee de gloanţe (sonet eroilor)

OSTATICI ÎN TRANŞEE DE GLOANŢE
(sonet eroilor)

De veghe stau eroii în colţ de cer,
Aşteptând norii cu ploi de speranţe
Să ducă nedreptatea în instanţe,
Din convoaie de suferinţă şi ger.

Ostatici în tranşeele de gloanţe
Vor să judece păcat din mister
Şi recompensaţi cu aripi de înger
Să fie soli păcii din alianţe.

Cu sceptrul păcii să ucidă fiara
Pe frontul de luptă din război nedrept,
De hoarde tirane curăţând ţara.

Mai uşor vor suporta crucea pe piept,
Când imn de pace va cânta fanfara
În patria lor, de neam cinstit şi drept.

*Eroilor din Ucraina
Iunie 2022
Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Mantaua lui Gogol (iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Trec îngerii în zboruri line –
Surâs de iarnă şi de pace
Se-nalţă-n vârfuri de catarge,
În valuri de mătăsuri fine...

Plaja surâde de speranţă,
Lumina-n noi se înfiripă,
Ne cheamă fiecare clipă
Cu dragoste de vis şi viaţă.

Sorbim eternul din istorii
Şi-n veşnicii ne trecem gândul
La braţ cu dorul şi cuvântul,
În armistiţiu cu condorii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde visul păcii îşi sapă ultima tranşee.

aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi ţigăneşti (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu

Sunt obosit ca moartea pe vreme de război,
Şi-aş vrea să fie pace măcar o săptămână,
Să ne-ntâlnim pe câmpul de luptă dintre noi,
Cu zâmbetul pe buze, cu sufletul arvună,
Tu să-mi întinzi o puşcă, eu să-ţi întind o mână,
Ca să ne dăm iubirea şi timpul înapoi.

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg şi armistiţiu

Ne răpun săgeţi de lumină.
Retrăim secvenţele repetate
Ale unui război erotic
Purtat pe câmpuri de mătase.

Am asediat pe nerăsuflate
O cetate fortificată cu draperii
Şi înconjurată cu patrule de îngeri
Martori ai tandrului carnagiu.

Sângeriul pictează miros de amurg.
Ne contopim în fiecare cromozom
Într-o diplomaţie de sincron
Şi un armistiţiu de transpiraţie
Şi pasiune.

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Necunoscut
Comentează! | Votează! | Copiază!

tranşee

O tranşee este un mormânt pe jumătate terminat.

definiţie aforistică de Hasier Agirre, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu inexplicabil

Momente sublime sentimentul pişcă
când nici o frunză nu se mişcă,
florile pomilor parfumează-n extaz
lumina ce se-amestecă cu întunericul după amiaz
şi valuri gânditoare povestesc stâncilor
istorii vechi şi noi despre floarea-Paştilor,
roza-vânturilor sau apa-morţilor...
Într-o clipă de pauză pescăruşii se ascund,
în crepuscul lumina şi-ntunericul se pătrund profund.
E ora conturilor şi recenziilor
când peste conştiinţe se-aşază mantiile sfinţilor.
Pare că aşa trebuia să se întâmple,
probabil aşa era scris de o mână superioară
pentru că, atunci când lumina bălăioară
se amestecă în mod egal cu întunericul,
dispare umbra corpurilor şi a gândurilor...
Un armistiţiu inexplicabil
între corp, suflet şi-al zilei destin implacabil,
doar o clipă înainte să ardă-ncrâmpei
pasiuni, iubire şi ură precum Pompei,
ce umplu orele de insomnie şi somn al nopţii,
porţi multicolore ale sorţii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu inexplicabil

Momente sublime sentimentul pişcă
când nici o frunză nu se mişcă,
florile pomilor parfumează-n extaz
lumina ce se-amestecă cu întunericul după amiaz
şi valuri gânditoare povestesc stâncilor
istorii vechi şi noi despre floarea-Paştilor,
roza-vânturilor sau apa-morţilor...
Într-o clipă de pauză pescăruşii se ascund,
în crepuscul lumina şi-ntunericul se pătrund profund.
E ora conturilor şi recenziilor
când peste conştiinţe se-aşază mantiile sfinţilor.
Pare că totul aşa trebuia să se întâmple,
probabil aşa era scris de o mână superioară
pentru că, atunci când lumina bălăioară
se amestecă în mod egal cu întunericul,
dispare umbra corpurilor şi a gândurilor...
Un armistiţiu inexplicabil
între corp, suflet şi destinul zilei implacabil,
doar o clipă înainte să ardă crâmpei
de pasiuni, iubire şi ură precum Pompei,
ce umplu orele de insomnie şi somn al nopţii,
porţi multicolore ale sorţii...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o tranşee în care se luptă şi se moare mereu.

aforism de Teodor Dume din Colecţionarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frontul inzibil

Iubirea noastră-i ca un front de luptă,
nu ştim dacă ne vom întoarce vii,
deşi drapelul are pânza ruptă,
îl vom purta la piept pân-om muri.

Din părţi opuse zboară-ntr-una bombe
ce explodează-n flăcări peste tot
şi din tranşee, ca din catacombe,
soldaţii disperării fac ce pot.

Dar, ce ciudat, e-o luptă a tăcerii,
decorul incendiar e-adânc în noi,
şi, fără zgomot, gloanţele durerii
cu-atât mai rău lovesc în amândoi.

De sub pământ, din adăpost de lemne,
nici telefonul nu mai sună-acum,
se dau comenzi de-acţiune doar prin semne
care dispar în pâcla grea de fum.

Se dă o luptă-a liniştii cumplite,
mai eşti acolo?, cine trage-n noi?,
mi-e frică doar de forţe istovite,
te rog, rămâi cu mine în război!

Poate nici nu mai vrem să facem pace,
noi ne iubim luptând ca doi nebuni
într-o absurdă dragoste ce zace
precum un ied bolnav căzut sub pruni.

Dar din tranşee de-om ieşi vreodată,
cu steaguri albe amândoi purtând,
câmpia luptei, asta, blestemată,
hai să jurăm c-o vom ara cântând.

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o tranşee în care se luptă şi se moare mereu.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reculegere

Pe noi nu ne desparte braţul
Umil, ce stă întins şi cere,
Nici soarta, când aruncă laţul,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart copacii
Jelindu-şi goalele panere,
Nici câmpul unde se sting macii,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart tramvaie
Orbecăind prin cartiere,
Nici maldărele de gunoaie,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart oceane
Sau continente prizoniere,
Nici zboruri reci de avioane,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart gheţarii
Agonizând în albe sfere,
Nici sunetul extins în arii,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne despart tranşee
De lupte crunte, paralele,
Nici lacrimi triste de Medee,
Ci doar o clipă de tăcere.

Pe noi nu ne desparte, iată
Nimic, nimic din ce se cere.
Ce este a mai fost o dată
Numai o clipă de tăcere.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistiţiu general

E-atâta pace în ogradă
Că dulăul s-a lungit la umbră
Un glob de jar cărările-mi adumbră,
Nici pic de vânt căldura să mai scadă!

În jurul meu un dans de buburuze,
Dorm întins sub două pălării
Furnici şi melci răsar din bălării
M-a părăsit şi ultima din muze;

Timpul parcă s-a oprit în loc
Printr-un armistiţiu general
Amintirea unui mareşal
Răzbate prin hrisoavele de foc

Ce mi-am dorit, nu mai doresc de fel
Caravanele nu mai pornesc la drum
Sahare, dune, amintiri, un fum
Furtuna bate doar prin portofel

Nici grijă, foame, datorii scadente
Dar nici pretenţii la vreo scară
De unde să mă dea din nou afară
Nu mă mai simt silit să fac la fente

Un dolce vita cu program redus
La mine-n curte risipit prin iarbă
Azi nici revolta n-a mai prins să fiarbă
Că toate, toate astea m-au sedus!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

război terminat –
paingul şi molia
în armistiţiu

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm

seara, păşeam pe ţărmul umed
de lacrimi, gânduri şi păcate
întrebam destinul nostru mut
despre ceva ce a fost demult
în depărtarea agoniei priveam prin cuiburile tăcerii
visam cu vise nevisate
vocea vieţii sta ascunsă
trăiam între căderi de ape
între valuri şi nori
nevăzut de nimeni, de voi
mergeam pierdut în noapte
eram copilul care nu mai sunt
doar amintiri şi tăceri împletite
de-a lungul unei vieţi uitate
căutam un suflet pentru un suflet
ascultam cum plânge în noapte, marea
mă înţepam în tăceri
anii dispăreau, stele cădeau în palma vieţii, azi
de ieri, doar amintiri, toate târzii
ardeam mereu, pe rugul lumii, în triste singurătăţi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trăi înseamnă a ucide un pic

viaţa nu e nimic altceva decât o continuă competiţie
ucizi sau eşti ucis. devorat sau devorator. cam ca în palatul viselor
pentru că da, chiar şi visele devin victime

ridicăm piedestaluri, urcăm eroi acolo apoi îi sfărâmăm.
visele trebuie să dispară pentru a face loc altor vise
de care o să uităm sau pe care o să le ucidem

firul de iarbă moare. copacul moare trăgând toată pădurea după el
mările mor suspinând. nisipul poartă urmele valurilor
până şi cuvintele mor luând toate cărţile înapoi

nu ştiu stele când mor, eu nu am văzut
dar răsuflarea lor îmbracă cerul noapte de noapte
şi îmi arată drumul ca să nu rătăcesc prin viaţă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia între două femei e doar un scurt armistiţiu.

citat din Rivarol
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca într-un autentic teatru de război în faţa noastră au loc regrupări frecvente de trupe: cei care ne-au fost aliaţi până mai ieri întorc armele împotriva noastră, în timp de inamici de temut se prefac a încheia armistiţiu... Doar vigilenţa ne salvează de la dezastru!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş naşte

M-as naşte-un cuvânt pe buzele tale
Sau litera vie ce-n minte-o striveşti
Vocală, consoană, sau semn de-ntrebare
Când gura deschizi, mereu să rosteşti.

M-aş naşte un vis peste sufletul tău,
Speranţa să-ţi cauţi mereu lângă mine,
Iar visul de-i bun, sau chiar de e rău
Să lase plăcerea să-ţi curgă prin vene.

M-aş naste un val, în inima ta
Cu flux şi reflux mereu să te-ating
Când marea cea tristă tributul şi-l vrea
Doar eu printre valuri, la piept să te strâng.

M-as naşte culoare de-ai ştii s-o priveşti
Din ploaie şi soare un sfânt curcubeu
Lumina, căldura şi tot ce-ţi doreşti
Găseşte-o-n nuanţa din sufletul meu.

M-aş naşte solfegiu din note-mpletite
Pe clape-n balade, de-ai ştii să mă chemi
Sonete şi valsuri, cântate-ori rostite
Oooo, muz-a iubirii, de-ai ştii cât însemni.

M-aş naste din toate şi te-aş aduna
Deşi ştiu că-n mine tăcerea nu poate
Din tot ce cuprinde-n destin steaua ta
Decât să-mi transforme un vis în ne/noapte

Şi chiar de m-aş naşte de-o mie de ori
Prin doruri din noapte, strigate-n pustiu
Constanta din linii-ntrerupte-n fiori
Eu, punctul şi virgula, şti-voi să-ţi fiu.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre nimic

nimicul nu există. e la fel ca infinitul. o definiţie concisă.
punctul de dinaintea big bang-ului
locul de o concentrare greu de imaginat
iubirea se naşte din nimic şi tot nimicu-i este loc de veci
minciuna viermuieşte sub crusta nimicului
şi-n urma ei nimic rămâne
ce ai? nimic.
cuvântul ce îmbracă toată existenţa
şi urma, spuma, creasta valului
ce naşte din nimic

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!