Amurg și armistițiu
Ne răpun săgeți de lumină.
Retrăim secvențele repetate
Ale unui război erotic
Purtat pe câmpuri de mătase.
Am asediat pe nerăsuflate
O cetate fortificată cu draperii
Și înconjurată cu patrule de îngeri
Martori ai tandrului carnagiu.
Sângeriul pictează miros de amurg.
Ne contopim în fiecare cromozom
Într-o diplomație de sincron
Și un armistițiu de transpirație
Și pasiune.
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Necunoscut

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.